179,567 matches
-
cu denumirea corectă, aceasta este Skanderbeg și vine de la numele eroului național al Albaniei din Evul Mediu. Skanderbeg (Iskander - forma turcă a numelui Alexandru) a fost contemporan cu Mircea cel Bătrân și era supranumit în epocă "Braț de fier". De aici și denumirea sportului"; "eu știam că skanderbeg-ul vine de la albanezi unde e și sport național"; "până una alta am mai căutat și eu pe net și am găsit în forma SKANDENBERG o grămadă de referiri. Uf, asta m-a ușurat
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
și textul conferinței arhitectului Neculai, secvențe cu orașul din 1847, 1935, 1977, 1989 pînă astăzi, cînd imaginile mișcate nasc un mic film documentar. Aș zice alcătuit puțin previzibil sau la prima mînă - apar exact zonele bătătorite: Gara de Nord, Oborul, Casa Poporului. Aici interesant este efectul obținut prin tipul comentariului lui Patapievici și interpretarea lui, tonul ca în jurnalele de dinaintea proiecțiilor din cinematografe ce ne intoxicau cu "realizărili"socialismului. Ironia, cinismul și culpa nu dispar din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
un juriu "competent"va da note, între un dans din buric sau un cântec, iar zilnic, " Diminețile unui bărbat cuminte", unde în "direct"se discută despre bacalaureat, concerte, spectacole, sau despre N. Titulescu (cu I. Scurtu), mirosuri apetisante învăluie încăperea. Aici Petrișor și "mătușica"sau tanti Julieta, cu un mare gabarit corporal, pun întrebări actorilor, istoricilor, medicilor invitându-i cu "haideți"(ca la toate televiziunile). PRIMA ne răsfață de mult cu o emisiune cu specific pescăresc și vânătoresc intitulată "Tibanu pescuiește
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
Și, dacă e să aleg între două americanisme, aleg Canonul occidental. Iar, dintre criticii de peste ocean, pe Edmund Wilson și Lionel Trilling. Două vechituri, e drept. Fără cel mai mic regret după noutatea multiculturalistă, în oricare dintre versiunile ei. Dar aici începe o altă discuție.
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
prețurilor, labirintul administrației, dezastrele serviciilor publice, nedreptățile justiției, ironiile tinerilor, lipsa de vlagă a bătrânilor. Or, în civilizațiile avansate, în care toate progresează sau par a progresa, trebuie să recunoaștem că moartea nu urmează aceeași curbă ascendentă. Nu e vorba aici să urcăm la originile acestui ciudat fenomen, care a sfârșit prin a vicia tot comportamentul societății moderne. Fără moarte, nu există fericire posibilă. Știm toți că primitivii și anticii, care trăiau mai puțin ca noi și în condiții a căror
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
făcut să te liniștească. Dimpotrivă, fii pe pace. Într-adevăr, este sigur că habar n-am când îți va veni rândul. Dar de venit va veni. Dacă totuși va sosi în patruzeci sau cincizeci de ani, oare vei mai fi aici, ca problema să te preocupe? Desigur, nu știi. Poate chiar că nici nu contează să-ți ascunzi jocul, poate că târăști un cancer încă nedetectat, care te va scoate din joc într-un an sau doi. Ai putea face un
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
-i domoală și profundă avea calitatea apei nemișcate, însă discursul învățat pe dinafară și rostit de atîtea ori nu era menit să spună adevărul, ci să contracareze o sentență fatalistă din cartea a patra a memoriilor lui Marc Aureliu. - Suntem aici pentru a înfrînge natura - începu, împotriva tuturor convingerilor lui. Nu o să mai fim copiii de pripas ai patriei, orfanii Domnului în împărăția setei și a capriciilor vremii, nici exilați pe propriile noastre meleaguri. Vom fi alții, doamnelor și domnilor, vom
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
și mine că în ziua cînd vor fi copaci și flori în această groapă de bălegar, în ziua cînd vor fi heringi în loc de gîngănii în ape, în ziua aceea nici dumneavoastră și nici eu n-o să mai avem ce căuta aici. Am dreptate? Nu răspunse nimeni. În vreme ce vorbea, senatorul smulsese o poză din calendar și făcuse cu mîinile un fluture de hîrtie. Îl așeză în curentul ventilatorului, fără nici un rost, iar fluturele zbură de jur-împrejur prin odaie și ieși apoi prin
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
