1,929 matches
-
apă (lăsată să stea 24 de ore), dimineața pe stomacul gol, cure de cca. 3 săptămâni, cum am mai spus la 4, sau sub formă de cataplasme reci pe abdomen. Cărbunele vegetal, un important remediu. Datorită capacității sale mari de adsorbție (fixare pe suprafață a unor elemente), cărbunele medicinal (în special vegetal) este un mijloc terapeutic foarte prețios. Administrat intern (una sau două pastile, cu apă, după masă) cărbunele adsoarbe virușii, bacteriile și toxinele din intestin luptă împotriva diareei dar și
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
compară culoarea soluțiilor de iod. Găsiți și alți patru solvenți care conțin sau nu conțin oxigen în care introduceți un cristal de iod. Scrieți în tabelul de mai jos ce culori observați. Reacția de identificare a iodului Datorită fenomenului de adsorbție, iodul formează compuși de incluziune care dau culoarea albastră cu amidonul. Reacția este foarte sensibilă și servește la punerea în evidență chiar și a urmelor de iod. Reacția servește la punerea în evidență a iodului elementar. 3.5. Proprietăți chimice
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
compară culoarea soluțiilor de iod. Găsiți și alți patru solvenți care conțin sau nu conțin oxigen în care introduceți un cristal de iod. Scrieți în tabelul de mai jos ce culori observați. Reacția de identificare a iodului Datorită fenomenului de adsorbție, iodul formează compuși de incluziune care dau culoarea albastră cu amidonul. Reacția este foarte sensibilă și servește la punerea în evidență chiar și a urmelor de iod. Reacția servește la punerea în evidență a iodului elementar. 3.5. Proprietăți chimice
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
este nulă se numește punct de sarcină zero (p.s.z.). În consecință, în aceste domenii de pH sistemele disperse vor prezenta proprietăți specifice, ca de exemplu solubilitate minimă (coloizi moleculari - soluții de polimeri), coagulare maximă și deci stabilitate minimă și adsorbție maximă a substanțelor tensioactive. Din aceasta rezultă și importanța practică a determinării densității de sarcină, implicit a punctului izoelectric (p.i.) sau a punctului de sarcină zero (p.s.z.) al particulelor unui sistem dispers eterogen. Punctul izoelectric se utilizează frecvent
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în prezența substanțelor tensioactive față de cel cheltuit în absența acestora. Un alt avantaj al prezenței substanțelor tensioactive este creșterea stabilității sistemului dispers obținut: particulele care rezultă prin dispersarea solidului în prezența substanțelor superficial active, vor prezenta un strat superficial de adsorbție format din moleculele acestuia, conferindu-i solului stabilitate agregativă și cinetică. Dispersarea se poate realiza: * prin procedee mecanice, când substanța este mărunțită în dispozitive numite „mori coloidale”(mori cu frecare sau mori cu bile), în prezența mediului de dispersie și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
adaugă cu picătura și sub agitare puternică, o soluție de (NH4)2CO3 2N până la dispersarea precipitatului. Carbonatul feric format inițial se descompune. Se formează un sol brun-roșcat cu o mare stabilitate. COAGULAREA SOLURILOR. DETERMINAREA PRAGULUI DE COAGULARE (ck) Considerații teoretice Adsorbția selectivă de ioni din mediul de dispersie sau ionizarea moleculelor din stratul superficial conferă dispersiilor liofobe o sarcină electrică, deci o stabilitate electrostatică: ionii de semn contrar din soluție sunt atrași de particula încărcată electric, se formează stratul dublu electric
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
conferă dispersiilor liofobe o sarcină electrică, deci o stabilitate electrostatică: ionii de semn contrar din soluție sunt atrași de particula încărcată electric, se formează stratul dublu electric, care joacă rol de stabilizator. Pe lângă acest fenomen, mai poate avea loc și adsorbția unor molecule hidrofile care vor lega dipolii de apă, conferind deci particulelor proprietăți hidrofile; pelicula de solvent formată la suprafața particulelor în acest caz le asigură o stabilitate sterică sau liocratică, fenomenul fiind numit acțiune protectoare. Distrugerea sistemelor disperse liofobe
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dispersie, în prezența emulgatorului. Mecanismul de acțiune al emulgatorilor în procesul de emulsionare poate fi explicat cu ajutorul structurii moleculare și a proprietăților lor fizico-chimice și constă în: * scăderea tensiunii superficiale la interfața ulei apă; * formarea unui film (strat) protector de adsorbție la suprafața particulelor fazei dispersate; * creșterea vâscozității emulsiei. Emulgatorii care acționează prin primele două mecanisme se numesc emulgatori adevărați; cei care acționează prin creșterea vâscozității se numesc pseudoemulgatori. Emulgatorii adevărați sunt compuși amfifilici care conțin în molecula lor grupări hidrofile
