3,926 matches
-
victimele. Dar, dincolo de acei notorii comandanți ai Reich-ului și câțiva aliați ai lor implicați atunci În „chestiunea evreiască”, știuți măcar pentru că au fost condamnați Într-o formă sau alta după război, cine a mai rămas să Își asume condiția de agresor? Și, până la urmă, este de dorit să mai fi rămas cineva? Nu ar fi și această asumare generatoarea unui soi de solidaritate sinistră cu indivizi vinovați Într-o măsură mai mare sau mai mică? Darie Cristea Silviu G. Totelecan Vecinătatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Reaua folosire care se poate da declarației mele, obținută cu forța, mă îndreptățește să mă apăr. Dacă banii mei sau mărturisirile mele sunt cele ce îmi sunt smulse este același lucru. Declarația făcută sub amenințarea forței, când sunt convins că agresorul meu îi va da o folosire rea, reprezintă, prin urmare, singurul caz care mă îndereptățește să recurg la minciuna inocentă (sau din necesitate).” (Ibidem, p. 377.) 25. Vezi H.E.M. Hofmeister, „The Ethical Problem of the Lie in Kant”, în Kant-Studien
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reface biografia și mizele gentlemanului-cambrioleur... Philip Marlowe a fost distribuit, de la bun început, în rolul sarcasticului mântuit. Duritatea lui e, așa cum spuneam, exclusiv una de limbaj. Deși ni se înfățișează drept un macho, e mai degrabă un încasator decât un agresor. Nu are nici talentul de floretist al lui Holmes, nici pumnul greu al lui Sam Spade și nici nu recurge la trucurile prin care Hercule Poirot a rezolvat cele câteva confruntări fizice în care a fost implicat. El e sortit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la Idle Valley, Rancho Descansado, Stillwood Heights, Hotel de Poniente, până la acest Agony Club în care nu... agonizează, de fapt, decât propriul manager!), Marlowe preferă confruntarea fizică directă, intrând cu mașina de lux pe care o conduce în automobilul presupușilor agresori: Unul dintre băieți, cel înalt, se deplasă prin spate în jurul Fleetwoodului și întinse mâna spre ușa din dreapta. Dacă era să se întâmple, acum era momentul. Am apăsat pe accelerator până la refuz. O mașină ieftină s-ar fi înțepenit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar fi fost imaginabilă în nici una din scrierile anterioare. Violența lui Marlowe era una pur defensivă, reacție - de regulă întârziată - la o agresiune fizică injustă. De data aceasta, Marlowe răspunde disproporționat, asociindu-și forța mecanică a automobilului, transformându-se în agresor. E limpede: omul pe care-l descoperim la începutul romanului Poodle Springs nu prea mai are multe lucruri în comun cu idealistul, melancolicul, retractilul slujitor al Adevărului. Brusc energizat, el împrumută nu doar comportamentul, ci și vocabularul eroilor unidimensionali iviți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rivalitatea Bogdanovici - Țurcanu 24 2. Târgșor 27 Protagoniștii și condițiile din închisoare 27 Încercările grupului de la Suceava 30 Evadarea. Evacuarea penitenciarului 34 3. Pitești 35 Pregătirea terenului: mutări, convorbiri secrete, primele încercări 35 Etapele sistemului 42 Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori 49 4. Brașov 57 Contactele cu administrația 57 Încercări nereușite 59 5. Târgu Ocna 60 Iunie 1950: prima tentativă 60 Eforturi pentru răspândirea acțiunii 61 Momentul 1 mai 1951. Cazul Eugen Dimitrov 65 6. Gherla 68 Grupuri implicate. Tatonări 68
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Pitești. În schimb, opțiunea mea se desparte de cea a autorului care, din pudoare și solidaritate cu victimele (chiar dacă acestea au practicat efemer maltratări asupra altor victime), evită și refuză utilizarea unor termeni precum „torționar” sau „călău”, preferând formule ca „agresor” sau „bătăuș”. Este opțiunea autorului și, desigur, o respect. Dar, pe de altă parte, consider că termenul „torționar” este contextual-necesar (chiar obligatoriu) în cadrul evenimentelor de la Pitești, indiferent dacă ne convine sau nu. În măsura în care în respectiva închisoare s-au practicat schingiuirea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a calomnia ori discredita supraviețuitori: fie din rea-intenție, fie din lipsa de informații asupra destinului lor în acțiune; or, prezentul volum își propune doar să prezinte evenimentele cât mai aproape de realitate. Ne-am oprit, pentru studiul nostru, la termenii de „agresor” ori „bătăuș”, pe care îi considerăm mai indicați în acest caz. O problemă mai dificil de rezolvat este găsirea termenului potrivit pentru înglobarea tuturor evenimentelor. Considerăm că denumirea lansată de Virgil Ierunca în cartea sa omonimă, „fenomenul Pitești”, este vagă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
