1,915 matches
-
traversat râul Tagliamento pe o plută mare. Pe la ora trei mă aflam la popasul dinspre Meduna, în apropiere de izvoarele râului Fiume. L-am întrebat pe hangiu cum se ajunge la domeniul Ariberti. Mi-a arătat un drum care se afunda în pădure, spunându-mi: - Există scurtături, dar tu nu ești din partea locului și sigur o să te rătăcești. Fă ce-ți spun. Mergi preț de un psalm, și o să ajungi la podul peste râul Fossa. Un alt psalm, și ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Zogru mersese mai departe, când repede, când mai ușor, mai mult ca să se gândească la sine și la toate prin câte trecuse decât pentru că ar fi avut vreo țintă. Iar Ghighina adormise. Merseseră ceasuri multe, până după miezul nopții, tot afundându-se în pădure, fără să vadă pe cineva, fără să audă strigăt de fiare. Îl nemulțumea condiția de fugar și îl înfricoșa gândul că ar putea fi considerați hoți într-o cetate în care hoții erau trași în țeapă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un an teribil, pe care și-l amintește integral, căci a fost anul în care a ieșit duhul negru în mlaștina Icoanei, a izbucnit ciuma și s-a îndrăgostit fatal. Era după o pauză de zece ani, în care stătuse afundat în miezul dulce al pământului, căci ori de câte ori se aventura dincolo de Dunăre era azvârlit într-un buzunar ascuns al lumii, într-un loc în care se trezea de fiecare dată ca dintr-un somn bun, în gângurelile familiare ale glolelor. Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai zis A bolții luna plină Mi-e martoră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai zis A bolții luna plină Mi-e martoră în scris. Degeaba-mi curg șiroaie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
falnici arbori de-o parte și de alta a cursului de apă, cu masive de piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat în oceanul timpului și am privit totul de la început, iar la început totul era sterp, lipsit de orice asemănare cu prezentul. Timpul a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire totul: cât vedeai cu ochii, numai albastrul cerului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eram cu puterile mele magice și nu aș fi lăsat pe nimeni să-mi distrugă magia. Îmi plăcea să merg desculță prin apa rece ce străbătea pădurea, iar pietrele tăioase care mă puneau la încercare mă făceau mai puternică. Mă afundam în iarba necosită și-mi pierdeam ochii către cer. Norii luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate și multe altele! Praful drumurilor de la țară străbătut de căruțe încărcate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
taxi la rugămințile interminabile ale lui. Fără tragere de inimă, am acceptat. În mașină continuam să vorbesc cu emfază despre orice altceva, în afară de mine. N-am reținut discuția ca s-o pot reda, eram atunci prea ocupat cu gândurile, prea afundat în mistere și idei (nu că sunt eu un filozof!). Nistor mă apucă de umăr, iar eu am tresărit iute, speriat ca din coșmar. Am realizat că am ajuns deja la destinație. Eu, păi... Mă duc s-o caut pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite se rostogoliră pe cușeta cabinei, picioarele li se Împletiră. Un ușor tangaj le accentuă plăcerea cînd deveniră o singură ființă. * * * Hotelul L’Iroise, cu douăzeci de camere, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească. Pierduseră și așa destul timp așteptîndu-se reciproc, era inutil să risipească și mai mult timp certîndu-se. Învins, Christian Își afundă obrazul În pletele Mariei. - Trebuie să fim atenți, dragostea mea, atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede-mă, trebuie să plecăm din Lands’en... Marie se Încordă instantaneu, el Îi simți tensiunea și o Întoarse cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strîmbătură dubitativă. - Ce fel de mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pericol - Nisipuri mișcătoare. Concentrat asupra țintei sale, Lucas alerga pe nisip cu pași mari cînd acesta Îi dispăru de sub picioare. Intrat fără voia lui În panică, Începu să dea din mîini și din picioare În toate direcțiile și se pomeni afundat pînă la brîu În Învelișul acela parșiv care-l cuprindea Încetul cu Încetul. Pipăi receptorul căștii, tot Înfipt În ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la ani-lumină - iar el se afunda inexorabil În nisiparnița aia cu dimensiuni