2,458 matches
-
sau rămân doar mijloace de realizare a relației de dependență. Sunt mărci absolute unele locuțiuni prepoziționale: în ceea ce privește, în privința, cât privește, pentru circumstanțialul referinței, cu tot (totul, toate), pentru circumstanțialul concesiv. În interiorul funcției de circumstanțial, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale derivate de la adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și timp sunt mărci ale unor circumstanțiale spațiale și/sau temporale: în jurul, în jur de, în susul, în josul, înaintea, înapoia, de jur împrejurul etc. Prin caracterul lor mai abstract, prepoziții precum de, la, în, cu pot însoți termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multe funcții sintactice, ceea ce le anulează capacitatea de a marca identitatea funcțional-sintactică a acestor termeni. În funcție de originea sau de structura lor, prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) prezintă recțiuni diferite: • cele mai multe prepoziții moștenite, simple sau compuse, prepozițiile ca, decât și drept, provenite din adverbe, și locuțiuni prepoziționale care au ca ultim element o prepoziție simplă impun termenului lexical pe care-l însoțesc în realizarea unei funcții sintactice cazul acuzativ: „El se contrase... până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiura, mic ca un mărgăritar.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se contrase... până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiura, mic ca un mărgăritar.” (M. Eminescu), „Pe fluviul fără de capăt și fără sfârșit Pe fluviul timpului lunecă stoluri de nave.” (N. Labiș) • prepozițiile și locuțiunile prepoziționale (de obicei, formate în baza adverbelor) a căror structură se termină într-un articol (sau pseudoarticol) hotărât (a sau l) cer de la substantivul (pronumele) însoțit cazul genitiv: „Din jurul lui dispăruse lumea cea semiobscură a tinereții.” (M. Eminescu), „Dindărătul frunzei, din neant ca printr-o cortină transparentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.” (M. Eminescu) și nume predicativ cu dezvoltare propozițională: „Sunt cel ce-ntoarce din rostul lor / văzutele...” (Șt.Aug. Doinaș) d. Adverbele relative marchează dezvoltarea complexă (adverbele cum și cât) sau propozițională a unor funcții sintactice în interiorul relațiilor de interdependență și dependență: „Las’, mamă, că lumea asta nu-i numai cât se vede cu ochii.” (I. Creangă), „Încotro ne îndreptam ne loveam
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.” (M. Eminescu) și nume predicativ cu dezvoltare propozițională: „Sunt cel ce-ntoarce din rostul lor / văzutele...” (Șt.Aug. Doinaș) d. Adverbele relative marchează dezvoltarea complexă (adverbele cum și cât) sau propozițională a unor funcții sintactice în interiorul relațiilor de interdependență și dependență: „Las’, mamă, că lumea asta nu-i numai cât se vede cu ochii.” (I. Creangă), „Încotro ne îndreptam ne loveam parcă de garduri de sârmă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul relațiilor de interdependență și dependență: „Las’, mamă, că lumea asta nu-i numai cât se vede cu ochii.” (I. Creangă), „Încotro ne îndreptam ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată.” (O. Paler) În limba română au valoare de adverbe relative adverbele interogative: când, unde, cum, cât, încotro și locuțiunea de câte ori, adverbele nehotărâte formate pe baza lor prin ori: oricând, oriunde, oricât, oriâncotro, oridincotro, ori de câte ori. Ca și pronumele relative, adverbele relative îndeplinesc (singure sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de interdependență și dependență: „Las’, mamă, că lumea asta nu-i numai cât se vede cu ochii.” (I. Creangă), „Încotro ne îndreptam ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată.” (O. Paler) În limba română au valoare de adverbe relative adverbele interogative: când, unde, cum, cât, încotro și locuțiunea de câte ori, adverbele nehotărâte formate pe baza lor prin ori: oricând, oriunde, oricât, oriâncotro, oridincotro, ori de câte ori. Ca și pronumele relative, adverbele relative îndeplinesc (singure sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de element relațional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i numai cât se vede cu ochii.” (I. Creangă), „Încotro ne îndreptam ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată.” (O. Paler) În limba română au valoare de adverbe relative adverbele interogative: când, unde, cum, cât, încotro și locuțiunea de câte ori, adverbele nehotărâte formate pe baza lor prin ori: oricând, oriunde, oricât, oriâncotro, oridincotro, ori de câte ori. Ca și pronumele relative, adverbele relative îndeplinesc (singure sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de element relațional și diferite funcții sintactice (mai ales circumstanțiale) în propoziția pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sârmă ghimpată.” (O. Paler) În limba română au valoare de adverbe relative adverbele interogative: când, unde, cum, cât, încotro și locuțiunea de câte ori, adverbele nehotărâte formate pe baza lor prin ori: oricând, oriunde, oricât, oriâncotro, oridincotro, ori de câte ori. Ca și pronumele relative, adverbele relative îndeplinesc (singure sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de element relațional și diferite funcții sintactice (mai ales circumstanțiale) în propoziția pe care o introduc. În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbele relative îndeplinesc (singure sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de element relațional și diferite funcții sintactice (mai ales circumstanțiale) în propoziția pe care o introduc. În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial de spațialitate: „Atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial de spațialitate: „Atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi.” (I. Creangă) • când - circumstanțial de temporalitate: „Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar, Atât de rar că timpul trecea pe lângă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat, un ornic bătea din ceață rar, Atât de rar că timpul trecea pe lângă oră.” (T. Arghezi) • cum și cât - circumstanțial de modalitate: „Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul.” (M. Eminescu) Observații: Adverbul cât are uneori valoare de prepoziție, în care caz nu mai marchează dezvoltarea propozițională a unei funcții sintactice: „Sub icoana afumată unui