-ne de acest ultim argument, refuzăm și termenii de „reeducare” ori „demascare”, găsindu-i cât se poate de nepotriviți pentru a sugera realitățile Piteștiului. Nu e de prisos să arătăm că acești doi termeni au fost lansați de Securitate prin intermediul agresorilor. Singurele excepții în această privință le-am făcut în cazul evenimentelor din Suceava și Târgșor, prezentate ca „reeducare” (însă numai între ghilimele), care au constituit doar forme incipiente și, extrem de important, lipsite de agresivitate fizică. În rest, după cum s-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
alții, precum și prin tratamentul dur și degradant la care erau supuși de către gardieni. Odată aduși în această stare, ei erau introduși în camere unde se aflau și o serie de alți deținuți, care fuseseră prelucrați deja și lucrau în folosul agresorilor, dar care se prefăceau a le fi prieteni, provocându-i la discuții amicale despre regimul aspru, despre familia lăsată în libertate și activitatea lor politică. Victimele, ale căror unice contacte în ultimele luni se rezumaseră la strigătele gardienilor când erau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
erau supuși, ci și pentru că le înșelaseră încrederea. Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime au avut ocazia să își vadă agresorii la dușuri, observând că trupurile le erau brăzdate de răni ori că nu mai aveau fese din cauza bătăilor încasate. După o perioadă care putea varia de la două-trei zile la câteva săptămâni, în funcție de numărul de deținuți din cameră, de cantitatea informațiilor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de la două-trei zile la câteva săptămâni, în funcție de numărul de deținuți din cameră, de cantitatea informațiilor obținute, de atitudinea victimelor, dar și de contextul general al acțiunii (existând perioade în care lucrurile erau accelerate ori frânate de evenimente paralele cu voința agresorilor), șeful camerei ori altcineva din conducerea ei găsea un pretext pentru începerea unui conflict, la început verbal, dar care degenera instantaneu într-unul de o violență extremă. Exista și un scurt discurs ținut înainte de începerea bătăilor, în care victimele erau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
despre valorile firești ale tinerilor, după izbucnirea conflictului aceleași valori și persoane erau demonizate), acei deținuți care aveau o fire mai slabă și la care instinctele de apărare și supraviețuire erau mai pregnante au cedat și au trecut de partea agresorilor la prima interpelare 1. Totuși, aceste cazuri au fost foarte puține, cele mai notabile fiind ale lui Pafnutie Pătrășcanu, Maximilian Sobolevschi, ambii fiind ulterior implicați în procesul Țurcanu și executați de regim, dar și al lui Nicolae Călin Zaharia. În ceea ce privește
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tinerii erau bătuți fără să le fie foarte clar de ce. Acesta era alt moment de cumpănă pentru cei torturați, întrucât trebuiau să decidă dacă își trădează colegii rămași în libertate, uneori chiar membri ai familiei, ori dacă îi înfruntă pe agresorii lor - verbal, desigur, întrucât fizic era deja imposibil. Având în vedere că fuseseră supuși torturii timp de câteva zile și nopți, ori, în alte cazuri, câteva săptămâni, numărul celor care cedau începea să crească. Dincolo de torturile fizice (bătăi la tălpi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
preferau (și chiar căutau) să fie loviți, pentru că astfel aveau posibilitatea de a se mișca măcar câțiva centimetri. După mai multe zile ori săptămâni de tortură, victima era chemată într-un colț al camerei, unde se aflau membrii „comitetului” de agresori, care îi cereau să ofere informații pe mai multe planuri, în primul rând informații care vizau perioada de libertate, legate de activitatea politică și organizațiile din care făcea parte - practic, tot ce ascunsese Securității în timpul anchetelor -, dar și informații din cadrul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a credinței, a prietenilor și a tuturor modelelor etice ori de altă natură, etapă al cărei scop era distrugerea psihică a deținuților prin încărcarea conștiinței lor cu cele spuse la adresa a tot ce le era mai drag. Sadismul unora dintre agresori s-a putut manifesta în voie în această fază în care victimele erau obligate ca, prin pseudospovedania publică, să insiste pe anumite episoade, în general acelea care erau sesizate drept punctul lor sensibil. Invariabil, victimele erau nevoite să afirme că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și să inventeze acuze la adresa familiei și modelelor, iar în timp s-a ajuns la grozăvii greu de închipuit, de tipul orgiilor sexuale cu animale ori descrieri amănunțite de înșelăciuni și blasfemii. Unul dintre cei torturați astfel (ajuns mai târziu agresor și executat în urma mascaradei din procesul Țurcanu - Cornel Popovici) a exclamat derutat în cameră: Cum adică, părinții mei mi-au vrut răul? Profesorii pentru care am rămas cu un cult până aici ne vor fi vrut și ei răul? Au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
