1,588 matches
-
la democrație să fie abstracte și nerealiste. În cele din urmă, observăm că atitudinile de consens și supunere, sau chiar de conformitate cu normele instaurate, nu pot fi identificate empiric cu ușurință, deoarece acestea se ascund și se confundă cu alienarea și cinismul 35. Un alt aspect este cel legat de sincronizare (timing), adică de momentul în care legitimarea își face apariția și începe să "crească". În ceea ce privește masele, atitudinile populare pozitive au început să se dezvolte în urma introducerii noilor regimuri democratice
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
greu de realizat. Responsabilitatea (accountability) presupune, de fapt, existența unei societăți civile active. Aceste două aspecte au fost înrădăcinate în culturile politice pre-autoritare din țările analizate. În plus, în țările din America Latină, politica a fost caracterizată de frică și de alienare, acest fapt fiind, fără îndoială, o dovadă a componenței represive a celor patru regimuri civil-militare. Atitudinile nedemocratice sau de neacceptare a instituțiilor și regulilor democratice sunt un alt element comun în cele trei țări din Europa de Sud, Chile și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prezente la nivel de masă (Figura 3) persistă, în ciuda timpului scurs. Și aceasta nu din cauza fascismului, a regimului Salazar, a lui Franco și a diferitelor experiențe militare, ci, mai degrabă, din cauza noilor caracteristici legate de modernizare. Pasivitate, conformism, cinism și alienare sunt caracteristici care apar în democrațiile contemporane, iar trecutul autoritar pare doar să evite soluțiile de continuitate și de consolidare. În Italia, sentimentele negative față de politică se perpetuează, deoarece acestea provin din tradițiile culturale specifice. Mecanisme similare pot fi găsite
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nevoile și particularitățile copiilor). În altă ordine de idei, integrarea semnifică faptul că relațiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoaștere a integrității lor, a valorilor și drepturilor comune pe care le posedă. Când lipsește recunoașterea acestor valori, se instalează alienarea și segregarea între grupurile sociale. B. Nirje afirmă că "integrarea înseamnă să ți se permită să fii capabil de a fi tu însuți printre ceilalți" (apud Popovici, 1999). Altfel spus, integrarea se referă la relația stabilită între individ și societate
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
acestei năzuințe de a petrifica ceea ce-i viu: Spiritualizarea dătătoare de formă a lui George nu izvorăște din năzuința firească a sufletului omenesc de a se proiecta, ci are la obârșie o puternică negare a vieții biologice, o deliberată "înstrăinare" ("alienare") care stă la baza alcătuirii unei lumi magice interne. *47 În poezia de limbă engleză, Emily Dickinson și Yeats caută, cu mijloace diferite, să creeze această metaforă depersonalizatoare, antimistică. Emily Dickinson recurge La ea când vrea să redea sentimentul .morții
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în literatură poate fi explorată și din perspectiva teoriei secundarului. Este ceea ce a întreprins criticul literar Virgil Nemoianu în intenția de a depista modul în care activitățile culturale influențează centralul în istorie. Analizând rolul dialectic al literaturii, criticul constată că alienarea, dispersarea și descentralizarea sunt componente ale secundarului, dar că centralitatea poate trăi numai în și prin secundar 60. Marginalitatea este mai amplă decât centralitatea, diversitatea mai amplă decât claritatea, și potențialitatea mai amplă decât actualitatea. Literatura însăși este secundară în
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care limitarea dreptului de proprietate este anulată de vinderea forței de muncă și a proprietății care rezultă din ea. Al doilea moment creează condiția preliminară pentru a defini ce anume înseamnă cedarea unui drept. Consecința directă este nașterea inegalității, deoarece alienarea muncii conduce la acumularea posesiunilor și la dezechilibru, încât vom avea de acum pe de o parte clasa proprietarilor, iar pe de altă parte clasa non-proprietarilor. Egalitatea naturală de drept dispare o dată cu inegalitatea de fapt a proprietății: oamenii pierd "proprietatea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea”. Pe lângă omul cu minte (devenit „cuminte”) există o serie de variante: „bolnăvindu-se ficiorul Radului Vodă, din care boală lipsise și din minte”, ceea ce Înseamnă evident - lipsit de minte, fără minte, după cum și fără alienarea: „când nu-i omul cu toată mintea... zicându-se și smintit de minte” (Pravila lui Vasile Lupu), termen utilizat și astăzi În limbajul popular curent. Grigore Ureche acordă același sens animalelor, lipsite de minte: „ca să nu se Înece anii au
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
