12,606 matches
-
transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la cine știe cine. Una cunoștea dorința celeilalte, se știau toate între ele și echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
E o oarecare diferență între noi, mă, tu susții orbește o cauză dinainte pierdută, fără să ai măcar argumentele necesare, nici cunoștințe mai de Doamne ajută, pe când eu am toate atuurile de partea mea. Oricând îți pot dovedi, negru pe alb ceea ce susțin, lucru pe care tu nu-l poți face, ce mai! Tu mă contrazici dintr-un sentiment de umanitate prost înțeles. Mă crezi nebun? Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
concesii de dragul cuiva apropiat, imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât complicații și întrebări nedorite, nevinovați până la un punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins un prosop cadrilat, roșu cu alb, a așezat două farfurii, în alta a adus peștele. Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de asta și să acționeze ca atare. Datoria ei era să încerce să se smulgă din păienjenișul senzorial pe care și-l țesuse singură în jur, așa cum viermele de mătase își țese în jurul său, cu migală, firul subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe nimic! Trebuia să se scuture cât încă nu era prea târziu, în ultima vreme echilibrul său sufletesc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simt suferința și nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dar nu se vede nimic, îmi vine în cap imaginea lui când îmi arată brațul cu o vânătaie umflată, nu-mi vine a crede, spunea și Mihai, dar ți-ai fi închipuit, Pinochio?! Ploua afară alburiu și eu tot în alb m-am îmbrăcat, merg spre piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia am rupt-o din pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îi place foarte tare, pentru că noi suntem la fel până și la gusturile astea naturiste în ce privește lipsa de e-uri, doar Prințesa Miau e spaima chiftelelor de oriunde ar fi. Am mers pe plajă cu Miau de 1 Mai, în albul acela rece, cu vânt, am mâncat cu Mihai plăcinte cu brânză și doar am întins degetele, am luat pastilă și să nu uiți să o iei și pe a 2-a, au spus Fetele, nu uit, și am rămas tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sunt greșiți, iremediabil greșiți, fără salvare, iubirea care nu are curaj și sadismul vorbei din gură care râde tot poate să piară, tot ce pare și nu e, dacă este, și ceea ce nu este nu este, negrul devine negru și albul alb și zâmbetul de după sărut văzut cu ochii mei în ochii tăi nu are rădăcină în celălalt și trebuie rupt, și venirea la București a dragostei care se simte chemată trebuie oprită la Galați în accident feroviar și anii stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
acestui fapt, spuse Fanny, dar nimeni nu și-ar dori să vadă că apare azi așa ceva cu propria-i semnătură. Aș fi dat orice să pot face textul să dispară, dar era prea târziu. Era tipărit bine mersi, negru pe alb, în drum spre miile de locuințe, fără a mai putea fi oprit din drum... Cei de la radio au trimis reporteri la poarta Palatului Kensington - s-au adunat deja oameni care depun flori lângă gard. Reporterul a stat de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nota numele și prenumele. În cazul compozițiilor poetice, așezarea textului în pagină poate deveni un element constitutiv al limbajului, altfel spus procedeu tehnic de exprimare. La poeți francezi, precum Apollinaire, asistăm de pildă la o dispunere poetică a cuvintelor în albul paginii, așa încât acestea se însuflețesc: Albăstrică Tinere, de douăzeci de ani, care-ai văzut atâtea grozăvii, ce crezi tu de oamenii din copilăria ta? Tu! cunoști bravura și tertipul. Tu ai văzut moartea în față mai mult de o sută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sat și având obiceiu a șede uitată ca fata vătămanului, noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, cu câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era numai înținată, și unde nu pornește stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat de om; și trece prin grajdul și prin tinda
