25,860 matches
-
se închid cu zgomot abia perceptibil pe fundalul vocilor lor ridicate, își ia geanta și pleacă. Singură. Îi tremură buza de sus. Degetele netezesc inconștient o cută inexistentă. Telefonul alunecă în geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am deschis poarta mare, de fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lase firmituri pe fața de masă proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și nu vrem asta. Nu, nu. În colțul sălii nr. 7 e o cameră de luat vederi. Te uiți direct în ea și râzi înfundat, cu nasul în eșarfă. E albastră. Ți-ai legat-o la geantă. Iei o bomboană cu mentă. Faci o piruetă. Nu te oprești în fața nici unui tablou. Azi ești Ema cea proastă. Ești bronzată și miroși bine. Și te uiți direct în cameră. Obraznic. O ma-li-ssaaaaaaaaaaaaaan... A
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene, prin tre cuvinte... Dintr-odată, simțise cum îl cuprinde panica. Subit. Inexplicabil
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vas. Cu atât mai puțin pe unul pescăresc. Umbla vorba că rusul, deși avea geniu într-ale bucătăriei, era ursuz de felul lui. Nu se împrietenea cu nimeni, își scria ca un fanatic rețetele într-un catastif legat în catifea albastră din ce în ce mai ferfenițită și părăsea corabie după corabie, ca pe-o amantă abandonată în port, în favoarea mereu altei, și altei, și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba i se închisese la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe uscat pentru bucătarul călător. Lui Ivan îi plăcea însă viața de marinar. O existență frustă, lipsită de orice fel de plăceri. Apusă era epoca tihnită a cutiilor de cretă colorată. Acum trăia într-un fel de teroare a rețetarului albastru, la care lucra ca posedat, în puținele ceasuri care-i rămâneau libere între două ospețe. Dominique a citit prima oară despre el într-un ziar. Într-o dimineață. Alioșa fugărea cu lingurița o bucățică de brânză scăpată în borcanul cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tânără, așa cum nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13. Povestea Isabel. Da, zace bolândă, murindă, creștină, descătușată de Musa, mort... Cine a zis că e mort? Tu! Și m-ai crezut? Nu trebuia să te cred? Nu. Nu? Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture. Isabel? Zbaterea se întețește, dar nu, pleoapele nu se deschid. Culoarea ochilor din spatele lor îi rămâne incertă... Albaștri sau verzi? Sau, poate, cenușii? Și din nou îi dezmiardă fruntea, îi atinge delicat brațul stâng, care se ridică din ce în ce mai rar, din nou trimite după doctori, pentru că nu, nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o el prima oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era albă! albă era, da!), ei doi, într-un nesfârșit câmp de lavandă, tineri, atât de tineri și iar gustul de dovleac, de tartine simple, cu unt, de ouă prea fierte și miere
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era albă! albă era, da!), ei doi, într-un nesfârșit câmp de lavandă, tineri, atât de tineri și iar gustul de dovleac, de tartine simple, cu unt, de ouă prea fierte și miere chihlimbarie, și de ghimbir, alt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-l face să șoptească, liniștitor și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub pat, să nu-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și, pentru asta, e nevoie de ajutorul a treizeci de desenatori și cinci maeștri tapiseri. Ghețarii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și blondă, așa ca el, purta perle în jurul taliei și se îmbrăca în catifea albastră... Dar cum, se minuna copilul, ea o prințesă creștină... ...și eu un prinț arab, continua tatăl, reluând, a nu știu câta oară, firul poveștii lor favorite, al poveștii care-i lega dincolo de ochii verzi ai amândurora și în care, iată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala tului, mică și aproape adormită, cu gene grele gata să se închidă peste ochii albaștri ca marea. Nu se știe exact cine și când a luat hotărârea. Tot ce se știe e că la bord nu mai era nici un pasager, livrările de ingre diente culinare fuseseră de mult oprite, iar traseul de croa zieră, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el. Dacă nu ar fi dormit atât de adânc, cu siguranță că ar fi luat seama la masa 202. Paharele de cristal de un luciu perfect. Farfuriile cu monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
