1,537 matches
-
știu de ani de zile cerșind pantofi, pentru că mergea desculță, orfană și neajutorată, privește spre icoană și plânge. Mă cutremur. De ce plângi, Mariana, o întreb. „Pleacă Maica Domnului”, îmi răspunde. Și știe ea ce spune. Ne-a plecat nădejdea și alinarea noastră. Maica Domnului a părăsit Vasluiul cu imaginea acestei fete nefericite. Ea a fost ultima persoană din Vaslui pe care a văzut-o. Îndurerată de ceea ce a văzut, Maica Domnului a plecat acasă, la Giurgeni. Am ajuns mașina în care
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi împăcată, liniștită, ieșită din starea depresivă care o mânase spre casa părinților ca spre un liman mult dorit, unde va găsi alinarea, uitarea. Firește, nu le spusese nimic de temerile și îndoielile ei, nici nu avusese vreme s-o facă pentru că părinții se apucaseră să-i vorbească despre toate cunoștințele din târg, sau despre bolile lor, despre copilul Elenei, despre Ștefan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nina mai făcea exerciții de gândire în particular. Probabil că da, încerca să netezească, să dea o tentă rozie aspectelor colțuroase ivite peste zi. Era un mic jucător devotat, un sfredeluș care umbla cu repeziciune de colo, colo și aducea alinare victimelor lui Alexe, îi mângâia, le spunea câte-o vorbă bună, ei, lasă, că nu s-a sfârșit lumea, nu-i nici o tragedie, nu-i dracu chiar așa de negru, poți să tragi linie și să o iei de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
recitesc scrisorile tale, le citește și Reiko de nenumărate ori, apoi vorbim despre ce citim în ele. Mi-a plăcut foarte mult ce mi-ai scris în legătură cu tatăl lui Midori. Așteptăm cu nerăbdare scrisorile tale săptămânale, ele sunt singura noastră alinare într-un loc ca acesta... de fapt, singura noastră bucurie. Îmi fac mereu timp să-ți scriu, numai că o dată aflată în fața foii de hârtie, încep să mă simt deprimată, mi se face inima cât un purice. Am despus eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a Încuiat ușa. Niciodată Dora nu se mai simțise niciodată atât de abandonată. Pedepsirea ei putea fi corectă din punct de vedere pedagogic, și bine că era vară, dar ea totuși tremura, plângea și nu avea la cine să caute alinare. Confuză, a rătăcit prin curte, În timp ce părinții ei se prefăceau că nu-i aud plânsul. Parcă ar fi trecut o eternitate până când fetiței de doisprezece ani i-au secat toate lacrimile. Apoi luminile din casă s-au stins, În afară de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Modele culturale comparate, ed. cit., pp. 18-22. 32 marcat decisiv sensibilitatea masculină de totdeauna. Constatăm, fără a risca o concluzie definitivă, că poetul venea dintr-o Moldovă matriarhală, în care nu tatăl, ci „Măicuța bătrână / Cu brâul de lână” este alinarea celui destinat morții; în care fetele de boier nemăritate nu erau excluse de la moștenire și trimise la mănăstire, ca în Muntenia; unde apar cu cea mai mare frecvență antroponimele ce trimit la descendența maternă: Aioanei, Amariei, Airinei 5 etc.; unde
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir, neinspiratul întru alianțe politice, apare drept un câștig în plan spiritual. Inadaptarea la un mediu ostil îl va fi făcut să caute alinarea la masa de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Modele culturale comparate, ed. cit., pp. 18-22. 32 marcat decisiv sensibilitatea masculină de totdeauna. Constatăm, fără a risca o concluzie definitivă, că poetul venea dintr-o Moldovă matriarhală, în care nu tatăl, ci „Măicuța bătrână / Cu brâul de lână” este alinarea celui destinat morții; în care fetele de boier nemăritate nu erau excluse de la moștenire și trimise la mănăstire, ca în Muntenia; unde apar cu cea mai mare frecvență antroponimele ce trimit la descendența maternă: Aioanei, Amariei, Airinei 5 etc.; unde
