1,486 matches
-
numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionați de vreun bătrân și numai când îl vedeam disperat. Exista, țin minte, un orb care trecea la ore fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbîntată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat și gol, liniștea stăruia ca o iepuroaică gravidă ascunsă în bălării, gata să nască, încordată, adulmecând pericolele. Doar câte o pală de vânt o tulbura în răstimpuri cu scurte vârtejuri de foșnete. Eram gata să mă întorc când, spre marea mea emoție, l-am zărit la vreo douăzeci, treizeci de pași înaintea mea pe Hingherul, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nesfârșit. Gândul acesta mă făcea să-i urăsc, iar această ură mă lega, de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic vârau uneori capul pe ușă, îmi aruncau priviri iscoditoare și închideau repede. Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să interoghez martorul. - A existat un martor? mormăi el. Nimeni nu mi-a spus nimic despre asta. - Da, a existat un martor. Merse înapoi până în hol, pentru a-i cere lui Lon Sellitto să vină și el. Acesta intră agale, adulmecându-și jacheta cu o mină nemulțumită. - Un rahat de costum de 240 de dolari. S-a dus pe apa sâmbetei. La dracu’! Ce se petrece, Sachs? - Voi interoga martorul, domnule locotenent. Aveți reportofonul la dumneavoastră? - Cum să nu, răspunse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu are senzația materială a greutății pleoapelor. Singura legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
greșești? se interesă Ripley. ― Controlul de presiune internă se supraîncarcă, chestia care ține casca pe cap. Ochii implodează și creierul explodează. Drake fixă camera lui Frost pentru a le adresa un zâmbet larg. ― Da' tu ai creier, bă? întrebă Vasquez adulmecând. Drake se aplecă și se prefăcu că-i dă cu bateria în partea dreaptă a căștii. Apone îi chemă la ordine. Nu-și făcea griji cu defecțiunile căștii lui Drake fiindcă știa că operatorul de criblor o să scape de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
foame, măcar sete ți-o fi. Și pun pariu că nu ți-a fost prea cald în balonul ăla din circuitul de aerisire, de când nu mai funcționează sistemul de încălzire. (Îi ținea ceașca sub nas pentru a o face să adulmece mirosul, cald și aromat al conținutului.) Este cacao. Nu-ți place? Fetița nu se mișcă, iar Ripley strânse mânuțele în jurul ceștii, apoi le ridică spre gură. Dietrich avea dreptate în privința reflexelor motorii. Bău mecanic și fără să privească. Îi curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e mai urât pe lume decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce pământ îi ști, că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor și se simți vinovată adulmecând cu nările-i de pusta dumnezeiasca adiere alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ea, de mâinile prinse. Trag și eu, orișicâtuși, bărbat. Mi-am smuls mâinile, cu ele Îmi fac loc, ajung În uliță. - Nu mai miroase, zic, amușinându-mi o mână. Muuult mai binemiroase inima ta, decât eroii - uite... - și-i dau să adulmece. - De ce-mi dai miros de la mine? Dă-mi de la tine... Numai o dată și gata... Dar tu miroși a mine - oare de ce? - Auzi la ea: oare de ce... Fiindcă pe la voi ieșim noi, bărbații...Și află: când o să fiu erou, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sunt deja buni-plecați. Nu mai suntem de-ai satului, din chiar clipa În care În care am vorbit de plecare. Stau În calidor, dar și eu sunt un demult plecat și numai umbra mea, rămasă, mai vede, mai aude, mai adulmecă ce se petrece În locul din care ne-am zmuls și am pornit-o În lume, drept dinaintea ochilor. Moș Iacob Îi răspunde umbrei, rămase În urmă, a tatei: - D-apăi, Dumnezeu e mare, domțători’, nu ne-a lăsa El, nici dedata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
folosesc prezentul - „are nevoie” -, și nu trecutul. Ar fi mai adecvat, cred. Cineva Încerca să mă inducă În eroare. Cu siguranță vroiau să mă facă să cred că există o oarecare legătură Între EL și Camelia de teamă să nu adulmec adevăratul scop al numărului de telefon. Ademenindu-mă În cursă, Își puseseră În cap să sublinieze lipsa de importanță a numărului de telefon abătîndu-mi atenția și de la localul Camelia. Oare chiar asta urmăreau? Se apropia ora Închiderii și, În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unde se așteaptă mai puțin. — A doua oară astăzi! O zi plină de coincidențe. SÎnt pur și simplu uimită Dar mie nu mi se părea deloc așa. — SÎnt uluit de-a dreptul, continuă el. Mi-am zis eu că o să adulmeci tu locul ăsta la momentul potrivit, dară nu sta acolo... ia loc. — Dar de ce nu mi-ai spus nimic dacă știai de existența lui? Am pornit imediat magnetofonul. Doar scria și În formularul pe care l-ați completat