70 ani; acestuia Îi impunea, În schimbul domniei, să nu se atingă de copii boierului Gavriliță, pentru că el vedea și cunoștea Gavriliță că feciorii lui, că nu sunt toți așezați la minte, că o samă sunt cam slobivi”. Termenul caracterizează nu alienarea În sine, ci un comportament slobod, destrăbălat. În sec. al XVIII-lea, acest termen nu se mai utiliza. S-a pierdut și termenul de „Îndrăcire”, termen care ilustra odinioară alienarea. Variante ca: „i-a luat dracul mințile” sau „Îndrăcit”, care
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
minte, că o samă sunt cam slobivi”. Termenul caracterizează nu alienarea În sine, ci un comportament slobod, destrăbălat. În sec. al XVIII-lea, acest termen nu se mai utiliza. S-a pierdut și termenul de „Îndrăcire”, termen care ilustra odinioară alienarea. Variante ca: „i-a luat dracul mințile” sau „Îndrăcit”, care „are pe dracul Într-Însul” s-au păstrat În limbajul popular actual, dar mai cu sens schimbat. Cel mai general termen, ilustrând alienarea este „nebunia”. Sensul acestei noțiuni (ubiquitar În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
termenul de „Îndrăcire”, termen care ilustra odinioară alienarea. Variante ca: „i-a luat dracul mințile” sau „Îndrăcit”, care „are pe dracul Într-Însul” s-au păstrat În limbajul popular actual, dar mai cu sens schimbat. Cel mai general termen, ilustrând alienarea este „nebunia”. Sensul acestei noțiuni (ubiquitar În România) este foarte bine definit. El are o utilizare foarte veche. În cronica lui Neculce are un Înțeles precis: „nefiindu el În fire, ce nebun”. Pravilistul, În secolul al XVII-lea Îl definește
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai Învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire”. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute, de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: „În 1705 a fost numit Ciorbuli Ali Pașa În postul de mare vizir, Într-o zi, după ce i s-a prezentat ambasadorul Franței, Feriol, vizirul a spus: acest infidel sau este nebun sau să știți că În scurt timp Își
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
îi acordăm, prin urmare, în cele ce urmează, atenția cuvenită. În pragul celui de al Doilea Război Mondial și al prăbușirii imperiului habsburgic, Viena și adunarea sa parlamentară îi atrage, evident, lui Hitler, atenția, pe fondul suferinței personale cauzate de "alienarea determinata de sărăcie și confuzie, (în timp ce - adăugirea mea) tânjea după un centru integrator"389. Viena, "orașul sărăciei, al prostituției, imoralității, coalițiilor, al jumătăților de măsură, incestului, democrației (i. e., legea majorității ce conduce la "absența responsabilității personale"), al morții, internaționalismului, seducției
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
eficienți. Răspunsul din partea cetățenilor este o cerere ridicată de soluții, în continuare, dar dublată de satisfacție, încredere și moderație partizană. Așa ar arăta cercurile virtuoase ce conduc funcționarea democrației moderne. Și este ușor să ne imaginăm cum arată cercurile vicioase: alienare cetățenească față de sistemul politic, pe de-o parte, elite iresponsabile, corupte și nepăsătoare, pe de altă parte. Dar care sunt acele instituții ale societății ce sunt responsabile de asemenea efecte? Răspunsul larg împărtășit este: organizațiile voluntare. Teoria capitalului social afirmă
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Raportul dintre cele două tipuri de competență este esențial pentru stabilitatea sistemului politic: participarea prea răspândită poate provoca instabilitate prin conflictul insolvabil dintre interese, prin competiția exacerbată pentru resurse limitate, iar guvernarea elitelor la putere devine imposibilă. Dar la fel de bine alienarea indivizilor privează sistemul politic de input și afectează funcția de receptivitate (responsiveness) a guvernului, lăsând statul pradă elitelor de putere. Calculând un indice de competență politică subiectivă autorii descoperă o activitate politică mai ridicată a competenților subiectivi. Pentru fiecare națiune
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
încrederii fiind benefice întregii societăți, în activități precum strângeri de fonduri pentru acțiuni spitalicești sau caritabile, folosirea în comun a diverse resurse limitate, discuții de interes comunitar. Teoria sa vizează tocmai presupusa degradare a sociabilității americane și proliferarea atitudinilor de alienare, neîncredere și egoism (Putnam, 1995a). Pe scurt, Putnam face următoarea constatare: un număr important de indicatori demonstrează faptul că în Statele Unite a avut loc începând cu mijlocul anilor '60 un declin radical al capitalului social. După o creștere semnificativă în
