1,319 matches
-
cu precădere pe frontul de la Stalingrad. În aceste condiții, comandamentul român a devenit preocupat în legătură cu organizarea unui dispozitiv de luptă în concordanță cu capacitatea operativă a unităților române. La 18 septembrie, comandantul Armatei 3, generalul Petre Dumitrescu, însoțit de colonelul adjutant Socrate Mardari, s-a deplasat la Cartierul General al Grupului de armate „B” la Starobelsk, unde a prezentat generalului von Weichs situația dificilă a Armatei 3, dispusă pe un front de 160 de km la sud de Don; aceasta, în
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
1942, a primit misiunea de a zbura în recunoaștere pe un avion "IAR 38" în sudul Kubanului. În urma unei lupte aeriene din apropierea localității Slavinskaia, avionul lui a luat foc și s-a prăbușit în flăcări, iar lt. Alexandru Stârcea și adjutantul Ion Tomag și-au pierdut viața, mitraliorul de la bord murind și el peste doar două zile. Cei doi aviatori morți pe loc au fost înmormântați în locul în care s-a prăbușit avionul. Lt. Alexandru Stârcea a fost ridicat post-mortem la
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
din 1877-1878. Curând Dinitri și-a dezamăgit tatăl când a decis să abandoneze cariera în marină în favoarea armatei imperiale. La 1 iunie 1880, Dimitri Constantinovici a fost numit în suita Țarului Alexandru al II-lea și a primit rangul de adjutant. Șase luni mai târziu, după ce și-a terminat instruirea, a fost numit locotenent în regimentul de gardă. A servit în acest regiment 12 ani ca ofițer subaltern și în cele din urmă comandant. În 1880, după terminarea stagiului de pregătire
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
iulie 1918), a fost al cincilea fiu al Marelui Duce Mihail Nicolaievici și verișor primar al Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. A urmat o carieră militară și a servit ca inspector general de artileriei cu rang de general adjutant în timpul Primului Război General. A fost ucis de bolșevici împreună cu alți Romanovi la Alapayevsk la 18 iulie 1918, la o zi după uciderea Țarului Nicolae al II-lea și a familiei lui la Ekaterinburg. Marele Duce Serghei s-a născut
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
în brigada de artilerie a Gărzii Țarului. L-a înlocuit pe tatăl său în 1905 ca general de artilerie, post pe care l-a deținut până în 1915 când a fost eliminat din cauza unei controverse în timpul Primului Război Mondial. În 1908 a devenit adjutant general. În 1914 a fost promovat general de cavalerie. Din ianuarie 1916, Marele Duce acționează în calitate de inspector general de artilerie, el a demisionat din această poziție, în timpul căderii monarhiei în martie 1917. Serghei Mihailovich era înalt și singurul copil al
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
de membri fondatori au fost următorii: Prof. Dr. Constantin I. Angelescu, Prof. Dr. Dragomir Hurmuzescu, Prof. Dr. Nicolae Coculescu, Prof. Dr. Dimitrie Călugăreanu, Prof. Dr. Ștefan Minovici, Prof. Dr. Andrei Popovici-Bâznoșanu, Prof. Dr. Anton Davidoglu, Prof. Dr. Constantin Kirițescu, General Adjutant Nicolae Condeescu, Prof. Dr. Ion Borcea, Prof. Dr. Negoiță Dănilă, Prof. Dr. Alexandru Borza, Prof. Dr. Ion Popescu Voitești]], Prof. General I. V. Bădulescu, Prof. Dr. Nicolae T. Deleanu, Prof. Dr. Constantin Stănescu, Prof. Dr. Eugen Bădărău]], Dr. Costin Stoicescu
Academia de Științe din România () [Corola-website/Science/319844_a_321173]
-
Poloniei 7. Scria pentru revista lunară Dźwignia (Pârghia) și a fost membru al redacției Miesięcznik Literacki (Revista Lunară Literară). În 1930 a fost închis scurt timp împreună cu Jan Hempel și Aleksander Wat în Varșovia. Au primit ajutor de la Bolesław Wieniawa-Długoszowski, adjutantul mareșalului Piłsudski, atunci comandantul Divziei de cavalerie și șeful garnizoanei Varșovia. Acolo Broniewski a scris poemul "Rozmowa z Janem" (Conversația cu Jan). În 1939, în fața pericolului de ofensiva germană, Broniewski a publicat faimosul poem "Bagnet na broń" (Baionetă pe armă
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
și alți colegi pentru a înființa "prima legiune de cercetași", având si sprijinul directorului de atunci al liceului (Marin Demetrescu). Tot în toamna lui 1913 și tot la liceul “Gh. Lazăr”, Vladimir Ghidionescu va ține "prima conferință" despre cercetășie. Colonelul adjutant Grigore Berindei preia organizarea cercetașilor și înființează un comitet de inițiativă, din care făceau parte Gabriel Giurgea, Vladimir Ghidionescu, maiorii Manolescu, Uică, căpitanul Sâmboteanu și locotenenții Sâmboteanu, Panaitescu și Manicatide. Asociația “Cercetașii României” se va constitui oficial pe 12 mai
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
