1,620 matches
-
mult n-ar ști unde e adevărul, dacă nu cumva chipul de acum e adevărul. Înlăuntrul și în afara se împotomolesc, amândouă, în desprinderea a ceea ce nu mai poate fi, nici nu mai trebuie desprins. Și nici chiar cei care au ademenit, hrănit, înmulțit, înstăpânit minciuna, supunându-i-se, indiferent din care motiv, nici chiar aceia nu-i mai știu limpede hotarele sau nu mai vor să știe de ele. „Dragul meu, eu exist încă și mă voi face bine.“ Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei: acele „mai vorbim“, asta însemnând, de fapt. Altfel ar fi absurd, aberant sau altcum, ceva și mai rău, un cuvânt care acum îi scapă. Prin urmare, ar face mai bine să aibă răbdare și să nu se mai lase ademenit de golul acela. S-a străduit să lucreze din nou. Gândurile îi zburau aiurea. După câteva ore a sunat din nou. Nu era acasă, nu știau unde a plecat. Acum se chinuia să rămână în casă, se învârtea în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un soare, Ne este oferită, nicicând nu o cerșim, Dar, vai, se - întâmpl- ades să o nesocotim! MIROS DE TRANDAFIR Zboruri tandre cu fiori Sunt c-ale pădurii flori, Cu imensa strălucire Ard ca torță-n amintire. Ca dorul te-ademenesc, Precum ruga liniștesc, Risipite-n în fiecare Dau vrajă și-înflăcărare. Ca parfumul fin și tare Te-mplinesc și te uimesc, Nu e loc de evadare Din altar dumnezeiesc. Miros de trandafiri găsești În versurile - împărătești! Și din a sa
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sălbatice cu care Agave îl confundă, mai înainte ca recăpătarea lucidității, revenirea la normal să o umple de jale și de disperare la vederea corpului astfel terfelit. Dar oare nu e vorba despre aceeași Lussa cu care Dionysos îl va ademeni pe Pentheu pentru a-l face să se travestească, pentru a-l atrage în capcana alterității și a metamorfozei? În aceeași piesă însă, Dionysos este și zeul delirului inițiatic, al unei mania cu valoare divinatorie. Dar chiar și acest delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mai complexe. În actul al patrulea, Ariel îi dezvăluie lui Prospero momeala cu care îi va duce de nas pe Caliban, Trinculo și Stephano: e relatarea unei înșelătorii (trumpery) și încă a uneia de mâna a doua, destinată să-i ademenească pe cei trei fraieri cu câteva haine vechi, dar strălucitoare, cu o ieftină recuzită teatrală. În schimb, pentru atragerea în cursă a lui Alonso, capcana folosită fusese de un alt calibru: ea avusese efectul înfricoșător al apariției unui spectru. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Jocul „atracției”: teamă și fascinație în fața spațiilor alterității Sub frumusețea ei, Ellida ascunde și ceva din fascinația lui Gorgo, ceea ce o apropie în mod straniu de Femeia cu șobolani din Micul Eyolf, bătrâna care umblă pe coclauri alungând șobolanii, care ademenește copilul, ducându-l spre mare, spre moarte și al cărei nume înseamnă „lup” (se zice despre ea că, în timpul nopții, se preschimbă într-un strigoi cu înfățișare de lup, într-un soi de vârcolac, devenind astfel o întruchipare a spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
peste care nimerise: Spre seară vei avea unele surprize și vei simți o împunsătură în inimă. Gelozie? Teamă? Suspiciune? Se obișnuise cu reacțiile femeilor față de soțul său. Îl priveau ca pe un zeu încă din prima clipă. Se aprindeau, îl ademeneau. Și Marioritza îl plăcea, vedea bine, dar ea nu se aprindea. Avea un fel rafinat de a se delecta. Nu încerca să-l ademenească. În schimb, toată ființa ei era atrăgătoare, pe un fond de tristețe care răzbea mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