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Raportul dintre cele două tipuri de competență este esențial pentru stabilitatea sistemului politic: participarea prea răspândită poate provoca instabilitate prin conflictul insolvabil dintre interese, prin competiția exacerbată pentru resurse limitate, iar guvernarea elitelor la putere devine imposibilă. Dar la fel de bine alienarea indivizilor privează sistemul politic de input și afectează funcția de receptivitate (responsiveness) a guvernului, lăsând statul pradă elitelor de putere. Calculând un indice de competență politică subiectivă autorii descoperă o activitate politică mai ridicată a competenților subiectivi. Pentru fiecare națiune
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
va face pe cetățeni, la rândul lor, mai satisfăcuți și mai dispuși să apere valorile democratice. În ciuda nivelului redus, competența politică rămâne o resursă în controlul aleșilor și în funcționarea sistemului democratic. Comunitatea politică nu poate fi însă reconstituită după alienarea comunistă decât prin revalorizarea spațiului public. Opoziția privat-public din România nu a lăsat nici o șansă celui de-al doilea termen, românii devenind după 1989 mai curând proprietari decât cetățeni. Politica este bunul comun cel mai de preț, locul în care
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
eficienți. Răspunsul din partea cetățenilor este o cerere ridicată de soluții, în continuare, dar dublată de satisfacție, încredere și moderație partizană. Așa ar arăta cercurile virtuoase ce conduc funcționarea democrației moderne. Și este ușor să ne imaginăm cum arată cercurile vicioase: alienare cetățenească față de sistemul politic, pe de-o parte, elite iresponsabile, corupte și nepăsătoare, pe de altă parte. Dar care sunt acele instituții ale societății ce sunt responsabile de asemenea efecte? Răspunsul larg împărtășit este: organizațiile voluntare. Indiferent de caracterul lor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
ceea ce ai fost e atât de rigid, încât nu te lasă să devii, să renaști, să te schimbi. Chiar și tânărul care abia se formează în noua societate neașezată, fremătândă, dă în calea lui peste formațiuni granitice de corupție, minciună, alienare. Vremurile de cotitură scot dintr-un loc ce are el mai aluvionar, mai mâlos. Dan Lungu reușește să filtreze energia locului prin limbaj, încât ajunge la cititor doar nivelul spumos, întremător. Limbajul are această funcție cathartică de a filtra noxele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
politicienii, ci savanții, "elitele intelectuale"". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) Eliade avertizează asupra "simbolismului" de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor, ci oamenilor de rând, pentru a obține mutația "fără de care lumea e sortită auto-destrucției". De aceea, Poezia are o valoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dezinvestită cu sensibilitate, îngroșată sau subțiată după nevoi, dacă nu chiar conștiința, dotată și ea cu capacitate reglabilă de reacție și, ca ultimă întăritură a rezistenței la destituire, cu refugiul oniric. Coincid în el slăbiciunea și inatacabilitatea maxime. La porțile alienării, cerberul realității primește botnițe groase de pâslă: doar indiferența ne permite să ațipim în toiul puzderiei lătrătoare de diferențe, cu care lumea se dă, câinește, la noi. Locuirea începe cu visarea la un răsfăț localizat, specific, foarte personal și dependent
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ulterior printre cretani. Lui Minos, Dedal îi prezentă noua construcție ca pe o închisoare capabilă să se lipsească de gardieni - un dar la care, în înțelepciunea-i, regele rămase cât se poate de rezervat. Discursul meșterului despre foloasele politice ale alienării fu retezat scurt de suveran cu un gest energic; mai trebuia să treacă vreme multă până ce nevoia de panoptikon-ul lui Bentham să se nască. Cum era de-așteptat, Pasife îi luă apărarea atenianului, mai cu seamă că invitația de a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ale pietrelor o definesc riguros, deși fuseseră primite în dar. Podoaba reprezenta doar o infimă părticică din mareea de obiecte luxoase cu care Ian o potopise, o palidă urmă a prezenței lor cândva masive, degajând nefast redutabila-i putere de alienare. Ținea mult la acel simbol al unei dependențe surmontate, rămășița derizorie a unei sclavii din care se eliberase prin forțe proprii; ca trofeu al luptei cu sine însăși, fragila cătușă doar îi sublinia independența de puterea aurului. Era clar că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
instituționale și ideologice. Astfel Înarmat, animat de dorința de a ieși din izolarea laboratorului și letargia neimplicatului, preocupat de aspirațiile celor care fac, În jur, istoria lor colectivă, el alege să se sustragă existenței de consumist de situații, pasivității și alienării, glisând de la „a privi” la „a face”, la „a acționa”. Autonomie pentru a face, proclamă Castoriadis, un militant pentru reorganizarea profundă a instituțiilor sociale, a raporturilor economice, politice și culturale, pentru reformă. Psihologul astfel gândit devine un receptacul activ, el
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]