la 27 august 1934, într-un accident aviatic care a avut loc la Brașov, Papană l-a luat ca partener la bob pe locotenentul aviator Gheorghe Ostapov care, după un an, a murit și el în urma ciocnirii în aer cu adjutantul aviator Vasile Nagacinscki. Papană s-a retras apoi din activitatea de bober. În 1925, după finalizarea studiilor liceale, s-a înscris la Școala pregătitoare de ofițeri de aviație de la Cotroceni. Papană a obținut brevetul de ofițer-aviator cu nr.703 la
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]
-
și de un zid de incintă. Postelnicul Gheorghe Rosetti-Solescu a murit la 10 ianuarie 1846, iar în următorii 20 de ani moșia a fost administrată de văduva sa, Ecaterina, ajutată de fiul său mai mare, Constantin (1827-1884), fost ofițer și adjutant al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ecaterina Rosetti-Solescu a construit între anii 1859-1860 o biserică de curte cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în partea de est a curții boierești), cu ajutorul fiilor săi Elena și Constantin. Ea a murit la 11 aprilie
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
și al XX-lea. Conacul mareșalului Constantin Prezan de la Schinetea se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Vaslui 2004" la nr. 390, având codul . El este compus din șapte monumente cu același regim: În anul 1896, colonelul Constantin Prezan, adjutant regal pe lângă Prințul moștenitor Ferdinand cumpără, împreună cu soția sa Olga, moșia de aproximativ 1.100 hectare și conacul din satul Schinetea din comuna Dumești, aflate astăzi în județul Vaslui . La începutul secolului al XX-lea, s-a construit aici un
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
ianuarie 1895, s-a desfășurat ceremonia de degradare în Curtea Morlan a școlii militare din Paris: în ropotul tobelor, Dreyfus a fost însoțit de patru artileriști care l-au pus în fața unui executor judecătoresc care i-a citit sentința. Un adjutant al Gărzii Republicane i-a smuls însemnele, dungile aurite ale treselor, ornamentele de pe mâneci și de pe veston. Martorii au consemnat demnitatea lui Dreyfus, care a continuat să-și susțină nevinovăția ridicând mâinile: „Nevinovat, nevinovat! Trăiască Franța! Trăiască Armata!”. Adjutantul a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Un adjutant al Gărzii Republicane i-a smuls însemnele, dungile aurite ale treselor, ornamentele de pe mâneci și de pe veston. Martorii au consemnat demnitatea lui Dreyfus, care a continuat să-și susțină nevinovăția ridicând mâinile: „Nevinovat, nevinovat! Trăiască Franța! Trăiască Armata!”. Adjutantul a rupt sabia condamnatului pe genunchi apoi Dreyfus a trecut încet prin fața foștilor săi camarazi. Un eveniment, supranumit „legenda mărturisirilor”, a avut loc înainte de degradare. În trăsura care l-a adus la școala militară, și-ar fi mărturisit trădarea căpitanului
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
inițiativa generalului Mercier, a fost transmis guvernului un proiect de lege prin care din Guyana franceză redeveneau loc de deportare în incintă fortificată, cu scopul special ca Dreyfus să nu fie trimis la Ducos, în Noua Caledonie. Ca urmare, după deportarea adjutantului , condamnat pentru transmitere de informații inamicului în 1888, condițiile de detenție la Ducos erau considerate prea blânde, permițându-i acestuia să încerce să evadeze. , noul ministru al coloniilor de la 31 ianuarie 1895, a cerut cu câteva zile după numirea în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Leonida baron de Pop, în , (n. 15 octombrie 1831, Năsăud - d. 1 decembrie 1908, Baden, Austria) a fost un Feldzeugmeister imperial austriac și adjutant general al cancelariei militare a împăratului Franz Joseph al Austriei, de origine română și confesiune română unită. provenea dintr-o celebră familie grănicerească năsăudeană. Bunicul său, Grigore Pop (n. 1762, Bichigiu - d. 1851, Năsăud), a fost primul ofițer român în
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
și cu titlul de consilier secret și ridicat la rangul de baron. Pe 12 aprilie 1881 a devenit șeful Cancelariei Militare și la 11 Iunie al anului a fost ales de împăratul Franz Joseph I. ca președinte al cancelariei și adjutant general al domnitorului. În martie 1889 s-a retras din cauza unei boli grave, plecând într-o stațiune din Elveția. În timpul mandatului său ca adjutant general baronului a fost promovat la 1 Noiembrie 1885 la gradul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant). Cu acest
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
Iunie al anului a fost ales de împăratul Franz Joseph I. ca președinte al cancelariei și adjutant general al domnitorului. În martie 1889 s-a retras din cauza unei boli grave, plecând într-o stațiune din Elveția. În timpul mandatului său ca adjutant general baronului a fost promovat la 1 Noiembrie 1885 la gradul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant). Cu acest prilej a fost onorat de către regele Carol I al României cu Marea Cruce a Ordinului Coroanei României. Pe 2 decembrie 1898 împăratul l-a
