1,484 matches
-
stările alternative stabile care-i sunt proprii). O altă definiție, așa cum am prezentat-o deja, face referință la timpul necesar sistemului pentru a-și regăsi starea stabilă, în urma unor perturbări (Cropp, Gabric, 2002). Alți autori introduc un termen nou, „capacitate adaptativă”, pentru a descrie procesele care modifică reziliența ecologică. în acest caz, reziliența ar fi proprietatea care mediază tranziția sistemului între două stări de stabilitate, echilibru. Această tranziție este girată de procese ce se petrec la scări diferite în cadrul sistemului, prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și în absența schimbărilor psihologice; raționarea (reflecția) este, din punctul de vedere al evoluției ființei umane, cel mai nou și cel mai sofisticat mecanism de reducere a stresului. Acest model este o încercare de integrare a dovezilor biologice privind natura adaptativă a răspunsului la stresul traumatic, cu nevoia de schimbare a schemelor cognitive, subliniată de psihologie, și cu impactul sprijinului social de care beneficiază persoana, în formularea reacției la stres. 3.4. Caracteristici și factori componenți ai rezilienței individului, familiei și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
amintit în paginile anterioare. Strategiile de coping, realizând o „tranzacție cognitivă între individ și mediul său”(Ionescu, 2010, p. 279) sunt considerate a fi subsumate rezilienței, contribuind la evitarea sau diminuarea efectelor stresului. Strategiile de coping sunt concretizate în comportamente adaptative la situația de suferință în care se află persoana sau la trăirile de suferință ulterioare petrecerii evenimentului nefavorabil persoanei. 3.5.3. Mecanisme defensive/de apărare Sunt mecanisme descrise de psihanaliză, prin care individul aflat în disconfort reușește să facă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este direcționată spre o persoană accesibilă; 4. formarea de reacții: subiectul dezvoltă un comportament diametral opus unui impuls instinctual care este inacceptabil. Mi-e frică de doamna învățătoare și încerc să mă dau bine pe lângă ea. Nivelul IV mecanisme mature, adaptative (de coping) Cei care le folosesc integrează realitatea, relațiile interpersonale și își controlează sentimentele personale. Pentru ceilalți apar ca niște virtuți, de dorit. 1. altruismul: dezvoltarea unor gesturi și servicii constructive, de sprijin și gratificare a celorlalți; 2. umor: exprimarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe care subiectul o resimte față de o persoană reală nu poate fi susținută și subiectul o redirecționează spre sine însuși); transformarea în contrariu (o pulsiune conflictuală este nu doar refulată, dar și transformată într-o pulsiune opusă, acceptabilă social). Mecanismele adaptative sunt expresia sănătății mentale a unui om. Dacă este o persoană adultă sănătoasă, comportamentul său va fi condensat, în marea majoritate a situațiilor problematice cu care se confruntă, în tipare ale mecanismelor defensive mature, adaptative. Mecanismele adaptative sunt instrumente de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pulsiune opusă, acceptabilă social). Mecanismele adaptative sunt expresia sănătății mentale a unui om. Dacă este o persoană adultă sănătoasă, comportamentul său va fi condensat, în marea majoritate a situațiilor problematice cu care se confruntă, în tipare ale mecanismelor defensive mature, adaptative. Mecanismele adaptative sunt instrumente de adaptare având rolul de a sprijini individul pentru a face față vieții de zi cu zi. Un individ, în anumite situații neobișnuite pentru viața lui de zi cu zi, poate recurge la ambele tipuri de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acceptabilă social). Mecanismele adaptative sunt expresia sănătății mentale a unui om. Dacă este o persoană adultă sănătoasă, comportamentul său va fi condensat, în marea majoritate a situațiilor problematice cu care se confruntă, în tipare ale mecanismelor defensive mature, adaptative. Mecanismele adaptative sunt instrumente de adaptare având rolul de a sprijini individul pentru a face față vieții de zi cu zi. Un individ, în anumite situații neobișnuite pentru viața lui de zi cu zi, poate recurge la ambele tipuri de mecanisme: defensive
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
instrumente de adaptare având rolul de a sprijini individul pentru a face față vieții de zi cu zi. Un individ, în anumite situații neobișnuite pentru viața lui de zi cu zi, poate recurge la ambele tipuri de mecanisme: defensive și adaptative. Uneori este vorba mai mult despre o diferență cantitativă decât calitativă a reacției pentru a o categorisi ca fiind defensivă sau adaptativă. Astfel, o reacție poate începe prin raționalizare și să se termine printr-o reacție de coping, cum ar
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