față de soțul său. Îl priveau ca pe un zeu încă din prima clipă. Se aprindeau, îl ademeneau. Și Marioritza îl plăcea, vedea bine, dar ea nu se aprindea. Avea un fel rafinat de a se delecta. Nu încerca să-l ademenească. În schimb, toată ființa ei era atrăgătoare, pe un fond de tristețe care răzbea mai ales atunci când își cobora privirile și fixa îndelung covorul de la picioarele ei. Și asta în timp ce el îi vorbea despre acel oraș, despre care Mariam nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Da, era omul care adora teatrul, balurile, cluburile, limba franceză... Da, limba „distrugătorului de lume”! O vorbea cu multă plăcere la serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda rusește! Desigur, Bucureștiul nu se putea lua la întrecere cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul vieții era extrem de viu, chiar surprinzător uneori. Ajunsese să îndrăgească freamătul străzilor, strigătele negustorilor ambulanți, ciudățeniile, contrastele, amestecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să fie aplicat. Nu este retroactiv și din această cauză nu beneficiază și ea. — Nu-mi place să vă decepționez, domnule, dar mi-e teamă că salariul nu este acceptabil. Un mare magnat din industria petrolului încearcă actualmente să mă ademenească, oferindu-mi mii de dolari ca să fiu secretarul său personal. Pentru moment nu sunt sigur dacă pot să accept concepția lui materialistă despre lume. Bănuiesc însă că până la urmă îi voi spune „Da“. Noi includem și douăzeci de cenți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și cu mașină personală, ceea ce-mi convine de minune; alta e Sally Weatherby, care s-a Îngrășat cam tare; alta e Myra St. Claire - asta-i o poveste veche, ușor de sărutat dacă-ți place... — Și cu ce le ademenești? s-a interesat Kerry. Eu am Încercat absolut totul, dar nebunele de ștoarfe nici măcar nu se sperie de mine. — Tu ești tipul de „băiețel drăguț“, a sugerat Amory. — Tocmai aici e buba. Orice mamă crede că fiică-sa-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
comentariu viitor despre sine: - Da, da. Probabil că am fost egoist În tinerețe, dar am aflat repede că o prea intensă preocupare față de propria-mi persoană mă face morbid. Deodată l-a cuprins o dorință irezistibilă de a se lăsa ademenit de diavol - nu să iasă În calea diavolului În mod violent, ca un gentleman, ci să dispară din vederea oamenilor Într-un mod prudent și senzual. A avut o viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
imediat. I se alăturară niște femei ciudate și EL. 1939. Banchetul de absolvire de la liceul din San Berdoo. Muzica lui Glenn Miller și Tommy Dorsey răsună prin sistemul de amplificare al școlii. Susan Leffert îl scoate din sala de sport, ademenindu-l cu un borcan de șnaps, și îl duce în vestiarul băieților. Acolo fata încearcă să-i desfacă nasturii de la cămașă, lingându-l pe piept și mușcându-l de păr. El se străduiește să se entuziasmeze, zgâindu-se la corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are două trăsături: șiretenie și încăpățânare. Știu că pot prinde gust pentru căprioare. Se ascund în arbori, le aruncă coajă dulce de copac ca să le ademenească, apoi sar și le sfâșie jugulara până la trahee. Odată ce-au adulmecat miros de sânge, nu se mai liniștesc. Am auzit de pume rănite în timpul împerecherii și care au fost atacte de wolverine. Sar pe ele din spate, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ritual străvechi, desigur păgân” (41). Este în acest caz un exemplu clasic de ceea ce am numit „preluare prin îndemnare”, pentru că, la îndemnul mamei, copilul practică un act de „magie homeopată”, bazat pe principiul similia similibus curantur : părul auriu al copilului ademenește Soarele, voia bună reclamă vremea bună, ieșirea copilului din „închisoarea” casei (claustrare datorată ploii îndelungate) îndeamnă ieșirea Soarelui din „închisoarea” norilor. În astfel de situații, copiii posedă o gamă întreagă de recitative magice pe care le rostesc. Povestitorul nu le
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vrăjitoare Și te- ajunge Sfântu’ Soare Și-ți taie ale picioare [...] Cu cuțite ascuțite, Cu topoare ruginite, Cu securea Domnului, Cu cuțitul omului (7, p. 363). Anume în acest caz rolul copilului pare a fi cel al unui „împuternicit”. El ademenește Soarele sau amenință norii, dar nu atât cu autoritatea sa, cât cu cea a mamei (vrăjitoarei). Adevărata forță magică este un apanaj al acesteia : Și vremea se îndrepta după râsul meu - continuă Ion Creangă. Știa, vezi bine, Soarele cu cine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
