1,628 matches
-
Are însă o relație specială cu țesutul adipos unde participă în diferențierea preadipocitelor către adipocitele mature (169). În ultimii ani TNF-? a fost implicată în complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?. El este hiperexprimat (up-reglat) în mușchi și adipocite la persoanele obeze versus normoponderale, fiind important mediator al insulinorezistenței premergătoare T2DM (67, 188). Depleția organismului de TNF-? folosind anticorpi chimerici sau obținută la șoarecii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
din sarcina. Secreția crescută a acestei citokine nu se datorește hiperproducției în adipocite (așa cum am fi tentați să credem), ci producției crescute în placenta (119). 4.3. Interleukina-6 (ÎL-6) ÎL-6 este o citokină majoră, produsă în primul rând în țesutul adipos, care acționează direct sau prin intermdiul TNF-? inducând insulinorezistența (115, 154). Rolul său în inducerea reacției inflamatorii “de intensitate joasă” (115) este bine definit (154). Nu trebuie uitat însă că hiperinsulinemia (întâlnită în sindromul insulinorezistenței, inclusiv în unele etape ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
în unele etape ale evoluției T2DM) poate crește producția de ÎL-6 (115), întrucât se știe că insulină este un imunostimulator puternic (26). Producția de ÎL-6 poate afecta metabolismul lipidic din celulele musculare, după cum și lipidele tisulare (în special din țesutul adipos), reprezintă o sursă majoră de ÎL-6 și probabil de receptori solubili pentru ÎL-6 care pot fi determinați în sânge (154). Interesant de notat că ÎL-6 este exprimat și în celulele β pancreatice, fără a se cunoaște încă semnificația fiziologica sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
al PĂI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. S-a demonstrat că alături de trigliceride și lipoproteina A poate determina creșterea sintezei de PĂI-1 de către celulele endoteliale (24). Corelația lui cu obezitatea viscerala sugerează importantă insulinorezistenței în explicarea modificărilor fibrinolizei, celulele adipoase fiind o importantă sursă de PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu nivelul plasmatic al PĂI-1. Țesutul adipos visceral și cel subcutanat abdominal au rol în creșterea PĂI-1 plasmatic, fiind o sursă importantă de PĂI-1, în schimb obezitatea ginoidă (țesut adipos femural în exces) nu se corelează cu nivelul plasmatic al PĂI-1 (142). Creșterea nivelului plasmatic al PĂI-1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu nivelul plasmatic al PĂI-1. Țesutul adipos visceral și cel subcutanat abdominal au rol în creșterea PĂI-1 plasmatic, fiind o sursă importantă de PĂI-1, în schimb obezitatea ginoidă (țesut adipos femural în exces) nu se corelează cu nivelul plasmatic al PĂI-1 (142). Creșterea nivelului plasmatic al PĂI-1 s-a întâlnit atât la persoanele diabetice, la rudele de gradul I ale bolnavilor de diabet cât și la cei fără diabet dar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
insulinorezistența este că ambele reflectă o activare a sistemului imun, știut fiind că activarea sistemului imun produce un declin al sensibilității la insulină. S-a demonstrat că interleukina-6, factor important de diferențiere leucocitara, este produs mai ales la nivelul țesutului adipos, eliberarea sa fiind mai mare la obezi (152). Se poate deci presupune că ÎL-6, pe lângă creșterea numărului de leucocite, se asociază și cu insulinorezistența. Această constatare este sprijinită și de observația că polimorfismul unui singur nucleotid al genei ÎL-6 se
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
pentoze (riboză și dezoxiriboză). Ocazional, pot apare și alte monozaharide (fig.7). Transportul monozaharidelor prin mucoasa intestinală se aseamănă, în unele privințe, cu transportul acestora și prin alte membrane, de exemplu, din sânge în diferite sectoare celulare (mușchi, ficat, țesut adipos etc.). Glucoza și galactoza, care pot fi transportate din intestin în sânge chiar împotriva gradientului lor de concentrație, beneficiază de un mecanism transportor activ, consumator de energie . Fructoza, manoza, xiloza, arabinoza, care nu beneficiază de un transport activ, trec în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
mai important transport este cel de tip “facilitator” (pasiv), independent de Na+. În această categorie au fost identificate cel puțin 5 clase de transportori numerotați de la 1 la 5 (tabel 2.2) (38). Principalele țesuturi insulino-dependente (ficatul, mușchiul și țesutul adipos) posedă un sistem de transport al glucozei accelerat de către insulină (38). Se pare că viteza maximă de transport a glucozei (Vmax) mediată de insulină se datorează creșterii numărului transportorilor de glucoză din membrana plasmatică a acestor celule și nu creșterii
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