situații neobișnuite pentru viața lui de zi cu zi, poate recurge la ambele tipuri de mecanisme: defensive și adaptative. Uneori este vorba mai mult despre o diferență cantitativă decât calitativă a reacției pentru a o categorisi ca fiind defensivă sau adaptativă. Astfel, o reacție poate începe prin raționalizare și să se termine printr-o reacție de coping, cum ar fi analiza intelectuală, conștientă. Mecanismele defensive pleacă de la defensă (autoapărare) și au rolul de a preveni confruntarea directă a sinelui cu situația
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
față, o solicită într-un grad înalt și-i impun anumite restricții în viața curentă, până la rezolvarea sarcinii. Acest prim nivel de stres este provocat de stimuli care prin intensitate, bruschețea apariției sau durata prea îndelungată duc la limită capacitățile adaptative ale persoanei. Uneori, simultaneitatea în acțiunea a doi sau mai mulți stimuli, cărora, luați izolat, persoana ar putea să le facă față, poate spori stresul. Când sunt probleme la locul de muncă, dificultăți cu copiii, dificultăți cu vecinii, o perioadă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al implementării de sus În jos a politicilor, unul al implementării de jos În sus4. Dezvoltarea În spațiul autohton a unei culturi a guvernanței socioeconomice nu este posibilă decât printr-un masiv transfer de „forme”, care, În timp, prin presiuni adaptative, vor crea și „fondul” necesar, adică o societate radical descentralizată, În care guvernul este doar unul dintre numeroșii actori pe „piața” politicilor. Aceasta este, informal, definiția procesului de europenizare. Dintre toate cele trei sisteme societale - sfera publică, sfera politică și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mobilul sufletesc, în realizare imitația începe prin a fi formală și rămâne uneori în faza aceasta" (Lovinescu, 1997:312); imitația e mecanică doar în prima fază la noi fiind inițial integrală și nesupusă spiritului critic -, pentru ca mai apoi să devină adaptativă, rolul spiritului critic fiind incontestabil ideea e susținută cu exemple precum diversitatea lingvistică, artistică, religioasă ș.a.4; ea nu este doar imitația străinului, ci și a străbunului, a trecutului, "civilizația fiind în realitate o serie nelimitată de imitații urmată de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
receptorilor acetilcolinici din sistemul nervos central, producând o creștere a concentraŃiei de noradrenalină în nucleul accumbens și locus ceruleus. Această eliberare de mediator generează senzaŃii de stimulare psihică pe care subiectul le resimte ca agreabile. Efectul cronic implică un mecanism adaptativ care determină celulele Ńintă să devină mai puŃin sensibile la stimularea nicotinică (331). În urma efectului cronic, consumatorul de tutun este nevoit să-și crească doza de nicotină, și implicit cantitatea de tutun administrată, pentru a menŃine la fel de intensă senzaŃia plăcută
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
2,6 m/s. Severitatea stenozei se cuantifică prin estimarea ecocardiografică a velocității jetului aortic, gradientului mediu transvalvular și ariei valvei aortice. Pe măsură ce stenoza aortică devine semnificativă hemodinamic, apare obstrucția ejecției VS. Procesul stenotic este progresiv și conduce la modificări adaptative ale ventriculului stâng. Presiunea sistolică mare din ventricul conduce la hipertrofie concentrică. Debitul cardiac și volumul VS telediastolic sunt menținute mult timp normale, în ciuda unui gradient presional sistolic între ventriculul stâng și sistemul arterial periferic. Totuși, pe măsură ce severitatea stenozei și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
frați, părinți și copii nu este admisă. De regulă, este stimulată căsătoria exogamă (în afara grupului de rudenie), în detrimentul celei endogame (în interiorul acestuia). Cea mai curentă explicație a interdicției incestului este de tip funcțional. Căsătoria în afara grupului reprezintă un puternic instrument adaptativ al speciei umane. Ea generează relații pozitive între grupurile umane, le leagă prin relații de rudenie. Pentru omul arhaic, după cum formula cineva în mod lapidar, există o dilemă perpetuă: „a muri în afară sau a te căsători în afară”. Căsătoria
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
autoorganizării dezvoltată în mod deosebit. Efortul fizic solicitat de o activitate sportivă cere un număr mai mare de calorii decât efortul unui sociolog de a scrie un articol. Un mediu dinamic, aflat în rapidă schimbare, cere sporirea capacităților creative și adaptative ale sistemului. Un pericol extern produce, printre altele, anxietate și deci cerința absorbției ei. Se pot desprinde câteva mari tipuri de modalități prin care mediul acționează asupra cerințelor funcționale. a) Latent/manifest. Multe cerințe funcționale sunt doar latente, potențiale, eleactualizându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suportive ale organizației cu celelalte sisteme din mediul de existență al acesteia; subsistemul de menținere - cu funcția de a integra în cadrul sistemului său de roluri persoanele prin a căror activitate funcționează organizația însăși: recrutare, formare tehnico-profesională, motivare, recompensare, sancționare; subsistemul adaptativ, cu funcția de a asigura răspunsuri adecvate ale sistemului la schimbarea condițiilor de mediu și subsistemul managerial, cu funcția de direcționare, coordonare, ajustare, control al comportamentului tuturor celorlalte subsisteme. Funcția externă este cea de producție. Celelalte, după cum se poate observa