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cosașilor apa, simbolul vieții. E o tânără cu înfățișare plăcută, viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele este sugerată de albul imaculat al frumoaselor costume populare, de albastrul cerului, de galbenul auriu al snopilor. Culoarea devine elementul definitoriu al picturii. Dominanta de albastru se armonizează aici perfect cu cealaltă culoare de bază, roșu-carmin și galben-portocaliu. O dominantă a picturii rămâne monumentalitatea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prispe de verdeață. Despre iarnă: văl alb de promoroacă; fulgi ușori și albi ca florile de cireș; fulgi ca niște steluțe sclipitoare; fulgi ca niște fluturi ce plutesc în aer; roi ușor de fluturi; vine cu mantia argintie; pune cușme albe caselor; steluțe poleite de argint; vrăjitoarea cea căruntă; un fulg abia s-a născut și vântul l-a luat să-i arate lumea; cerne din cer pulberi de făină; a pus apelor podișor de argint; a pus crengilor mănuși de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-se în cercuri largi, legănându-se în valuri albe, transparente; fulgii căzând pieziș pe toboganul vântului; ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi mari se joacă de-a prinsele; îmbracă pământul într-o mantie sclipitoare; totul e îmbrăcat în alb; steluțe albe se cerneau; străluciri de diamant; trec sănii zburând; pomii par niște uriași cu halate albe; cade zăpada cu nemiluita; un covor de diamante îți ia ochii; păduri îmbrăcate cu o mantie albă; zăpada jucăușă; ploaie de stele albe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci sălbatici; copaci cu mantii voievodale; copaci înveșmântați în verde; risipă de petale; drumuri-nalte de cocori; albele stihii; mingea de foc a soarelui; pernuțe de mușchi; pătuț de mlajă; tron de piatră; reci oglinzi de apă; pacea serilor de toamnă; în depărtări albastre; apa sună somnoroasă; pragul apelor nestăpânite; miros răcoritor de brad; frunzele se înroșesc de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare, niște fantasme albe îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug labele în hrubele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alpine, rămânând goi ca niște turnuri înalte de catedrală, culmi unice în blânda lor arcuire. Era ultima noapte de toamnă, iar ninsoarea urma să cadă ca o cămașă albă a munților. Culorile vii ale toamnei urmau să fie înlocuite cu albul monoton. Doar oceanul verde al coniferelor își păstra culoarea peste ani, peste decenii. Ciobanul stătea în ușă povestindu-ne cum în noaptea aceea privind afară văzu cum garda de onoare a cerului se schimba, constelația Lebedei făcând loc constelației Orionului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe scările de văpaie ale lunii se intensifica ninsoarea de stele ce lumina cărările de păcură. Adierile dulci, mirositoare, boarea serii, te făceau să visezi la o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în lung și-n lat lumea, poposește, te rog, aici la porțile Europei, unde vei putea vedea frumusețea de neuitat a pământului românesc cu care natura a fost atât de darnică. De la verdele crud al primăverii și până la simfonia în alb a iernii, de la câmpiile întinse și mănoase și până la munții cei mai semeți, toate își vor vorbi despre un singur nume - România. Străbătând munții noștri, vei răsfoi din vâltoarea neamului căci murind în șes, poporul român a știut să renască
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai sunt... În urmă cu câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți trebuie studii superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și veți fi fericiți! De câte ori a trecut pe acolo cu diverse sarcini de partid, printre tractoare, dobitoace și țărani năuci, inhalând mirosul de benzină amestecat cu cel de bălegar, gândul lui se Îndrepta spre lumea lui Neuhauser, spre femeia În alb din grădina castelului. Înaltă și sveltă, Însoțea la mică distanță un cuplu nobiliar, probabil părinții ei. Dacă eleganța femeilor era evidentă, cea a bărbatului nu depășea cu mult pe aceea a unui târgoveț Înstărit sau a unui unui honved fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele 8-20. Numai persoane serioase. Preț negociabil.” Îl mai citi o dată și se liniști. Seriozitatea agenției nu putea fi pusă la Îndoială. După ce ai publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]