prin somn. E zugrăvit pe perete. Laura Farina se așeză iar cînd începură să iasă bărbații de la adunare. Senatorul rămase în ușa camerei, cu mîna pe clanță, și o descoperi pe Laura Farina numai cînd vestibulul se golise. - Ce faci aici? - C'est de la part de mon père - spuse ea. Senatorul pricepu. Senatorul cercetă cu privirea gardianul somnoros, o cercetă apoi pe Laura Farina, a cărei frumusețe de necrezut era mai imperioasă decît durerea lui, și hotărî ca moartea să aleagă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
lumina, iar odaia rămase în penumbra trandafirului. Ea se lăsă în mila soartei. Senatorul o mîngîie încet, o căută cu mîna aproape fără s-o atingă, dar unde spera s-o afle dădu peste o opreliște de fier. - Ce-ai aici? - Un lacăt - spuse ea. - Ce nebunie! - spuse senatorul, furios, și o întrebă ceea ce știa prea bine: Unde e cheia? Laura Farina răsuflă ușurată. - O are tata - răspunse. Mi-a spus să vă spun să trimiteți pe cineva s-o caute
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
sari departe. Iar ăsta, mai mult, parcă-ar fi blestemat. Ce să zicem? El cu ale lui, noi cu ale noastre. Bine că mi-ai luat drumul din picioare! - a Încercat tatăl Elenei să se scuze. - Acum, că tot sunt aici, ce zici? Mai vine careva sau ne apucăm de treabă? - a Îndemnat tataie. - Nu, ăștia suntem!...Poate tata, dar cine știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să fi luat, acum, Înainte
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
timpurile astea?! - Da! Nu asta am făcut an de an? Voi, băieții! Dar mă luați și pe mine... Hai, mă! Așa e că mergem? - Pui mic, de data asta, nu! E periculos. Tu n-ai auzit cum trag și pe-aici unii cu puștile? - Ba da! Dar zic și eu că aș vrea. Și tăticuțul meu e Îngrijorat! Mi-a spus să nu ies din curte. A auzit el, că s-ar duce cu furci și topoare, acolo, la Sfatul Popular
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
spun că nu știu ceva. Trebuia tot timpul să caut, iar, dacă nu găseam, tot nu recunoșteam, ci... Tăcere! Și iar căutam! Un fel de a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul În patru, În șase... Ea simplifica orice și-mi părea fericită și puternică. Așa
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
-mi tenișii cu care se Încălțase cu o seară Înainte, la venirea spre casă. S-a rușinat. A pus o clipă capul În pământ, apoi mia zâmbit. - Știi ce? - mi-a șoptit la ureche. - Dacă nu ar fi oamenii ăștia aici, te-aș mușca de vârful nasului și te-aș pupa odată pe ochișorul ăsta drept, acolo, sub aluniță. Să văd ce mai zici? - Nimic..., ce să mai zic?! - Înseamnă că și tu vrei! Hoțule! Am tăcut. - Bine că știu! Și
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
moș Gogule, lasă copiii cu ale lor! - a strigat Matei al lui Ghici. Mai bine spune drept!...Bă , dar drept, baba ce zice, mai vrea? - Bă, nene, nărod ai fost de când te știu și așa o să și mori! Sunt ei aici, că ți-aș spune eu... - Și cine te ține? Ăștia, din ziua de azi, știu mai multe decât noi! Crezi că mai e ca pe vremea lui Stalin?! Să stea fata, fată mare, până... ehe, În noaptea nunții? Și, a
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
mahalaua, Bircă, beat, sau eu, că mi s-a urcat la cap. Dar de stat, trebuie să stea! Altfel, unde mai e respectul?...Față de bărbat, față de părinți?! Iar, fără respect, Începe strâmb. În plus, și cu stângul! Iar viața de aici Începe - de când se Împreună bărbat cu femeie! Abia atunci ești - cum s-ar zice - la Începutul lumii, al facerii de casă, de rânduială, de altă lume... - Bă, moș Gogule, eu o dau dracu de treabă! Ne-ai băgat pe toți
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
generativă, sensul de Insulă lingvistică, semnificație aplicabilă și limbii române dar socotim că, în afară de izolarea geografică inclusă în acest concept s-ar cuveni să fie prezentă și izolarea culturală. Dacă prima nu poate fi schimbată, a doua este supusă modificării; aici exemplul limbii române este edificator: separată de celelalte limbi romanice și geografic și cultural, din sec. XVII-lea, al XVIII-lea - în special prin Stolnicul Cantacuzino și D. Cantemir - s-au reluat legăturile cu limbile și culturile romanice apusene și
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