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra istoriei. Ea o forțează să devină din istorie evenimențială istorie socială. Formele de organizare socială, instituțiile sociale, reprezintă un fel de structuri. Ele sunt sisteme aflate în echilibru dinamic. Modificările accidentale din mediu acționează asupra lor, suscitând o reacție adaptativă. Ele tind să se conserve în fluctuația evenimentelor. Să luăm drept exemplu organizarea capitalistă a economiei. Există legi structurale ce reglează comportamentul economic astfel încât sistemul să se mențină ca atare. Același lucru se petrece și cu sistemul feudal. Apariția unui
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
observa, situația este structural similară cu cea a deciziei. Specia are o problemă - lipsa de adaptare la mediul schimbat - pe care trebuie să o soluționeze. Modificările sale interne (mutațiile) sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei biologice nu avem însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lipsa de adaptare la mediul schimbat - pe care trebuie să o soluționeze. Modificările sale interne (mutațiile) sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei biologice nu avem însă în nici un sens un proces decizional. Membrii speciei nu formulează mutațiile alternative, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
face un plan în ceea ce privește direcția de zbor în căutarea florilor. Alegerea unei soluții nu este bazată pe prelucrarea unor informații anterioare, ci pe baza informațiilor obținute în cursul acțiunii asupra efectelor, pozitive sau negative, ale unei soluții sau alteia. Mutațiile adaptative sunt selectate de mediu, și nu de specie. Albina zboară mai mult sau mai puțin întâmplător până când un miros, o culoare o atrag într-o direcție sau alta. Dacă în modelul decizional selecția unei soluții se face pe bază de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fost, pot fi afectate de cadrajul ideologic infiltrat adânc În ființa noastră valorizatoare. Cu toate că s-a schimbat contextul, ne avertizează universitarul ieșean, „mulți dintre actorii sociali conservă nu numai gesticulația colectivă, ci și strategiile de evitare, practicile de disimulare, stilul adaptativ” (p. 45). O explicație pentru ceea ce Încă mai sesizăm la tot pasul. Andrei Cosmovici, În următorul capitol, rememorează viața universitară pe care a cunoscut-o din interior În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
contra, manifestarea lor consolidează schema sub forma unor mecanisme de cercuri vicioase prin aspectul lor excesiv și rigid. Cele trei mecanisme de coping ale lui Young Insă, în timp ce schemele reprezintă percepția subiectivă a mediului precoce, coping-urile au avut o valoare adaptativă în mediul traumatizant inițial dar au supraviețuit utilității lor. Young descrie trei mecanisme de coping care sunt răspunsuri comportamentale a căror definiție este apropiată clasicelor răspunsuri la stres de flight, fight și freeze. Cele trei mecanisme de coping descrise de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aprofundarea unor aspecte clinice cum ar fi comportamentele obsesionale compulsive, o anxietate generalizată... Evaluarea lui Gwen La sfârșitul evaluării lui Gwen, psihoterapeutul face un inventar al comportamentelor sale care ridică probleme, al motivației sale pentru schimbare și a resurselor sale adaptative. La prima ședință, Gwen cântărește 60 kg la o înălțime de 1,77 m. Comportamentele care ridică probleme Gwen are cinci până la opt crize de bulimie pe săptămână, toate compensate prin vomismente voluntare (bulimie cu vomismente). Bulimiile apar în timpul săptămânii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
într-o teorie holistică. Așa după cum subliniază Rachman, îngrijim persoane, nu diagnostice. Este vorba, în cadrul acestei terapii, despre determinarea funcțiilor comportamentelor alimentare perturbate, ținând cont de mediul în care trăiește, de istoria pacientului (istoria formării deprinderilor) și de resursele sale adaptative mai generale. Terapeutul a utilizat, deci, cu economie, instrumentele de măsură standardizate, preferând în locul lor convorbirea semi-structurată cât și auto - și hetero-observațiile, atât în cadrul terapiei cât și în afara ei. O abordare transdiagnostică Terapia lui Gwen se inspiră mult din abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]