363) ; sau Stai, ploaie curgătoare, Că te-ajunge Sfântu’ Soare Cu un mai, Cu un pai, C-o bucată de mălai (20, p. 120) ; sau Treci, vâltoare călătoare, Că-ți dau pâine și cu sare (40, p. 31). Pentru a ademeni Soarele afară din nori, copiii îi oferă în incantații „turtițe moi” (40, p. 14), sau „bulci [= franzele], din alea mai dulci” (40, p. 12), sau „pită cu unsoare [= untură]”, „pită cu turtă”, „pită cu fragi” etc. (54, p. 136). Amenințarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Pietroaiele au fost azvârlite în Dunăre și ploile s-au dezlegat apoi prin părțile acelea” (20, p. 125). 5. Omul, partenerul zeului Am comentat până acum, din folclorul copiilor, câteva formule recitative de tip mai mult invocativ : recitative care imploră, ademenesc sau „îmbunează” fenomenele meteorologice. O altă categorie importantă este aceea a recitativelor de tip imperativ. Din punct de vedere tipologic, ele pot fi încadrate în rândul descântecelor de tip „poruncă directă cu amenințări și îngrozire”, conform primei încercări de clasificare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu și cu dorințele sau planurile uneori ambițioase așezate domol sau în mare zbucium pe munca proprie sau în colectivul de care suntem prinși cu năvodul dorinței neostenite de a ne perfecționa, de a fi mai buni, de a cerceta, ademeniți de a fi în pas cu știința al cărei miraj ne dă putere de a intra cu ideile proprii sau soluții originale în familia atât de ademenitoare a cercetătorilor, înainte de toate, atunci când facem sau refacem drumul croirii și împlinirii noastre
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Radu PENTIUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1007]
-
adevărat, am scris mai demult un mic "eseu conversațional" intitulat "Poet de tren". Dar nimeni de la SNCFR nu l-a luat în seamă. Dacă te-ai fi numit altfel, ai fi scris aceeași poezie? Adrian, dragule, tu vrei să mă ademenești întru medievala dispută a realiilor. Uite cum stă treaba: dacă numele e un cuvânt, caz în care el atrage și chiar determină realul, fără îndoială că dacă m-aș fi numit altfel aș fi scris altfel. Dacă numele e doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
găsești decât trei din cele patru piase elaborate de Conu Iancu în registrul comicului și nu am de gând să-ți spun care lipsește... Aș avea și niște completări la doctrina despre matrița mentală de el mijotată, în care sunt ademenite, pentru a fi capturate, maimuțele valahe (cum te exprimi tu așa de frumos, că nu degeaba, după ce îți vei fi tocit pixul încrustând aforisme lirice pe arborii județului baștinal, te-or făcut rectorul "Antitezelor"!). Una la mână: Dacă acceptăm speculara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încredințat Diavolului, au promis să-l slujească pe „El”, Prințul întunericului, pentru că natura umană atât de decăzută nu se poate ridica la nivelul cerințelor lui Isus și de aceea are nevoie de un stăpân pe măsură. Marele Inchizitor se simte ademenit de răul care ia aparența binelui, așadar, cel pe care-l slujește este de fapt Antihristul. Ideea antihristică nu se vede imediat, fiind un rău de tip nou, amăgitor, care se prezintă totdeauna sub masca binelui. Răul antihristic seamănă întotdeauna
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
răzbune în felul acesta Învățătorul. Dar planurile îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, în chiar seara zilei în care Isus își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând din zbor o aluzie a lui Pilat, pregătește operațiunea. Iuda e ademenit în grădina Ghetsimani de o seducătoare „agentă” locală și acolo este înjunghiat. Foarte interesantă este și piesa lui Marcel Pagnol, Judas, montată în 1955 la Théâtre de Paris, sub directa supraveghere a Elvirei Popesco. Doi actori au jucat rolul protagonistului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]