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir, neinspiratul întru alianțe politice, apare drept un câștig în plan spiritual. Inadaptarea la un mediu ostil îl va fi făcut să caute alinarea la masa de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avangarda basarabiei luptătoare. După eliberare, În 1941, În Basarabia se simțea o nouă viață românească pe fondul convingerii generale după cunoașterea caracterului inuman al regimului communist. Conducerea Țării sub mareșalul Ion Antonescu a făcut tot posibilul pentru refacerea Basarabiei, pentru alinarea rănilor provocate de scurta și sângeroasa opresiune sovietică. Despre perioada după eliberare părintele Țepordei declară cu convingere și curaj: “Mai subscriu Încă o data cele ce am scris despre românitatea etnică, istorică și geografică a Basarabiei, despre oamenii și locurile ei
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
pe lângă români se adunau și foștii emigranți În România În timpul revoluției rusești. În povestirea sa tragică, părintele menționează figura luminoasă a unei doctorițe din lagărul Iavas supranumită mama deținuților pentru preocuparea sa permanentă de a aduce un ajutor sau o alinare celor suferinzi. În lagăre se aflau oameni valoroși, medici, ingineri, profesori, ziariști, ajunși În lagăre datorită răzbunărilor unor oameni de nimic, fără conștiință. Cetățenii cărora li s-a arpobat reîntoarcerea În țară au fost cantonați timp de o lună la
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
șoimului cu zarea\vom ști să bem paharul de azur.” Oriunde este mânat de biciul cuceritorului poetul poartă imaginea țării sale “ce a crescut cu mine pe Bugeac, trupul să mi-l sature de viu”. Prietenia i-a adus poetului alinare “ ți-ai rupt cămașa toată de pe tine și rănile trupești mi le-ai legat”. În ultimele ceasuri de osânda balaurul, În sfarșit, Învins, “ Își suge veninurile toate”. Dincolo de rigorile și suferințele temnițelor poetul spera În seninul zilelor postume “În alt
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
-o cu niște ochi plini de speranță. — Bine, se trezi Fran rostind cuvintele bine cunoscute proprietarului oricărui asemenea lăcaș, doar un pic. De fapt, nu era prea rea la gust. Dulceața și aroma ei subtilă de portocală erau o neașteptată alinare pentru gâtul ei. Vino și stai cu noi, Fran, îi făcu Stevie loc pe banchetă. Acești doi reporteri dedicați - arătă spre Mike Wooley și Keith Wilson cu paiul fistichiu pentru cocteil ce fusese adus împreună cu carafa de sangria - încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a pielii lui de-abia bărbierite, neașteptat de catifelată, inspiră parfumul amețitor de colonie sofisticată, amestecat cu mirosul cămășii proaspăt spălate, și își dădu seama că îi răspundea la sărut, fără să știe dacă o făcea doar din nevoia de alinare sau din propria ei dorință. Apoi o sărută intens, lipindu-i trupul de al lui, lăsându-i iar capul să alunece pe pernă. — Ești sigură că ești pe deplin conștientă acum? o întrebă încet. Fran îl trase din nou lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
convingător, că n-auziseră nimic. După ce se încheie anunțul, Fran și Stevie se întoarseră cu mașina la redacție, fără să mai schimbe vreo vorbă. De obicei, zumzetul activității intense și agitația tensionată din redacției de știri ar fi constituit o alinare pentru Fran, dar acum avea nevoie de cinci minute de liniște. Dintr-odată totul o copleși. Logodna ei subită, boala tatălui ei, furia lui Jack și acum, picătura care umpluse paharul, o lovitură din partea persoanei care îi fusese mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cel mai mult de ce se întâmpla. Pentru prima dată, Phyllis nu se împotrivi gestului de afecțiune. — Oh, Fran, nu merită una ca asta. Pentru o clipă, mamă și fiică își putură oferi reciproc lucrul după care tânjeau cel mai mult: alinare. Apoi vechea Phyllis își reintră în drepturi. — N-o să stau să am grijă de el, să știi. N-aș putea suporta stresul. Am mai văzut oameni care aveau asta. Nici măcar nu știu cine ești. Îți sacrifici toată viața pentru ei și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se întoarse spre a-și face curaj. — Alzheimer. Sau cel puțin, probabilitatea să fie Alzheimer. — Alzheimer? Vocea lui Stevie era mai mult o șoaptă. — Oh, sărmanul meu Ralph! Pentru o clipă, se agățară una de cealaltă, sprijinindu-se reciproc, găsind alinare una în suferința celeilalte. Îi mai fac și alte analize, dar nu sunt semne prea bune. Trebuie să găsesc ajutor specializat pentru mama. Îi e foarte greu să facă față situației. — Nu zău. Intensitatea amărăciunii din vocea lui Stevie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
