1,944 matches
-
de altfel de Gelu Negrea în prefața cărții („Aforismul este un roman din care a fost eliminată epica." - p. 5), nu cred că aforismul este expresia scurtă a unui adevăr lung. Un roman nu poate fi parafrazat sub chipul unui aforism. Pe de altă parte, Oscar Wilde sau Christoph Lichtenberg sînt mari aforiști nu fiindcă sînt gînditori esențiali, ci fiindcă sînt spirite malițioase înzestrate cu fler psihologic. Un aforism care nu prinde ceva clandestin într-o formulă memorabilă e scris degeaba
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
unui adevăr lung. Un roman nu poate fi parafrazat sub chipul unui aforism. Pe de altă parte, Oscar Wilde sau Christoph Lichtenberg sînt mari aforiști nu fiindcă sînt gînditori esențiali, ci fiindcă sînt spirite malițioase înzestrate cu fler psihologic. Un aforism care nu prinde ceva clandestin într-o formulă memorabilă e scris degeaba. Aforismul trebuie să conțină ceva neașteptat, inedit și oarecum scandalos, și fără un elementar spirit de contrabandă culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Pe de altă parte, Oscar Wilde sau Christoph Lichtenberg sînt mari aforiști nu fiindcă sînt gînditori esențiali, ci fiindcă sînt spirite malițioase înzestrate cu fler psihologic. Un aforism care nu prinde ceva clandestin într-o formulă memorabilă e scris degeaba. Aforismul trebuie să conțină ceva neașteptat, inedit și oarecum scandalos, și fără un elementar spirit de contrabandă culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul aforistic e absurd și inutil. Idealul unui aforist e ca, surprinzînd ceva remarcabil
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul aforistic e absurd și inutil. Idealul unui aforist e ca, surprinzînd ceva remarcabil, să găsească o formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De obicei esențele nu sînt nici remarcabile și nici memorabile. Iar la un aforism atît chichița remarcabilă, cît și tenta memorabilă sînt vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
surprinzînd ceva remarcabil, să găsească o formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De obicei esențele nu sînt nici remarcabile și nici memorabile. Iar la un aforism atît chichița remarcabilă, cît și tenta memorabilă sînt vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
și tenta memorabilă sînt vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc lipsă de poanta memorabilă, le citești și apoi le uiți. În fine, orice aforism trăiește din tensiunea creată de autor cu ajutorul unui contrast: un contrast de paradox, de proporție sau de perspectivă. Grație tensiunii, aforismul te pune în fața unei
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc lipsă de poanta memorabilă, le citești și apoi le uiți. În fine, orice aforism trăiește din tensiunea creată de autor cu ajutorul unui contrast: un contrast de paradox, de proporție sau de perspectivă. Grație tensiunii, aforismul te pune în fața unei probleme, de aceea la lectura aforismelor nu rîzi și nici nu te emoționezi, în schimbi
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc lipsă de poanta memorabilă, le citești și apoi le uiți. În fine, orice aforism trăiește din tensiunea creată de autor cu ajutorul unui contrast: un contrast de paradox, de proporție sau de perspectivă. Grație tensiunii, aforismul te pune în fața unei probleme, de aceea la lectura aforismelor nu rîzi și nici nu te emoționezi, în schimbi tresari, sau cel mult zîmbești pe sub mustață (cînd e sarcastic) sau cu amărăciune (cînd e cinic). Iată un exemplu de tensiune
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
le citești și apoi le uiți. În fine, orice aforism trăiește din tensiunea creată de autor cu ajutorul unui contrast: un contrast de paradox, de proporție sau de perspectivă. Grație tensiunii, aforismul te pune în fața unei probleme, de aceea la lectura aforismelor nu rîzi și nici nu te emoționezi, în schimbi tresari, sau cel mult zîmbești pe sub mustață (cînd e sarcastic) sau cu amărăciune (cînd e cinic). Iată un exemplu de tensiune a proporției care naște un detaliu memorabil: „I-au lipsit
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
din cel mai înalt pitic din lume, cel mai scund dintre oamenii normali." (p. 83) Acest joc al proporțiilor care separă nanismul de înălțimea minimă normală e sugestiv și izbitor, imaginea reținîndu-se grație evidenței ei. Și iată un exemplu de aforism tern care „prinde" un adevăr general: „Femeia i s-a dat bărbatului ca o consolare pentru pierderea paradisului." (p. 34) Aici tensiunea lipsește din carență de amănunt insolit. În fine, sînt de acord cu Gelu Negrea că adevăratul aforism e
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
de aforism tern care „prinde" un adevăr general: „Femeia i s-a dat bărbatului ca o consolare pentru pierderea paradisului." (p. 34) Aici tensiunea lipsește din carență de amănunt insolit. În fine, sînt de acord cu Gelu Negrea că adevăratul aforism e cel căruia nu i se mai știe paternitatea: „Cînd un aforism îi supraviețuiește autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
dat bărbatului ca o consolare pentru pierderea paradisului." (p. 34) Aici tensiunea lipsește din carență de amănunt insolit. În fine, sînt de acord cu Gelu Negrea că adevăratul aforism e cel căruia nu i se mai știe paternitatea: „Cînd un aforism îi supraviețuiește autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