cînd ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tratez autoritar, de mă surprindea chiar și pe mine maniera mea. Am turuit fără să respir: — Exact ce spuneam. M-am săturat să te tot rog să-mi furnizezi și mie niște informații. Ascultă! Să presupunem că eu singur am adulmecat afacerea cu asigurarea pe viață și nu am auzit-o de la dumneata. În cazul acesta nu puteam decît să bănuiesc că dispariția soțului e doar simulată, o chestiune pe care ați pus-o la cale voi doi, scopul fiind crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dancs și Adrian Stoian trec prin toate fazele stărilor date de atingerea iminentă a corpului vecin într-un interior astmatic. Le vine să se suie pe pereți de nervi. Și-atunci mănâncă o banană. După care iar se împing, se adulmecă și delimitează porțiuni din spațiu cu propriile lor corpuri. Cvartet pentru o lavalieră testează rezistența la imixtiunea celuilalt în spațiul vital al fiecăruia, în pielea care nu-și mai permite luxul fizic singurătății pentru că este lipită de porii celor din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
chinul de a curăța vietățile minuscule exact după indicațiile manualului Piscicultura pentru toți, Anexa II - Preparate din pește ori de a găti ciorba după o carte de bucate foarte veche... Cel mai rău a fost când a ajuns acasă. A adulmecat nedumerit aroma din bucătărie și nici măcar nu m-a sărutat: s-a dus glonț la aragaz, a ridicat capacul și a plimbat polonicul prin oală... Cearta a fost cumplită: nu m-a crezut pe cuvânt când i-am zis că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cât de mult îl doresc? Nu cred că ar interpreta greșit, dar nu vreau să-l pierd. M-ar înțelege oare?” se întreba Laura rușinată de propriile ei gânduri. „Unde oare am trăit până acum? Nu-mi amintesc să fi adulmecat un miros atât de plăcut de femeie așa cum simt acum... Și ce bine îmi este aproape de ea! Unde a fost? De ce nu ne-am cunoscut până acum? Să îndrăznesc să-i șoptesc cât de dragă îmi este? Să-i spun
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
terminat. Ce spui, iubito: mâncăm acum ori... puțin mai târzior? - Păi..., nu-mi este foame acum..., poate mai târzior, dragul meu, răspunse Iuliana, apropiinduse de el. Vizibil emoționat, Eugen a luat-o în brațe, adâncindu-și obrazul în părul ei. Adulmecând-o în mersu-i ușor, păși cu grijă peste prag și se îndreptă spre patul generos din dormitor. După ce o așeză cu grijă, de parcă ar fi așternut o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pentru femeia care a fost pionul principal pe masa de șah a luptei împotriva bolii lui. ,,Ciudat! Deși starea de nevăzător mi-a adus atâta durere, acum parcă aș vrea să se prelungească încă puțin, pentru că o Marian Malciu 230 adulmec cu toate simțurile, prin toți porii. Doamne, ciudate sunt căile Tale! Cum poate rămâne atât de vie o frântură de viață pe care am împărtășit-o atât de puțin! Același parfum, aceeași atingere..., Laura mea, Laura! Cine știe câte întrebări te-au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adepții îi urmară exemplul unul câte unul. Se simțiră extraordinar cântând împreună. — Cum reușea să-i păcălească pe toți oamenii ăia? se întrebă spionul de la Societatea Ateistă, trăgând cu ochiul din spatele copacului. Ce putere avea asupra lor? Ce avea el? Adulmecă aerul. Mirosul de nucșoară și cuișoare se înălța prin frunziș dintr-o oală de undeva. Nucșoară și cuișoare... și mai ce? Adulmecă din nou. Mirosul îi pătrunse în nări și-și încălzi calea spre creier. Da... adulmecă. Încă ceva... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întrebă spionul de la Societatea Ateistă, trăgând cu ochiul din spatele copacului. Ce putere avea asupra lor? Ce avea el? Adulmecă aerul. Mirosul de nucșoară și cuișoare se înălța prin frunziș dintr-o oală de undeva. Nucșoară și cuișoare... și mai ce? Adulmecă din nou. Mirosul îi pătrunse în nări și-și încălzi calea spre creier. Da... adulmecă. Încă ceva... Își mai luă câteva notițe în caietul său. În camera de dimensiunile unei găuri de șoarece pe care o închiriase într-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ce avea el? Adulmecă aerul. Mirosul de nucșoară și cuișoare se înălța prin frunziș dintr-o oală de undeva. Nucșoară și cuișoare... și mai ce? Adulmecă din nou. Mirosul îi pătrunse în nări și-și încălzi calea spre creier. Da... adulmecă. Încă ceva... Își mai luă câteva notițe în caietul său. În camera de dimensiunile unei găuri de șoarece pe care o închiriase într-o casă plină de chiriași, puse la cale un plan pentru investigația sa, care presupunea cercetarea trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate exact la aceeași oră și, zărindu-l din nou pe Hungry Hop - dat fiind că era ora alocată lui pentru baie în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]