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
din grafic valoarea vâscozității intrinsece [η]. Se înlocuiesc în relația (202) valorile [η], K și a: Utilizându-se calculul logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
intrinsece [η]. Se înlocuiesc în relația (202) valorile [η], K și a: Utilizându-se calculul logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare spontană a unei substanțe
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
calculul logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare spontană a unei substanțe dispersate între două faze, la suprafața lor de separație (interfață). Interfețele sau suprafețele interfazice
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare spontană a unei substanțe dispersate între două faze, la suprafața lor de separație (interfață). Interfețele sau suprafețele interfazice sunt
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sau din contactul unui gaz cu un lichid, notată L1/G2; * solidă, provenită din contactul unui solid cu un gaz S1/G2 sau a unui solid cu o soluție S1/L2. După natura forțelor intermoleculare care acționează în stratul superficial adsorbția propriu - zisă (concentrarea exclusiv la suprafață) se poate clasifica în: * adsorbție fizică (nespecifică) - caz în care forțele de atracție între adsorbant și substanța adsorbită sunt de tip Van der Waals (forțe slabe realizate între moleculele sistemului: structura internă a particulelor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
solidă, provenită din contactul unui solid cu un gaz S1/G2 sau a unui solid cu o soluție S1/L2. După natura forțelor intermoleculare care acționează în stratul superficial adsorbția propriu - zisă (concentrarea exclusiv la suprafață) se poate clasifica în: * adsorbție fizică (nespecifică) - caz în care forțele de atracție între adsorbant și substanța adsorbită sunt de tip Van der Waals (forțe slabe realizate între moleculele sistemului: structura internă a particulelor adsorbite, respectiv distribuția electronilor de valență pe orbitalii moleculari nu se
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
nespecifică) - caz în care forțele de atracție între adsorbant și substanța adsorbită sunt de tip Van der Waals (forțe slabe realizate între moleculele sistemului: structura internă a particulelor adsorbite, respectiv distribuția electronilor de valență pe orbitalii moleculari nu se schimbă); * adsorbție chimică (specifică sau chemosorbție) - caz în care forțele de interacțiune dintre particulele care alcătuiesc faza adsorbantă și particulele adsorbite presupun modificări în natura legăturilor chimice din structura particulelor adsorbite. Coeficientul de adsorbție (Г) este o măsură cantitativă a adsorbției. Acest
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de valență pe orbitalii moleculari nu se schimbă); * adsorbție chimică (specifică sau chemosorbție) - caz în care forțele de interacțiune dintre particulele care alcătuiesc faza adsorbantă și particulele adsorbite presupun modificări în natura legăturilor chimice din structura particulelor adsorbite. Coeficientul de adsorbție (Г) este o măsură cantitativă a adsorbției. Acest coeficient se mai numește exces superficial și reprezintă cantitatea de substanță adsorbită care revine unității de suprafață a adsorbantului. Cantitatea de substanță adsorbită se poate exprima în grame sau în moli și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
schimbă); * adsorbție chimică (specifică sau chemosorbție) - caz în care forțele de interacțiune dintre particulele care alcătuiesc faza adsorbantă și particulele adsorbite presupun modificări în natura legăturilor chimice din structura particulelor adsorbite. Coeficientul de adsorbție (Г) este o măsură cantitativă a adsorbției. Acest coeficient se mai numește exces superficial și reprezintă cantitatea de substanță adsorbită care revine unității de suprafață a adsorbantului. Cantitatea de substanță adsorbită se poate exprima în grame sau în moli și se poate raporta și la unitatea de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de masă de substanță adsorbantă (1 g), mai ales în cazul adsorbanților solizi, cărora li se determină greu suprafața. S-a constatat că tensiunea superficială a soluțiilor este diferită de cea a solventului pur. Acest fapt