78,666 matches
-
îndelungă istorie... „La un stejar bătrân,/ La Lespezele Sării/ An după an/ Se aprind candelele luminii./ La Ujz al Dinei Albe,/ În anii 1913/ La Lespezele Sării,/ La Piatra Sfântă.// Au venit barbarii,/ Au ucis șaptezeci./ La Ujz al Drinei Albe/ La Lespezele Sării,/ An după ani acolo,/ Se aprind lumânările luminii/ La culele lui Gashi,/ La Uzj al Drinei Albe.// Au ajuns barbarii,/ Din alți munți veniți/ Și pe copiii din leagăn/ I-au masacrat mișelește...// În anii 1913,/ Șaptezeci
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
Albe,/ În anii 1913/ La Lespezele Sării,/ La Piatra Sfântă.// Au venit barbarii,/ Au ucis șaptezeci./ La Ujz al Drinei Albe/ La Lespezele Sării,/ An după ani acolo,/ Se aprind lumânările luminii/ La culele lui Gashi,/ La Uzj al Drinei Albe.// Au ajuns barbarii,/ Din alți munți veniți/ Și pe copiii din leagăn/ I-au masacrat mișelește...// În anii 1913,/ Șaptezeci de martiri,/ În Ujz al Dardaniei,/ Pentru onoarea Albaniei.” (La culele lui Gashi). Greu drumul străinătăților, plin de necunoscut dar
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
unghiurile posibile. Consecvența acționează ca primă lege existențială a fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit mireasă,/ Citește grădina ta, mult colorată,/ Fiindcă florile s-au deschis și pentru tine!// Drina cea Albă călătorește neîncetat,/ Sunetele valurilor lăcrimează ca pianul,/ Peste Podul cel Sfânt trec toate culorile./ Norii albi ating vârfurile lui Pashtrik,/ Aducându-ne adiere și respirație.// Această țară nu este Sahara,/ Le avem pe toate, toate anotimpurile./ Minunile ni le-a
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit mireasă,/ Citește grădina ta, mult colorată,/ Fiindcă florile s-au deschis și pentru tine!// Drina cea Albă călătorește neîncetat,/ Sunetele valurilor lăcrimează ca pianul,/ Peste Podul cel Sfânt trec toate culorile./ Norii albi ating vârfurile lui Pashtrik,/ Aducându-ne adiere și respirație.// Această țară nu este Sahara,/ Le avem pe toate, toate anotimpurile./ Minunile ni le-a dăruit mama natură./ Ne iubește și ne ține vii în veșnicie.” (Peisaj). Imaginea frin filtrul sensibilității
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
al enunțării poetice. Evoluția de la abstract la concret îi sporește forța de animare și de... persuasiune. De la căutările incipiente ale precedentelor învelișuri materiale ale sufletului („Ar trebui să-i știu înfățișarea”), la revelație („...alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”, „Prea bine știu: mă trag din/ Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o ierarhizare a avatarurilor
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Aducerea lupului-avatar în prim-plan vorbește de la sine despre fascinația pe care această ființă, percepută, la un moment dat, ca fiind consubstanțială („... în trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit, alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”.), a exercitat-o mereu asupra Poetului, fie pe cale livrescă, fie pe cale naturală. În bestiarul simbolic al umanității, lupul rămâne unul dintre cele mai înfricoșătoare animale. G. Durand îl include într-un regim nocturn al imaginii, ca animal
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
producea un zgomot înfiorător, era folosită ca stindard de luptă, dar și ca instrument de intimidare a dușmanului. Lupul este consemnat ca animal totemic și la daci. Strămoșii noștri îl puneau în legătură cu soarta comunității. Ca simbol al destinului, un lup alb era considerat de bun augur. Și, de aceea, era căutat cu ardoare. În același timp, exista la daci și suspiciunea că un animal care ar schimba destinul hotărât de zei ar atrage nenorociri asupra comunității protejate. Prin urmare, dacii făceau
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
misterului, adâncite în nocturn și/ sau în vis și în moarte: - cu negura, visul, râul și luna (“...Se prelingea din trupul meu/ Fluidul somn, împrospătând pământul/ Ca o difuză negură”. “Înaintam în negură”, “... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I); - cu flacăra, sufletul și moartea (“Trece/ un lup roșu, un lup în flăcări,/ aprins,/ sub orizont, la marginea sufletului”; „Și frumusețea toată mă privește/ invers,/ din anarhica-ți moarte/ smulgându-mă” - Avatar II); - cu lumile
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și eu, pe câmpul sfârtecat:/ Doi colți însângerați, în raza lunii” - Avatar). Semnificațiile simbolice devin mijloace de caracterizare, la care se adaugă câțiva indicatori de atitudine: - postura demnă, neclintirea, care generează imagini statuare (“... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I; Iar el stă neclintit în luminiș” - Totem); - izolarea, delimitarea (“Apoi dispare lin, el știe cum,/ Căci haita latră laș, dar nu se-arată./ Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum” - Totem; “Doar
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
trebuie. Fără a se recurge neapărat la vreun gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de încețoșat între impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