termine, dar să se rezolve, să se lege toate ițele, să fie logic, cronologic și de bun-simț. Și eu aș vrea. Motiv pentru care mă simt dator cu o imagine esențială, cea a lui Musa ibn Nusayr într-o mantie albastră ca noaptea, profitând de proaspătul lui anonimat istoric ca să dispară în întuneric, împreună cu Gisalrico și cu o povară foarte prețioasă, încredințată lor cu numai două ceasuri înainte de moartea lui Isabel la segunda, grație ochiului alunecos al temnicerilor ei și pumnului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi Leovigildo, fără să se întrebe cine e tatăl lui, fără să vrea altceva decât să l ducă în siguranță afară din povestea asta sângeroasă, în care el deja nu mai există. Ochii fetiței adormite nu sunt nici verzi, nici albaștri, nici aurii, ci de culoarea tăciunelui. Doarme liniștită. Poate că o mângâie în somn mama ei, care a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
altele care s-au învîrtit, fără de țintă, ani la rînd, pe pămînt, pînă în ziua în care au înțeles că marea e leagănul lor; și atunci s-au lepădat de uscat pentru totdeauna. Lupii n-au ezitat nici o clipă. Întinderile albastre nu le spuneau nimic. Nici țărmurile umede, nisipoase nu-i atrăgeau. Nici cîmpia. Lupii au iubit pădurea, cu copacii ei minunați, foșnitori, cu susurul izvoarelor cristaline, cu ploaia și cu vîntul, cu soarele și umbra. Au fost primii care s-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuie ocrotită. V. Priviți harta României de mai jos și îndepliniți sarcinile cerute: 12 p. a. Colorați cu o culoare la alegere perimetrul județului Iași. b. Indicați printr-o altă culoare poziția orașului Tg. Frumos în cadrul județului. c. Ce reprezintă culoarea albastră de pe hartă? Ucraina Ungaria R. Moldova Serbia Bulgaria Barem de corectare Total 100p. I. 1. b 5p. 2. b 5p. 3. a 5p. 4. b 5p. II. 1. 5 5p. 2. Podișul Moldovei 5p. 3. iulie 5p. 4. Crivăț 5p
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
retrage. Regele se joacă, ușor crispat, cu mănușile albe, jilave de transpirație. Este, fără îndoială, un moment mare. Napoleon se va fi simțit la fel pe câmpul de bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic, e destul de bună și șapca-sport. Așa că se apropie de megafon, cuprinzând dintr-o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea. E o suprafață împărțită, ca oricare tablă de șah, în 64 de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dea cu cârpa. Babele iar dădeau din scăfârliile roz. — Apăi, de, dacă e cocoană... Andrelele începeau iar să troncăne egal, în ritm mărunt. Da tu, Caterino, nu vrei o căciulă pentru nepoc-tu Georgică? Ete ce frumoasă mi-a ieșit asta! Albastră cu alb. De mariner. — Da’ lasă-mă, Vetuță, în pace. Că îi ia mă-sa la haine de pute casa de ele. Căciulă îmi lipsea! Tanti Vetuța oftă. — Nu vrei, nu-ți dau. Eteeee... — Hai, Vetuță, nu te supăra acu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel... Ciorbița de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și cu marca altui restaurant e formată dintr-o zeamă cu două guguloaie. Faci un efort, îți calci în picioare toate principiile, impulsurile sociale și lingvistice și te înghesui singur cu ideea conform căreia aia de se află la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o găsea în capul străzii, aplecată pe geamul unei mașini oprite pe marginea șoselei sau aranjându-și sutienul care îi strângea sânii să-i crape și mai multe nu. Ba odată chiar a văzut-o suin du-se într-o dacie albastră și plecând în trombă. L-a cuprins un soi de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]