scorpie după faza asta. Arăta ca picată cu ceară. — Fie. N-ai decât, se arici ea. Dacă aveți nevoie de mine, sunt în grădină. — Liniștește-te, îi spuse Laurence blând, de parcă ar fi fost o pacientă care avea nevoie de alinare după ce suferise un șoc puternic. Nu poate să fie atât de grav. — Ba da. Problema e, Laurence, - Fran căută disperată o cale de a-i spune asta fără să-l rănească, dar nu găsi nici una - că nu mă pot căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își dăduse seama ale cui erau inițialele. Fran își cufundă capul în apa caldă și înmiresmată din cadă și se întrebă dacă mai fusese vreodată atât de nefericită. Făcuse ceea ce trebuia să facă, dar această certitudine nu-i aducea nici o alinare. În schimb, era conștientă de suferința pe care-o provocase - de faptul că se purtase execrabil cu Laurence, că o dezamăgise pe maică-sa și o umilise pe Camilla. Și cum rămânea cu ea însăși? Fran cea dintotdeauna, contemplând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Parcă asculta, parcă se gândea, și din când în când era străbătută de un tremur care-i alerga pe sub piele. Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vârfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului. Își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfârșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Când intru, văd cărți, în toate părțile numai cărți... Moașa întinsese de la locul ei o mână spre gura Haiei. O clipă gemetele se stânseră. Și fata auzind glasul domol al tatălui său se încordă, și parcă avu un răstimp de alinare. Ascultă și ea, cu ochii închiși, din care se prelingeau pe tâmple lacrimi. —...Și văd pe rabin... grăi încet Sanis. Era într-o haină neagră de matasă. Și m-am gândit eu că așa om învățat trebuie să știe multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu te vei lăsa cuprins în miezul ei cald și vei ști că, flămând, vei primi hrană, că, însetat, izvorul însuși îți va fi deschis la picioare. Vei cunoaște odihna, tu, cel obosit, și ție, rănitului, îți va fi dată alinarea. Ne-am început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru a nu ne lăsa să uităm acest lucru, pentru a ne întoarce la leagănul cel dintâi al firii, acolo unde, poate, este singurul loc în care putem
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rostogolește în iarba dintre noi, la picioarele noastre. A primit bețele de la un rocker corist care, între timp, s-a călugărit și nu i-au mai trebuit. Sunt muncite. Bătute. Dar nu le-ar da pentru toată avuția lumii. Sunt alinarea lui ori de câte ori e trist. Și câte-n lună și-n stele. Îi sorb cuvintele și mi-aș dori tare mult să-i pot auzi vocea de înger coborât printre oameni. Suspin și-mi arunc pri virea către sălciile bătute de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cat. Uitase cum să spună pe românește că nu înțelege. Tăcerea lui părea să îi irite pe cei de față, care începu seră și ei acum să îi vorbească răstit, peste strigătele mă celarului. Nu păreau a fi cuvinte de alinare. Din brutăria lui tata, l-am văzut pe englez alergând mai să-și piardă basca. În goana sa, i se prinsese de haină o bucată de beteală care flutura după el. Era pentru prima dată când ieșea din piață cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bărbat cândva voinic, acum adus ușor de spate, cu hainele largi pe el, cu părul alb, demn, arogant, impenetrabil. I-a văzut pe mulți din cei care, cu două luni în urmă, se bucuraseră de bunătățile pregătite în clipele de alinare - femei țepene ce se încăpățânau să-și ascundă cartea de riduri sub creme și culori violente, bărbați târându-și anevoie picioarele anchilozate, cu chipuri trase și priviri senine. A văzut-o pe doamna Caliope Teodorescu, retrasă într-o parte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]