altele, un roman al fiilor. Care vor eșua. (Nici chiar Louis XIV nu este, întru totul, o excepție, vom vedea). Chiar și titlul cărții o indică. Vicontele de Bragelonne nu va ajunge niciodată conte, ci va fi reabsorbit în mit. Aici apare însă nu numai Raoul, miticul fiu a doi bărbați, ci și fiul lui Carol I, al ducelui de Buckingham, al contelui de Wardes, al episodicului Biscarat, al lui Milady (care reapăruse în romanul precedent, cînd și murise, prefigurînd soarta
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
de altfel, exclusiv spre a se plînge) e Philippe d'Orléans, efeminat și homosexual. Povestea spusă de naiadă și driadă e reluată, din multiple perspective, pe nenumărate zeci de pagini. Este, de fapt, în centrul intrigii și al labirintului. Și aici, în codrii de la Fontainebleau, în relatările atribuite unor nimfe, și oriunde în altă parte, zi, și noapte, personajele se urmăresc, se rătăcesc, se spionează, se confruntă, se confundă. Sînt lupi, mistreți sau căprioare. Vînători, vînați. Vicontele de Bragelonne e un
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
nici unul în acest roman, își construiește o identitate și își asumă un rol. Efemer, neverosimil, el ne spune, dintr-o perspectivă proprie, de dincolo de ziduri și de moarte, o poveste despre vii și despre morți. (Nu e loc, din păcate, aici, pentru o exegeză; am făcut-o altă dată). IV. Interpretarea tradițională vrea ca Athos, Porthos și Aramis să fie auxiliarii unui D'Artagnan-liant. Eu cred că muschetarii sînt doar trei, pentru că sînt priviți din perspectiva celui de al patrulea, adică
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
cu scrisul său, pe cît îi amuza pe tații și pe mamele voastre atunci cînd conspira, era îndrăgostit sau se lupta, în compania celor trei prieteni ai săi: Athos, Porthos și D'Artagnan". Deși e evident că "Aramis" nu e, aici, decît un dublu al naratorului Dumas, e semnificativ faptul că el e singurul dintre muschetari care nu se referă niciodată, direct, vorbind în nume propriu, la cei trei prieteni ai săi. O face, am văzut, una dintre fostele-i iubite
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
astfel, toate combinațiile posibile de 2+2 au fost epuizate. Așa cum s-au epuizat și combinațiile 3+1. În acest ultim sens, e semnificativă și fraza absolut finală a romanului: " Dintre cei patru viteji, a căror viață am povestit-o aici, mai rămînea acum un singur trup. Dumnezeu le luase la sine sufletele". Aramis nu poate trăi în absența celorlalți trei muschetari. Ciclul s-a terminat.
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
nu se lovește de nici un zid; acea muzică pe care culturnicii o califică drept "autentică". "Foclorul" în chestiune se particularizează prin faptul că piesele sale seamănă între ele, nu se știe de ce (adică se știe, dar explicațiile tehnice ar fi aici fastidioase), ca picăturile de țuică. Publicul de bază al muzicii folclorice e compus din săteni și orășeni cu instrucție sumară, prea înstrăinați de lumea rurală, prea nerăbdători să o evacueze din viața lor și/sau prea complexați pentru a mai
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Gusztáv - Plimbare în jurul unei definiții, Cs. Gyímesi Éva - Perlă și nisip. Ideologia unui simbol (fragment), Balázs Imre József - Epoci simultane în literatura maghiară din Transilvania) explică preferința pentru această formulă: ea marchează, spune Balázs, "o constantă a identității scriitorilor de aici" și "o succesiune firească și conștientă cu literatura din regiune de dinaintea perioadei în care poate fi vorba de literatura maghiară "din România" (din punct de vedere al limbajului literar, 1918 nu reprezintă o ruptură evidentă)". Dacă, în ansamblul lor, cele
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
la Institutul Goethe. Ceea ce nu înseamnă totuși că problema delatorilor racolați în RDG (și chiar în RFG, în acea "zonă gri" creată, ca efect secundar, de deschiderea față de RDG inițiată pe vremea lui Willi Brandt - așa-zisa Ostpolitik) ar fi aici rezolvată. Dificultățile confruntării cu propriul trecut și cele ale asimilării lui într-un prezent acceptabil sunt în continuare mari și parțial confuze. Precizările lui Richard Wagner, îndeosebi (și cele ale lui István Eörsi, pentru situația din Ungaria), au meritul particular
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]