de acord cu Gelu Negrea că adevăratul aforism e cel căruia nu i se mai știe paternitatea: „Cînd un aforism îi supraviețuiește autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Limba e a noastră numai în piață, spune singur. Mai departe fiecare cu limba lui. Acolo începe stilul". Arghezi nu e niciodată în piață. Scrie numai pe limba lui. De unde, cum ziceam, arghezianismul ca stil. Manualul este o colecție de aforisme morale și politice, publicate în cursul anilor 1928 și 1943, în Bilete de papagal, Adevărul literar și artistic și Informația zilei. Un fel de silogisme ale amărăciunii pricinuite de fauna funcționarilor publici, de la miniștri și deputați la demnitarii mărunți, cu
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
Gabriela Ursachi Dramaturg și prozator prolific cu asupra de măsură, iubitor și creator de aforisme, om de spirit lejer ce "saltă din vorbe ca peștele în apă", Tudor Mușatescu dă acum prilej istoriei literare să-i consemneze Centenarul. Născut la 22 februarie 1903, la Cîmpulung Muscel, părăsește "ale vieții și ale lumii valuri" destul de timpuriu
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
volumului, Poeme din a doua tinerețe, conține ceea ce se presupune a fi creația de deplină maturitate a autoarei. Din capul locului se remarcă diversitatea formală și tematica a poemelor, de la cele eliptice, de tip haiku, ori minimaliste, cu virtuți de aforisme, până la dezvoltările ample de factură epica. Prozodia îmbracă și ea forme foarte variate, de la versul tradițional până la versul alb. În spirit postmodern, Mihaela Mâlea Stroe intra în dialog cu alti poeți, clasici sau mai putin clasici (aluzii livrești, citate culturale
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
acum trei ani; 2) că încep a îmbătrâni" (p. 283). În 1940, Mihail Sadoveanu nu avea, totuși, decât 60 de ani. Lamentații în legătură cu vârsta lipsesc din însemnările sale. Multe pagini sunt ocupate și acum, ca în prima tinerețe, de observații, aforisme, maxime și proverbe, culese din cărți. În partea a cincea (1944-1956), avem însemnările scriitorului din mai multe călătorii la Moscova și în Uniunea Sovietică: prima dată în 1945, cu ecouri ce se vor răsfrânge în 1949 în Nada Florilor, apoi
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
Livius Ciocarlie Se lămurește un lucru. W. Kraus, în jurnal: „Cioran spune: aforismele mele pot să sune așa sau altfel, conținutul lor e lipsit de importanță. Nuanța lingvistică, poanta, witzul, punctul culminant reprezintă esențialul.” Le-aș propune cioranologilor noștri dramatici ce ne cerea învățătorul: „Până mâine, copiați de o sută de ori.” Se
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4100_a_5425]
-
lor adîncire identitară. Antiteza, chiar și ea, poate arunca punți între maluri opuse, mai degrabă decît să le înstrăineze unul de altul: ca în faimosul enunț hippocratic, despre scurtimea vieții, față cu destinul prelung care e arta. Sentința, deschizînd cartea Aforismele , rămase de la străvechiul tămăduitor, ne îndeamnă să întreținem, peste disimetrii, perseverența unor nostalgice apropieri, cum istoria ne-a dăruit și în veacurile de mai tîrziu. Nu i se datorează unui medic, Giulio Cesare Scaligero, la vremea Renașterii, într-o oe
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
prieten - e prietenul cel mai apropiat cu care vorbesc în ultimii ani-, mi-a făcut cadou o carte de Cioran. O carte pe care a găsit-o în Mexic, dar în franceză, eu am citit-o în franceză. Am citit aforismele pentru care i se aplică de obicei calificativul de pesimist, să zicem. Și am găsit acolo cîteva aforisme foarte bune. Problema epigramei și a cărții cu aforisme e următoarea: sînt atît de multe bune încît se devalorizează unele pe altele
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
de Cioran. O carte pe care a găsit-o în Mexic, dar în franceză, eu am citit-o în franceză. Am citit aforismele pentru care i se aplică de obicei calificativul de pesimist, să zicem. Și am găsit acolo cîteva aforisme foarte bune. Problema epigramei și a cărții cu aforisme e următoarea: sînt atît de multe bune încît se devalorizează unele pe altele. Un diamant ca să strălucească trebuie să fie într-o mină de cărbune. Dacă pui multe diamante împreună se
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
în Mexic, dar în franceză, eu am citit-o în franceză. Am citit aforismele pentru care i se aplică de obicei calificativul de pesimist, să zicem. Și am găsit acolo cîteva aforisme foarte bune. Problema epigramei și a cărții cu aforisme e următoarea: sînt atît de multe bune încît se devalorizează unele pe altele. Un diamant ca să strălucească trebuie să fie într-o mină de cărbune. Dacă pui multe diamante împreună se depreciază reciproc. Dacă pui o frază excelentă în mijlocul unei
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
forma unui "calendar" spiritual. Autorul își reconstituie obsesiile în forma lor originară neafectată de rigorile romanului. "Jurnalul" lui Alexandru Sever nu conține datări ci doar o numerotare a fragmentelor (de la 1 la 3276) - de aici preferința pentru cuvîntul "inventar". Apar aforisme, mici frînturi de dialog sau bucăți întregi de roman, eseuri care se întind pe mai multe pagini, toate fiind egale în fața necruțătoarei numărători. O numărătoare diferită de cea a jurnalului și, paradoxal, atît de intimă acestui gen. Este revelatoare dragostea
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]