Articolele Autorului Pentru a scrie poezie, în primul rând trebuie să vorbească sufletul. Astfel, când apare sentimentul spiritual, poezia iese din scorburile ascunse ale galeriei minții și se așterne ca un covor de primăvară, plin de flori multicolore peste foile albe ale cărții. Poetul Gani S. Pllana comunică cu acel covor întins în ”livada ghimpoasă” atingând, nevrând, și pe propria creație literară. Poezia lui Pllana are particularitățile sale. Ea este simplă, are diferite tematici, dar nu-i lipsesc și valorile metaforice
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
mai înalta însușire, iar înțeleăciunea constă în a spune adevărul în conformitate cu natura, ascultând-o: „gândul pornește în cale,/ și...într-o secundă/ se transform într-un vis/ pentru a se stinge/ sinei sale i se spovedește” ( Gândul). Poezia autorului este ”albă ca nins de zăpadă/ dulce ca surâs de metaforă/ visată în palma de mână/ rămasă zălog în inelul cununiei” (Visare) Albanezul din Germania vine în limba română cu un proiect deosebit de elaborat, plin de imaginație și simțire, pe-oglinzi, pe-
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
iartă noapte Mereu am întârziat o clipă Bezmetică risipă Sunt mai aproape de cer acum Cu fiecare semnătură a timpului Într-un neunde și necând În liniștea dintre două gânduri Roiesc îndoielile amețite De chemarea necuprinsului Nu încerca să pleci Pasăre albă Încă nu am învățat să zbor Sau poate am știut odată În zbaterea sufletului La cumpăna dintre Kuandalini Și setea dorințelor Înainte ca nenăscutul să îngroape născutul Lumină strivită-n uitare Rană pe identitatea altui eu nimic nu este deplin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
acolo,fereastră deschisăspre o a cincea dimensiune.Te privescsă-mi contemplu visele,străfulgerări de închipuiripe marginea osmozei dintre iubireși renunțare.statui de piatră și soaresparg nerodireaîn unda de cleștardin inima împovărată de neliniști.șterg otrava,amânarea repetată,Te zăresc... VI. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. A fost o vreme când; purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu mere roșii pe aripi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu mere roșii pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
alunec înafară într-un cineva care rămâne mereu altcineva pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi înafara inimii e absența neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i păzesc cântarea să nu înceteze pentru tine și pentru mine și pentru ea pasărea albă strigăt de lumină. Citește mai mult înaintez sau stauîntre două necuprinsuricu neputința de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i păzesc cântarea să nu înceteze pentru tine și pentru mine și pentru ea pasărea albă strigăt de lumină. Citește mai mult înaintez sau stauîntre două necuprinsuricu neputința de a mă conturaalunec înafarăîntr-un cinevacare rămâne mereu altcinevapentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fiînafara inimii e absențaneauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
stauîntre două necuprinsuricu neputința de a mă conturaalunec înafarăîntr-un cinevacare rămâne mereu altcinevapentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fiînafara inimii e absențaneauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui începutși pasărea albă, pasărea pasăre sufletoare o să tacăpână atunci am să-i păzesc cântareasă nu încetezepentru tine și pentru mineși pentru ea pasărea albăstrigăt de lumină.... XV. STĂPÂNĂ PESTE MORGANE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram să te așez acolounde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o briză ciudată îmi sapă în gânduri îi vezi viermii și-au început ospățul în trupul înjunghiat de timp în oase sună frigul alb al catafalcului și totuși sunt același eu cu luminile dimineții în ochi încă nu am plecat dincolo încerc să adun toate umbrele la răsărit să echilibrez balanța între mine și lut am să-mi sădesc împrumutul în brațele pământului ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
regăside a Te simțide a Te aveafără îndoielifără să-Ți dau un chipfără să Te strig cu un numeînvățat în colțul meu de lumeo briză ciudată îmi sapă în gânduriîi vezi viermiiși-au început ospățulîn trupul înjunghiat de timpîn oase sunăfrigul alb al catafalculuiși totuși sunt același eucu luminile dimineții în ochiîncă nu am plecat dincoloîncerc să adun toate umbrele la răsăritsă echilibrez balanța între mine și lutam să-mi sădesc împrumutulîn brațele pământului... XVIII. DACĂ AȘ MAI FI..., de Agafia Drăgan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
NU POT SĂ-ȚI MAI VORBESC..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Nu pot să-ți mai vorbesc cum îți vorbeam atunci când păsările luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă frumusețe, Pictând pe aripi doar albe dimineți. Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus Între acum și apoi se îndoaie supus. Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe. Citește mai mult S-au mătuit de mult ferestrele știuteDin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]