molecule de glucoză iau naștere 38 de molecule ATP, cea mai mare parte (34 molecule) apărând în etapa fosforilării oxidative (fig. 9) 2.8. Glucidele ca rezervă energetică Deși forma obișnuită de depozitare energetică este reprezentată de trigliceridele din țesutul adipos, cantități mai mici de energie sunt înmagazinate și sub forma glicogenului care prezintă o serie de proprietăți fiziologice ce îi justifică existența (38). În primul rând, trigliceridele nu pot fi tot atât de rapid hidrolizate ca glicogenul. În al doilea rând, trigliceridele
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
este generată coenzima redusă nicotin-adenin-dinucleotidfosfat (NADPH). Aceasta este un cofactor esențial pentru sinteza de acizi grași (fig.13). Compușii pentozofosfați sunt transformați printr-o serie de reacții complicate către hexozofosfații inițiali sau către sinteza de nucleotide. Gradul lipogenezei în țesutul adipos este direct legat de funcția șuntului HMP. Oxidarea glucozei pe această cale este puternic stimulată de insulină. 2.9.3. Glicogenogeneza În perioada postprandială, când disponibilitatea de glucoză este mai mare decât consumul periferic, o parte din glucoză este depozitată
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
potențial aterogen. Aceste anomalii explică incidența crescută a complicațiilor vasculare la pacienții diabetici. 2. Obezitatea, aparent cea mai frecventă tulburare a metabolismului lipidic, se întâlnește în proporție de până la 80% din cazurile de T2DM. 3. Eliberarea acizilor grași din țesutul adipos poate induce un grad de insulinorezistență la nivelul ficatului și țesutului muscular prin competiție cu metabolizarea glucozei. Excesul de acizi grași liberi (AGL) inhibă utilizarea periferică a glucozei, stimulând secreția insulinică. Se pare că în T2DM, AGL nu stimulează suficient
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
entero-hepatic). O cantitate mică din produșii digestiei intestinale a lipidelor pătrund în organism prin sistemul portal hepatic. Aceștia sunt acizi grași inferiori (C4, C6). 3.7. Stocarea lipidelor Cantități mari de grăsime sunt stocate în două țesuturi din organism: țesutul adipos și ficatul. Funcțiile principale ale ficatului în ceea ce privește metabolismul lipidelor sunt: (1) desfacerea acizilor grași în compuși ce pot fi utilizați ca sursă energetică; (2) sinteza de tigliceride în principal din glucide și într-o măsură mai mică din proteine și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
bolii, pacientul prezintă frecvent hepatomegalie, prin încărcare grasă, obiectivabilă clinic și ecografic. Bioptic, depozitele de grăsime sunt impresionante și scad în mare măsură prin optimizarea controlului glicemic. Mecanismul acestei tulburări ține de profunda deviere a fenomenelor metabolice fiziologice (38). Țesutul adipos este adesea denumit depozitul de grăsime, sau grăsimea de rezervă. Celulele adipoase sunt fibroblaști modificați, capabili să stocheze trigliceridele pure în proporție de până la 80-95% din volumul lor. Depozitele de trigliceride suferă un proces continuu de remaniere, timpul de înjumătățire
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Bioptic, depozitele de grăsime sunt impresionante și scad în mare măsură prin optimizarea controlului glicemic. Mecanismul acestei tulburări ține de profunda deviere a fenomenelor metabolice fiziologice (38). Țesutul adipos este adesea denumit depozitul de grăsime, sau grăsimea de rezervă. Celulele adipoase sunt fibroblaști modificați, capabili să stocheze trigliceridele pure în proporție de până la 80-95% din volumul lor. Depozitele de trigliceride suferă un proces continuu de remaniere, timpul de înjumătățire fiind de 2-3 zile. Celule adipoase pot, de asemenea, să sintetizeze cantități
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
grăsime, sau grăsimea de rezervă. Celulele adipoase sunt fibroblaști modificați, capabili să stocheze trigliceridele pure în proporție de până la 80-95% din volumul lor. Depozitele de trigliceride suferă un proces continuu de remaniere, timpul de înjumătățire fiind de 2-3 zile. Celule adipoase pot, de asemenea, să sintetizeze cantități foarte mici de acizi grași și trigliceride din glucide, această funcție suplimentând-o pe cea de sinteză hepatocitară. Catabolismul trigliceridelor la acizi grași implică tot un proces de hidroliză mediat de lipazele adipocitare. În
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
în condiții de repaus este de aproximativ 15 mg/dl, reprezentând 0,45 g din totalul acizilor grași plasmatici. Turn-over-ul AGL este foarte rapid, la fiecare 2-3 minute jumătate din cantitate fiind înlocuită cu o cantitate egală provenită din țesutul adipos. În condițiile creșterii ratei de utilizare celulară a grăsimilor în scop energetic, nivelul seric al AGL crește de 5 până la 8 ori. Acest fenomen se întâlnește în special la pacienții diabetici (insuficiența sau ineficiența insulinei) și în inaniție (deficit de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
