3,029 matches
-
lui stins, fără reacție. Și doctorul volubil, mereu în exces. — „Noi locuri nu vei afla și nici alte mări./ Orașul te va urma: pe aceleași străzi te vei roti, prin aceleași cartiere vei îmbătrâni:/ și sub același acoperiș îți va albi părul./ Mereu vei sfârși în acest oraș. Cât despre plecare/ nu spera/ nici un vapor pentru tine și nici un drum./ Așa cum ți-ai ruinat viața în acest ungher/ pe întreg pământul la fel ți-ai distrus-o...“ Irina se ridică, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
elan. Era Lucy. O Lucy tăcută, în vârstă de nouă ani și jumătate, cu părul scurt și ochii rotunzi, de un căprui deschis, ai mamei ei, o fetiță înaltă, preadolescentă, îmbrăcată într-o pereche de jeanși roșii zdrențuiți, pantofi sport albi, marca Keds, și un tricou al echipei Kansas City Royals. Fără nici o geantă, fără o haină sau jachetă atârnată pe braț, nimic în afara hainelor de pe ea. Tom n-o mai văzuse de șase ani, dar a recunoscut-o imediat. Cumva schimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sunt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vârstă. Și, de fapt, cu nimeni. Cred că oamenii sunt la fel, fie că sunt albi sau negri, femei sau bărbați, tineri sau... Dar e un moș ! E bătrân ! Nu-i drăguț ? spune Katie cu duioșie, cât el se duce să ia ceva de băut. E atât de cumsecade. Nu se supără niciodată, face orice-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe Mao. Devin atât de entuziasmată la acest gând, că neglijez prezența lui Kang Sheng. Văd tiparnițele învârtindu-se, vocile anunțând la radio și filmele proiectându-se. Simt puterea mijloacelor de comunicare în masă. Felul în care ele spală și albesc mințile. Pot să simt succesul ce va să vină. Prin corp îmi circulă energia. Sunt pe cale să intru într-o acțiune care va conduce la apogeul vieții mele. Încercând să împărtășesc plăcerea de a găsi un rol măreț, îi explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
colegul Stan Alexandru cu care venea prin legație să prelungească viza. Spunea că vrea să plece În America. Prin aceasta se vede că ducea o activitate dușmănoasă guvernului nostru de democrație populară. Era potrivit de Înalt, părul blond, Începuse să albească devreme, ochi verzi-albaștri, cunoștea bine limbile franceză, italiană, germană, engleză. Nu am nici o relație cu el În prezent și nu cunosc nimic despre situația lui actuală. Drept care dau prezenta declarație liber și nesilit de nimeni. sss. FODOR PAVEL * — Știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
s-au stabilit Între mine și el relațiuni strînse de cunoștință și mă bucur de o prietenie din partea lui. Știu deasemenea că activează intens În comitetul de refugiați români din Roma și acordă multă asistență românilor refugiați. Potrivit de Înalt, albit de tînăr mi-a spus, barbă, ochi albaștri, căsătorit cu o femeie cu copii mari. Sursa „Ene” * Trage de pe masă pachetul de Dunhill, Își aprinde țigara, face rotocoale de fum și tace. Se uită În tavan, fumează și tace, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
maximă, și regăseam un om În pragul pensiei. După atâția ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi văzut hainele modeste, ținuta aproape neglijentă, nu ți-ar fi trecut prin minte așa ceva! Era părul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală uitare de sine... Fericit și nefericit... Iubirea îl bucură, dar îl și întristează... Ai fugit de la casa ta... Vei reveni... Curând... Neliniștit, îndoit, trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste... Văd capete încoronate... Oameni cu decorații pe piept... Nobilime... Onoruri, strălucire... Le dai la spate pentru iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte. Numai că, În carte, ducătorul de cruce nu era așa de vesel ca tata: cu păru-n văz și cu ochii albiți de băutură; nici atât de veseli și de băuți și de gălăgioși Însoțitorii. Iar pe acela Îl băteau - adevărat, numai unii, dar pe tata nimeni nu-l bate. Apoi tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el, îl înghesuiau, îl împingeau pe străzi și se simți de parcă și-ar fi pierdut echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o portavoce pârâi și cuvintele se scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o eșarfă în culori vii, dar nimic prea evident. Jenny nici nu fuma, nici nu bea, așa că singurul ei răsfăț era acela de a merge de două ori pe săptămână la coaforul din zonă, ca să-și aranjeze părul negru, ușor albit pe la tâmple, într-o tunsoare impunătoare gen Margaret Thatcher. Imaginea de ansamblu astfel obținută era aceea de nevastă de membru în partidul conservator. Jenny avea cam cincizeci și cinci de ani și, cu toate silueta și felul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care ți l-ai dorit întotdeauna, iar eu nu. Apoi femeia a oftat teatral. —N-am nici cea mai vagă idee de ce nu am instinct matern în mine. Dar, până la urmă, ăsta e adevărul. Și pot să mă analizez până albesc că, finalmente, rezultatul o să fie același. Și-atunci de ce să mă mai obosesc? Dacă din cauza asta sunt considerată ciudată, atunci așa să fie. Fiona i-a zâmbit cu căldură. —Nu ești