sfânt cu comanac Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac.” (M. Eminescu) Când devin conjuncții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cât are uneori valoare de prepoziție, în care caz nu mai marchează dezvoltarea propozițională a unei funcții sintactice: „Sub icoana afumată unui sfânt cu comanac Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac.” (M. Eminescu) Când devin conjuncții, adverbele relative își pierd și în stil direct capacitatea de a marca identitatea funcțional-sintactică a propoziției introduse. În enunțul: „O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viața-i un basm pustiu și urât.” (M. Eminescu) când, prin producerea unor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțul: „O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viața-i un basm pustiu și urât.” (M. Eminescu) când, prin producerea unor mutații în planul său semantic, a devenit conjuncție, introducând o completivă de opoziție. Observații: Pronumele (adjectivele) și adverbele nehotărâte, mai ales când verbul-predicat din propozițiile pe care le introduc se află la potențial-optativ, dezvoltă în planul semantic al funcțiilor sintactice pe care le marchează (subiect, complement, circumstanțial) și ideea de concesie: „Oricine ar veni e bine venit.”, „El
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se duce oriunde ai trimite-o.” ș.a.m.d. Termeni corelativi Când elementele de relație nu sunt în măsură să marcheze o anumită identitate funcțional-sintactică, mai ales în categoria circumstanțialelor, se constituie în cale de reducere a ambiguității sintactice diferite adverbe corelative, care devin astfel mărci indirecte ale tipului funcțional al propoziției. În enunțul Cum a intrat, așa a și ieșit., adverbul corelativ așa fixează propoziției Cum a intrat. identitatea de circumstanțială de mod. În absența lui, propoziția poate dezvolta funcția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o anumită identitate funcțional-sintactică, mai ales în categoria circumstanțialelor, se constituie în cale de reducere a ambiguității sintactice diferite adverbe corelative, care devin astfel mărci indirecte ale tipului funcțional al propoziției. În enunțul Cum a intrat, așa a și ieșit., adverbul corelativ așa fixează propoziției Cum a intrat. identitatea de circumstanțială de mod. În absența lui, propoziția poate dezvolta funcția de circumstanțial temporal: Cum a intrat, a și ieșit. Dubla realizare a unor funcții sintactice Mai ales când se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mărci specifice în planul expresiei. Identitatea diferitelor circumstanțiale este fixată atunci de însuși planul semantic al termenului prin care funcția de circumstanțial se realizează sau rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență. Prin clasa semantică la care aparțin, adverbele pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de loc ® circumstanțial spațial: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de circumstanțial se realizează sau rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență. Prin clasa semantică la care aparțin, adverbele pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de loc ® circumstanțial spațial: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care aparțin, adverbele pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de loc ® circumstanțial spațial: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în acest caz de „mărci” semantice. Când se realizează propozițional, circumstanțialul concesiv se dispensează de elementul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structură. Aceste deosebiri se concretizează în două subtipuri de enunțuri autonome: • sintetice • analitice Enunțurile sintetice 12 Se caracterizează prin concentrarea întregului lor plan semantic într-un singur termen. În funcție de acest termen, ele sunt: • adverbiale, când enunțul se realizează printr-un adverb (locuțiune adverbială): da, firește, nicidecum etc.: „- Ai dat casa cu chirie ciocoiului? - Da.” (I.L. Caragiale) • interjecționale, când enunțul se realizează prin interjecții: vai, off! etc.: „- Bine, Costică, acum vii?... ai venit cam târziu! - Ei, aș!” (I.L. Caragiale) Observații: Enunțurile dezvoltate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
articulare și pronunțare se concentrează în partea lor inițială: „Nenorocitul de Anghelache!” (I.L. Caragiale) În afara acestei deosebiri, enunțurile asertive exclamative se caracterizează în mod frecvent și prin prezența unor mărci distinctive specifice: • elemente exclamative: pronumele (adjectivul) ce (eventual urmat de adverbul mai, prepoziția de sau de amândouă), adjectivul pronominal cât, adverbele cât (singur sau urmat de prepoziția de), unde, când, cum, unde nu, conjuncția că (însoțită uneori, la distanță, de adverbul mai): „Și abia plecă bătrânul... ce mai freamăt, ce mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de Anghelache!” (I.L. Caragiale) În afara acestei deosebiri, enunțurile asertive exclamative se caracterizează în mod frecvent și prin prezența unor mărci distinctive specifice: • elemente exclamative: pronumele (adjectivul) ce (eventual urmat de adverbul mai, prepoziția de sau de amândouă), adjectivul pronominal cât, adverbele cât (singur sau urmat de prepoziția de), unde, când, cum, unde nu, conjuncția că (însoțită uneori, la distanță, de adverbul mai): „Și abia plecă bătrânul... ce mai freamăt, ce mai zbucium!” (M. Eminescu) „O, cum a răgușit de bătrânețe glasul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinctive specifice: • elemente exclamative: pronumele (adjectivul) ce (eventual urmat de adverbul mai, prepoziția de sau de amândouă), adjectivul pronominal cât, adverbele cât (singur sau urmat de prepoziția de), unde, când, cum, unde nu, conjuncția că (însoțită uneori, la distanță, de adverbul mai): „Și abia plecă bătrânul... ce mai freamăt, ce mai zbucium!” (M. Eminescu) „O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!” (L. Blaga) „În aceste atome de spațiu și timp cât infinit!” (M. Eminescu) „Încă ce rană-i pe dânșii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară ciudată mă umple de sânge / oprind vânătoarea mistrețului meu?” (Șt.Aug. Doinaș) • adverbe interogative: unde, când, cum, cât, încotro, de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie în același timp și a unei atitudini subiective față de conținutul mesajului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]