mirosul caracterisic întâlnit în cetoacidoze (inclusiv în cetoacidozele de foame). 4. Enzimele metabolismului lipidic 4.1. Lipoprotein lipaza (Lipoprotein lipase, LPL) Lipoprotein lipaza aparține familiei lipazelor, alături de lipaza pancreatică și cea hepatică. Enzima este puternic exprimată la nivelul inimii, țesutului adipos, mușchiului scheletic, rinichiului, glandei mamare și în macrofagele peretelui arterial (11), și înregistrează nivele mai scăzute în ficat (celule Kupffer și posibil hepatocite) (10), glanda adrenală și creier (45, 47, 57, 80). Expresia LPL poate fi reglată de multipli factori
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
cale ce ar putea explica și activarea LXR (oxysterol liver X receptor) (79, 90). În adipocit, expresia enzimei este în mod specific indusă de agoniști PPAR, dar nu de agoniști LXR, deși receptorul X oxisterolic este puternic exprimat în țesutul adipos, controlând (upregulation) alte gene țintă. La nivelul macrofagelor, hiperglicemia sau AGE (advanced glycation end products) (73), homocisteina (9), PKC (26, 39) și MAPK (mitogen-activated protein kinases) (42, 69) reglează expresia PPAR-mediată a genei LPL. LPL are o structură monomerică alcătuită
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
proprietate a LPL putând fi independent afectată de glucoză, insulină și acizi grași. Lipoprotein lipaza poate exercita și un efect indirect asupra riscului vascular prin direcționarea acizilor grași liberi spre diferite țesuturi. Reglarea expresiei lipazei în mușchiul scheletic și țesutul adipos este de obicei reciprocă. În sindromul de insulinorezistență, activitatea musculară a LPL este scăzută și puternic corelată cu insulinosensibilitatea. Reducerea activității LPL poate conduce la obezitate abdominală prin direcționarea acizilor grași de la nivel muscular (locul de oxidare) spre adipocite (locul
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
și riscul de dezvoltare a bolii cardiovasculare aterosclerotice, modificarea activității HL poate contribui la modularea progresiei procesului de ateroscleroză. 4.3. Lipaza hormon sensibilă (Hormon sensible lipase, HSL) HSL este în primul rând o enzimă care controlează lipoliza în țesutul adipos alb. Deoarece acizii grași reprezintă o sursă majoră de energie la mamifere, HSL are un rol important în homeostazia energetică. În afara acestui rol fundamental, enzima mai deține câteva roluri importante și în alte țesuturi unde este exprimată. HSL este exprimată
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
reprezintă o sursă majoră de energie la mamifere, HSL are un rol important în homeostazia energetică. În afara acestui rol fundamental, enzima mai deține câteva roluri importante și în alte țesuturi unde este exprimată. HSL este exprimată majoritar la nivelul țesutului adipos alb, dar cantități semnificative s-au obiectivat și în testicule, suprarenale, mușchi, țesutul adipos brun, glanda mamară și pancreas - la nivelul cărora enzima are o activitate mai restrânsă, localizată (85). Studierea genelor HSL la om și șobolan a condus la
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
homeostazia energetică. În afara acestui rol fundamental, enzima mai deține câteva roluri importante și în alte țesuturi unde este exprimată. HSL este exprimată majoritar la nivelul țesutului adipos alb, dar cantități semnificative s-au obiectivat și în testicule, suprarenale, mușchi, țesutul adipos brun, glanda mamară și pancreas - la nivelul cărora enzima are o activitate mai restrânsă, localizată (85). Studierea genelor HSL la om și șobolan a condus la identificarea a nouă exoni, care ocupă aproximativ 11 kb din spațiul informațional conținut în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
o moleculă-barieră, împiedicând accesul HSL la miezul triacilglicerolic al granulelor lipidice intra-adipocitare (vezi perilipina). Lipotransina, o nouă proteină adipocitară, se pare că ancorează HSL la suprafața granulelor lipidice în adipocitele stimulate lipolitic (89). ALBP este exprimată mai ales în țesutul adipos, făcând parte din familia proteinelor de legare a AG intracelulari (5); ea funcționează ca un „izolator” de acizi grași, servind fie ca tampon intracelular al acestora, fie favorizând deplasarea lor în interiorul celulei. ALBP poate crește activitatea hidrolazică a HSLa prin
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
metabolismul receptorului LDL, și anume: absența sintezei ARNm, transportul defectiv intracelular, reducerea ancorării membranare și internalizarea defectuoasă. 4.6. Proteina de transfer a esterilor de colesterol (Cholestryl ester transfer protein, CETP) CETP este puternic exprimata în ficat,splină și țesutul adipos și înregistrează nivele mai scăzute la nivelul intestinului subțire, glanda adrenală, rinichi și inimă (22, 71). Gena CETP umană cuprinde 16 exoni, pe o întindere de 25kb, și este localizată aproape de locusul genei LCAT (lecitin colesteryl acyl transferase) (13) pe
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]