s-a explicat prin adsorbția substanței dizolvate la interfața lichid - gaz (L1/G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă precizie a coeficientului de adsorbție. În cazul soluțiilor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a explicat prin adsorbția substanței dizolvate la interfața lichid - gaz (L1/G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă precizie a coeficientului de adsorbție. În cazul soluțiilor, coeficientul de adsorbție (Г) reprezintă numărul de moli adsorbiți pe unitatea de suprafață a soluției (excesul superficial al solvatului față de interiorul soluției). El poate fi exprimat prin relația lui Gibbs (209): unde : c = concentrația soluției (mol/L
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
la interfața lichid - gaz (L1/G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă precizie a coeficientului de adsorbție. În cazul soluțiilor, coeficientul de adsorbție (Г) reprezintă numărul de moli adsorbiți pe unitatea de suprafață a soluției (excesul superficial al solvatului față de interiorul soluției). El poate fi exprimat prin relația lui Gibbs (209): unde : c = concentrația soluției (mol/L); γ = tensiunea superficială a soluției de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
R = constanta generală a gazelor; R = 8,317 joule/mol·grad; T = temperatura de lucru (°K). Substanțele care se adsorb la interfețe producând scăderea tensiunii superficiale, se numesc substanțe tensioactive. În acest caz activitatea superficială este negativă iar coeficientul de adsorbție va fi pozitiv (Γ > 0). Substanțele tensioactive generale sunt substanțe care micșorează în mod continuu tensiunea superficială o dată cu creșterea concentrației. Pentru aceste substanțe, la trasarea dependenței γ = f(c), se obține o curbă numită izoterma tensiunii superficiale (figura 43). Curba
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Substanțele tensioactive generale sunt substanțe care micșorează în mod continuu tensiunea superficială o dată cu creșterea concentrației. Pentru aceste substanțe, la trasarea dependenței γ = f(c), se obține o curbă numită izoterma tensiunii superficiale (figura 43). Curba care reprezintă variația coeficientului de adsorbție în funcție de concentrație, se numește izotermă de adsorbție (figura 44). Pentru substanțele tensioactive generale, se observă că în domeniul concentrațiilor mici izoterma prezintă o porțiune liniară AB care arată o creștere direct proporțională a coeficientului de adsorbție cu concentrația. Pe măsură ce suprafața
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în mod continuu tensiunea superficială o dată cu creșterea concentrației. Pentru aceste substanțe, la trasarea dependenței γ = f(c), se obține o curbă numită izoterma tensiunii superficiale (figura 43). Curba care reprezintă variația coeficientului de adsorbție în funcție de concentrație, se numește izotermă de adsorbție (figura 44). Pentru substanțele tensioactive generale, se observă că în domeniul concentrațiilor mici izoterma prezintă o porțiune liniară AB care arată o creștere direct proporțională a coeficientului de adsorbție cu concentrația. Pe măsură ce suprafața de separație este acoperită din ce în ce mai mult cu
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
reprezintă variația coeficientului de adsorbție în funcție de concentrație, se numește izotermă de adsorbție (figura 44). Pentru substanțele tensioactive generale, se observă că în domeniul concentrațiilor mici izoterma prezintă o porțiune liniară AB care arată o creștere direct proporțională a coeficientului de adsorbție cu concentrația. Pe măsură ce suprafața de separație este acoperită din ce în ce mai mult cu molecule adsorbite, coeficientul de adsorbție (Γ) nu mai crește proporțional cu c (porțiunea BC), pentru ca în domeniul concentrațiilor mari (porțiunea CD), coeficientul de adsorbție să atingă valoarea maximă posibilă
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
tensioactive generale, se observă că în domeniul concentrațiilor mici izoterma prezintă o porțiune liniară AB care arată o creștere direct proporțională a coeficientului de adsorbție cu concentrația. Pe măsură ce suprafața de separație este acoperită din ce în ce mai mult cu molecule adsorbite, coeficientul de adsorbție (Γ) nu mai crește proporțional cu c (porțiunea BC), pentru ca în domeniul concentrațiilor mari (porțiunea CD), coeficientul de adsorbție să atingă valoarea maximă posibilă (Γm), constantă. În experimentul următor se va studia adsorbția alcoolului n-butilic, substanță tensioactivă generală, la
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]