considerată ciudată. Eu cred că ești o femeie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici un folos. Prin gura asta cu dinți de fier vorbește diavolul din ziare și din televizor, iar în rest, moșu’ se știe cu conștiința curată, cu acte-n regulă și cu datoriile la zi: a dat bani, a plătit, a albit, a muncit, și-a făcut datoria față de stat, are bâneînțeles o carte de muncă în care a adunat niște ani prin care poate dovedi oricând. Știe pe ce se bazează, chiar dacă Rafael dă să se fofileze. — Mi-ai dat mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei de gimnastică era roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns scurt, să se legene. Aceste lecții erau de fapt menite să le familiarizeze cu modul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
erau, ca să-și dea importanță. — Or să discute cu toată lumea, zise Lou. Nu-s proști. — Totuși, ăsta nu e un motiv suficient, am susținut eu, iar Rachel mă privi cu milă. — Nu-i chiar atât de greu să convingi niște albi că negrii nu-și pot controla pornirile, Sam. Or să spună că a fost o ceartă și că lui i-a sărit muștarul. — Doamne. M-am așezat la loc și am Început să mă gândesc serios. Eram toate trei strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am amintit ce mi se povestise despre ea În harem. Omar Își aduce vag aminte de episodul din care Djahane a reținut cu aviditate fiecare detaliu. La primirea mesajului lui Toghrul, care-i cerea mâna fiicei sale Sayyeda, califul se albise, pur și simplu, la față. Nu se retrăsese bine emisarul sultanului, și Cârmuitorul Dreptcredincioșilor a izbucnit: — Turcul ăsta, de-abia ieșit din iurtă! Turcul ăsta, ai cărui părinți, până mai ieri, se prosternau În fața cine știe cărui idol și zugrăveau pe steagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe vizir chiar În noaptea asta. E o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Sanowsky n-avea de unde să știe că tata dormea prost și transpira în somn. Iar faptul că încărunțise la treizeci de ani venea de la sărăcie și de la atât de multe probleme, spunea tata. Problemele sunt de culoare albă, pentru că ele albesc părul oamenilor, în caz că-l mai au. Tatei îi stătea bine cu părul cărunt. La tâmple îl lăsa să crească mai lung, iar sus își făcea o cărare, întotdeauna pe stânga. În rest, pe corp tata avea păr negru. Pe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
greu să desparți ce e curat de ce e murdar. Deci am lăsat murdăria în pace, am inspectat încăperile din subsol, instalația de încălzire și așa mai departe și am pus șobolanii pe fugă. «Teodorescule», mi-a spus Toni, «proprietarii sunt albi și nu calcă pe-aici. Atunci de ce să ne ostenim noi atâta? Du-te mai bine și adu bâta de baseball din mașină și hai să pornim la vânătoare de datornici.» Ușor de zis, însă ar fi trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înainte, cu greu îmi mai amintesc, trecerea anilor a transformat trecutul într-un amestec de pace și liniște, Noga cea micuță în brațele lui, privind pe furiș peste umărul lui, albă ca zăpada din vârful muntelui, toate cămășile lui se albiseră de la laptele regurgitat de ea, sugea de la mine laptele călduț și îl împrăștia pe el, reunindu-ne astfel, buzele lui murmură ceva în urechea ei, gângurește cu ea pe limba copiilor, o face să-i danseze în brațe, un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Capitolul nouă" Asemenea șopârlei primordiale, rămășiță fosilă a începutului lumii, dintr-o specie dispărută, el zace nemișcat în dormitorul întunecat, între el și soarele pe care îl iubea atât de mult stau storurile grele, pielea lui a început să se albească, firicele de praf îl acoperă, parcă ar fi un exponat de muzeu care nu are vizitatori, doar Noga îi mai aruncă o privire când se întoarce după-amiaza de la școală, flămândă și îngrijorată, o privire mută, de parcă ar vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le este permis să trăiască, nu este o crimă. Cu tot respectul pentru copii, adaugă ea făcând un efort, încercând parcă să se convingă pe sine, nu trebuie să renunțăm la noi înșine pentru ei, simt cum fața mea se albește, exact ca fața tatei atunci când l-a anunțat, iar eu întreb, te simțeai ca și când ai fi renunțat la tine însăți dacă ai fi rămas cu tata? Nu exagerezi puțin, cum este posibil să părăsești un asemenea bărbat? Iar ea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să-mi spună ceva, ceva care îmi va schimba întreaga viață, dar în clipa aceea se aude un hohot de plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară pe poartă, îndreptându-se cu pași grăbiți spre o mașină argintie, abia acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vei vedea pe Mikha alături de voi va sta amintirea copilului vostru, pe care ați fi putut să îl iubiți împreună. Dar nu am nici cea mai mică intenție de a-l mai vedea pe Mikha, protestează ea, iar eu mă albesc la față, de ce, doar a fost alături de tine la naștere, așa cum ți-ai dorit, nu sunt încă pregătită să renunț la ceea ce am realizat, iar ea spune, pentru că tocmai acum, când l-am văzut aici, mi s-au deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]