omenești pe care nimeni nu se va gîndi s-o Întoarcă cu susul În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el, pe care marea Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trece cablul În fața ta, prinde-l cu mîna stîngă. Așa, e bine... Tentacula Îl atinse În clipa cînd era gata să reușească, smulgîndu-i o mișcare reflexă incontrolabilă, dar și cîrligul dintre degete. Marie scoase un strigăt Înăbușit văzîndu-l cum se afundă Încă și mai mult. - Acum, Lucas. Te rog. CÎrligul e oblic În dreapta, la douăzeci de centimetri de mîna ta... Prinde-l, Îl Încurajă ea, cu sufletul la gură. Atunci, Încercînd să uite de vietatea scîrboasă care se cățăra pe obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi dat timp să se gîndească la sfîrșit. Din dragoste pentru ei, tînăra polițistă era gata să Încalce legea. Cu mîna În mîna tatălui ei care mormăia În bretonă rugăciunea pentru marinari, privi sicriele Îngreunate de lest care se afundau Încet În apele adînci. Bulele de aer plesniră la suprafața apei, apoi se răriră pînă dispărură cu totul. Marea Își reintrase În drepturi. La Întoarcerea la Lands’en, Marie află că logodnicul ei, Christian Bréhat, era În mod oficial dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei ca s-o Împiedice să răspundă. - Nu. Nu spune nimic. Nu acum. În fața descumpănirii evidente a tinerei femei, decise să-și forțeze avantajul și Îi atinse ușor obrazul cu o sărutare. Nici o reacție. Dar nici respingere. Căpătă curaj, Își afundă capul În scobitura gîtului ei. - Ucigașul n-a fost prins Încă, șopti ea desprinzîndu-se ușor, așa că ai grijă de tine. Christian preferă să creadă că aceasta era o dovadă de tandrețe mai curînd decît un pretext pentru a-l respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sobru cu mâneci lungi. Îmi dau chiar și cu puțin ruj. După care îmi trag o pereche de espadrile, cobor scările și ies în grădină. În acest moment, Nathaniel și Geigerii tocmai se întorc spre casă. Tocurile lui Trish se afundă în iarba peluzei și atât ea, cât și Eddie, par tufliți de căldură și ofuscați. Bună ziua, le spun când se apropie. Aici erai, spune Nathaniel. Nu te-am văzut toată după-masa. M-am uitat pe niște rețete de bucătărie, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stânga-mprejur când îl văd pe David Spellman de la Drept corporatist așezat pe una dintre canapele cu un client. Chiar dacă el nu pare să mă fi recunoscut. Pornesc spre un stativ cu broșuri lucioase cu filozofia Carter Spink și mă afund într-una dintre ele, despre Soluționarea Conflictelor. E prima oară când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate în acest mod malițios toaletele ! Toate sunt Royal Doulton. Sunt Royal Doulton, repetă în microfon. De cea mai bună calitate. Te descurci foarte bine, Samantha ! Mă bate ușor pe umăr. Ziariștii râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eu vroiam să adorm. Când a răsărit soarele, mi-am luat inima În dinți și am coborât printre acei copaci care se Întindeau În toate părțile. Era mult mai cald decât pe pământul nostru, așa că m-am bucurat să mă afund printre copacii deși (deloc nu aduceau cu cei de acasă!), la umbra frunzișului. Poteca Încă se Întindea În fața mea și nu știam cine o făcuse și de ce. Și dacă o făcuse cineva care știa că, odată, o să-i fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai să fii fiul Tatălui din Cer și făceai cu Siloa ceea ce ai făcut doar cu una ca Bodolona. Eh, dar dacă Siloa ar fi putut să mă vadă? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să se rotească, mai iute, și mai iute, după care se auzi un fel de sorbecăială, iar crengile se ridicară cu totul, de parcă ar fi fost o uriașă pasăre care se pregătea să-și ia zborul. Numai că, deodată se afundară și nu mai apărură nicicând. - Odată cu mine! Dă din picioare odată cu mine! - strigă Enkim, mișcând picioarele precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu coada ochiului, am zărit pe mal un cerb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Începu să respire iute de tot. Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci o umbră se repezi asupra lui, cu sulița Întinsă. Vârful ascuțit se afundă, clefăind, În burta păzitorului, spintecându-l, iar cel care ataca, Începu să răsucească sulița În măruntaiele nenorocitului, de parcă ar fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]