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
escortă, dar obligatoriu de a fi în ținută militară și cu sabia. După terminarea războiului, la începutul anului 1920, prin Ordinul de zi nr. 9 din 3 ianuarie 1920, șeful de stat major al armatei, general de corp de armată adjutant Constantin Prezan, recunoștea și făcea cunoscută tenacitatea, curajul și bravura colonelului în rezervă Tarnoschi Ion, comandantul Brigăzii 40 Infanterie. Majestatea Sa Regele, la rândul său, i-a conferit acestuia Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a și
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
a aflat de arestare s-a prezentat la Tribunalul Suprem, a luat contact cu procurorul-anchetator, și-a girat numele și libertatea și a refuzat să plece până ce n-a fost asigurat că procesul va fi corect...) și Niculae Alexandrescu (fostul adjutant al lui Octav Vorobchievici, locotenent și apoi căpitan, care în închisoare s-a lăsat torturat de nenumărate ori în locul comandantului său, din devotament și respect pentru acesta). 1953 - Are loc procesul. Procurorul Jeles, fost magistrat la Giurgiu, deși are îndoieli
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
distribuirea egală a aceleiași cantități maxime admise. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, când centrul de comandă era localizat în Mikkeli, Mareșalul a păstrat acest obicei . Băutura Mareșalului trebuie servită rece ca gheața. Inițial, băutura a fost creată de adjutantul Ragnar Grönvall după ce mareșalul i-ar fi cerut acestuia să facă ceva în legătură cu gustul oribil al vodcăi de calitate inferioară disponibilă pe timpul Războiului de Continuare - jatkosota. Scopul era să diminueze gustul vodcăi ieftine prin adăugarea unor ingrediente mai scumpe, deci
Băutura mareșalului () [Corola-website/Science/324316_a_325645]
-
a echipajului 7, comandat de au solicitat să fie decorați. I s-a acordat ordinul “Coroană României în grad de cavaler cu spade și panglică de Virtute Militară” prin ordinul de zi nr 434/41. Au fost decorați și subalternii adjutantul Danga și caporalul Ghețău. Erau primele decorații primite de unitatea din care făcea parte. La 16 septembrie 1941 în luptele de la Oktiabri-Vagoda, Ucraina, a fost rănit foarte grav la maxilar, fratele său, Moise Pârnuță (n. 20 august 1912 - d. 6
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
demonstra conducătorilor naziști că nu sunt invulnerabili. Operațiunea a primit numele de cod "„Anthropoid”", termen grecesc pentru „ceva ce are formă umană”, folosit de obicei în zoologie. Pregătirile cu Special Operations Executive (SOE) britanic au început la 20 octombrie 1941. Adjutantul slovac Jozef Gabčík și sergentul ceh Karel Svoboda au fost aleși pentru a comite asasinatul la 28 octombrie 1941 (Ziua Independenței Cehoslovaciei). Svoboda a fost înlocuit cu Jan Kubiš (ceh) după ce s-a rănit la cap la antrenamente, ceea ce a
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
cu titlul de baron de către împăratul Francisc al II-lea. În Mai 1805 Duka a devenit generalul comandant al Banatului. Această funcție a deținut-o până la moartea sa. Pe 2 septembrie 1813 a fost promovat la gradul de Feldzeugmeister, și adjutant general al împăratului Francisc I al Austriei. În acest rol, el a fost trimis la Lusigny-sur-Barse, în scopul de a negocia cu Napoleon un armistițiu. În cele din urmă, pe 22 aprilie 1815 la Viena, generalul a fost ridicat de
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
prin cercetarea întreprinsă la nord de Sofia in defileul Petrihon, raportând valoroase informații din teren. Din cauza asta a fost avansat la excepțional la gradul de locotenent și comandant de pluton in cadrul Regimentului 7 Roșiori. Ulterior a lucrat ca ofițer adjutant de regiment și la "Biroul Mobilizări". Din 1 aprilie 1915 a fost mutat la Regimentul 8 Călărași, staționat la Roman, fiind acolo ofițer adjutant al regimentului și șef-adjunct la "Secția de Mobilizare". Pentru serviciul său distins, generalul Brigăzii IV Călarăși
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
de locotenent și comandant de pluton in cadrul Regimentului 7 Roșiori. Ulterior a lucrat ca ofițer adjutant de regiment și la "Biroul Mobilizări". Din 1 aprilie 1915 a fost mutat la Regimentul 8 Călărași, staționat la Roman, fiind acolo ofițer adjutant al regimentului și șef-adjunct la "Secția de Mobilizare". Pentru serviciul său distins, generalul Brigăzii IV Călarăși, David Praporgescu, l-a propus a fi admis la concursul pentru intrare la "Școala Superioară de Război", dar Racovitză trebuia sa aștepte sfârșitul Primului Război Mondial
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]