extreme, iar regizorii întregului sistem mizau pe aceasta. Așa cum se lamenta Cornel Popovici, victimele nu mai știau încotro să o apuce, fiind total golite de crezuri și înțeles. Singura variantă pentru cei care se prăbușeau sufletește era trecerea de partea agresorilor, fapt care le conferea o relativă stabilitate și siguranță emoțională și fizică. Pericolele nu treceau cu totul, întrucât au fost numeroase cazuri în care membri ai „comitetelor” de bătăuși au fost schingiuiți încă o dată (sau de mai multe ori) pentru că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a victimelor, următorii pași se vor face cu mai mare ușurință. Același principiu a fost aplicat și în etapa următoare când, după ce ofereau toate informațiile cerute și se terminau batjocoririle publice, victimelor li se cerea să devină, la rândul lor, agresori: fie prin lovirea unor prieteni (înainte de terminarea ciclului de etape), fie, și mai rău, să se transpună în pielea agresorului pentru a contribui la trecerea prin toate etapele a altor deținuți. Practic, victimele erau obligate să se transforme în agresori
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
când, după ce ofereau toate informațiile cerute și se terminau batjocoririle publice, victimelor li se cerea să devină, la rândul lor, agresori: fie prin lovirea unor prieteni (înainte de terminarea ciclului de etape), fie, și mai rău, să se transpună în pielea agresorului pentru a contribui la trecerea prin toate etapele a altor deținuți. Practic, victimele erau obligate să se transforme în agresori pentru alte viitoare victime, pe care trebuiau să le tragă de limbă, la început, și să le tortureze mai apoi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
agresori: fie prin lovirea unor prieteni (înainte de terminarea ciclului de etape), fie, și mai rău, să se transpună în pielea agresorului pentru a contribui la trecerea prin toate etapele a altor deținuți. Practic, victimele erau obligate să se transforme în agresori pentru alte viitoare victime, pe care trebuiau să le tragă de limbă, la început, și să le tortureze mai apoi. Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
le tortureze mai apoi. Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele ale lui Gheorghe Calciu și Traian Popescu, primul izbucnind în plâns în momentul în care i
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
viitoarele victime că va fi nevoit să le lovească, iar când o făcea, avea ochii în lacrimi 1. Rolul acestei ultime etape era multiplu. În primul rând, decăderea morală era completă în momentul în care victima devenea, la rândul ei, agresor, atât față de colegi și prieteni, cât și față de propria persoană. Se miza apoi pe coimplicarea deținuților în timpul torturilor pentru o ambiguizare a vinovățiilor, care trebuia să conducă la păstrarea secretului asupra acțiunii din Pitești, dar și la învrăjbirea deținuților. Comuniștii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fiecăruia dintre cei supuși torturilor, cum ar fi închisoarea în care au făcut cunoștință cu acțiunea, celula, momentul în care au avut de pătimit (fiindcă au existat momente de intensitate maximă, dar și perioade de calm relativ), componența „comitetului” de agresori (unii fiind mai sadici ori nebuni, alții simulând doar) sau importanța politică a victimei (de pildă, cei arestați pentru trecerea ilegală a frontierei nu dețineau la fel de multe informații ascunse ca unii conducători de organizații anticomuniste). Cu siguranță însă că nici una
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a frontierei nu dețineau la fel de multe informații ascunse ca unii conducători de organizații anticomuniste). Cu siguranță însă că nici una dintre victime nu a scăpat de torturi și nici nu a beneficiat de favoruri datorită prieteniei cu unul sau altul dintre agresori. Excepțiile sunt rarisime și greu de confirmat: este cazul lui Ion Negură, care fusese coleg cu Țurcanu și care a fost auzit de una dintre victime când i-a mulțumit personal acestuia pentru că nu l-a obligat să bată. Ioan
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]