1,307 matches
-
a fost pusă piatra de temelie a gimnaziului, iar la 3 august 1882 - construcția clădirii era terminată. Autorul proiectului și a devizului era G.F. Lonsky, supravegherea - asigurată de arhitectul Kurkovsky. La începutul secolului al XX-lea, din partea curții a fost alipită capela Sf. Nicolae, autor, se presupune, este M. Seroținski. Accesul are loc de pe palierul scării de acces la etaj, sub capelă fiind un spațiu folosit în calitate de sală sportivă de iarnă. Interioarele erau luminate prin ferestre largi, pereții decorați cu stucaturi
Biserica Sfântul Nicolae din Chișinău () [Corola-website/Science/329044_a_330373]
-
a pus pe principiile musulmane de progres social, egalitate și justiție. Deși PSRS a încurajat investiția privată la o scară limitată, direcția generală a administrației era socialistă. În iulie 1977 a izbucnit Războiul Ogaden după ce administrația Barre a căutat să alipească regiunea Ogaden locuită predominant de somalezi dar care era controlată de Etiopia. În prima săptămână a conflictului forțele armate somaleze au preluat controlul părților centrale și sudice ale Ogadenului și pentru cea mai mare parte a războiului armata somaleză a
Republica Democratică Somalia () [Corola-website/Science/329114_a_330443]
-
din 50 de membri din toate județele și păturile sociale, avându-l în frunte pe Iancu Flondor. Pe 21 octombrie/3 noiembrie, Comitetul Regional Ucrainean a organizat o amplă adunare publică la Cernăuți care a cerut ca Bucovina să fie alipită Ucrainei și, pe 24 octombrie/6 noiembrie, a preluat "„de facto”" puterea în partea de nord a Bucovinei, inclusiv în orașul Cernăuți, în timp de "„de jure”" Bucovina era încă sub autoritatea guvernatorului austriac Joseph Etzdorf. La 24 octombrie/6
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
amplasate după rigorile modernului. Clădirile au fost grav avariate în timpul celui de-al doilea război mondial. După restaurare și până astăzi, arhitectura clădirilor nu s-a schimbat, cu excepția fațadei principale a hangarului, la care, din partea străzii Mitropolit Dosoftei, au fost alipite volume inestetice, iar o parte a clădirilor, orientate spre strada Calea Orheiului au fost acoperite cu un strat de mortar monocrom. Complexul se află în imediata apropiere de fabrica de cofetărie Bucuria. Pe teritoriul complexului se află un atelier de
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
acelea care încă se mai păstrează la Bursa, "Yıldırım" ( 1339), "Yeșil" ( 1415), "Murâdiye" (1426), nu prezintă elemente de originalitate, precum componentele "iwăn" simetrice din medresele iraniene. De asemenea porticul a fost simplificat, o sală de curs cu cupolă a fost alipită, iar moda bizantină și-a lăsat amprenta, lucru vizibil din utilizarea concomitentă a pietrei și a cărămizii. Tot în Bursa se păstrează și moscheea- medrese a lui "Hudavendigâr Murăd I", o clădire la parterul căreia se află moscheea și sălile
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
izolată. În grădină, pe lângă clădirea centrală, se găsea și un foaier prezentând forma unui arc boltit, unde se aflau mai multe compartimente, ca de exemplu camera pentru veselă. Grajdurile, rezervorul cu apă și baia erau mereu izolate. Doar baia era alipită clădirii principale, celelalte două situându-se la o distanță considerabilă. La fiecare etaj exista un hol mare, iar de jur-împrejur erau camerele. Mai existau și o firidă pentru a depozita anumite obiecte de mărimi mai mici, o încăpere pentru încălțăminte
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
Cum s-a pierdut Basarabia În anul 1417, în timpul domniei lui Mircea-cel-Batran, otomanii au transformat Dobrogea în pasalâc. În 1538, cănd Moldova se află sub domnia lui Petru Rareș, cele trei regiuni ale Basarabiei: Cahul, Ismail și Bolgrad au fost alipite Dobrogei, la porunca sultanului Suleyman Magnificul. La 20 mai 1595, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, unește cele trei țări române. În anul 1600, Mihai Viteazu reunește țările române, cu sprijinul monarhului habsburg Rudolf al II-lea, împăratul Sfanțului Imperiu Român. Acesta
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
ani de la unirea Basarabiei cu României, începutul procesului de formare a României Mari (1918). La 28 noiembrie 1918, Bucovina de Nord se unește cu România. 1 decembrie 1918 este dată Mării Uniri, cănd Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au alipit României. Puterile lumii de atunci au recunoscut Unirea și au stabilit granițele României Mari, prin semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, în data de 4 iunie 1920. Teritoriul românesc, sfârtecat și în comunism În anul 1948, sub conducerea lui Gheorghe
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
1847. Deși avea aspectul unui arc de triumf, arcul Academiei a fost construit într-un scop strict practic, acela de a asigura comunicarea între cele două clădiri. Deasupra bolții arcului exista un coridor aflat în prelungirea unei camere nou construite, alipite casei Cazimir. Arcul era decorat cu câte două coloane ionice de fiecare parte a bolții și, în proiectul inițial, cu bazoreliefuri și inscripții care însă nu s-au mai regăsit în varianta finală a construcției. În 1860 Alexandru Ioan Cuza
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
autonomie, Rada Ucraineană și-a arătat intenția să anexeze la hotarele ei zece gubernii, inclusiv Basarabia. După o întâlnire a moldovenilor împuterniciți de la mai multe organizații, Constantin Mimi este delegat să aducă la cunoștința Radei refuzul Basarabiei de a se alipi Ucrainei. După 1918 se retrage la moșia sa de la Bulboaca. În 1926 se stabilește cu traiul la București unde se consacră activității financiare, devenind Director în cadrul Băncii Naționale Române, această fiind și ultima funcție politică pe care a deținut-o
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
talia de circa 10 m înălțime și coronament rar. Tulpina este acoperită de o scoarță negricioasă, fin crăpată. Lujerii sunt brun-roșcați, geniculați, cu numeroase lenticele. Au muguri alterni, pubescenți, ovoconici, de culoare brun-verzuie, dispuși solitar sau câte 2-3 suprapuși și alipiți de ax. Frunzele de circa 7-12 cm lungime sunt alterne, simple, întregi, lat-ovate, reniforme, glabre, palmat-nervate, lung-pețiolate (4-6 cm). Florile de circa 2 cm, grupate câte 3-6 în fascicule sesile, de tip papilionaceu, roz-purpurii sau roz-violacei, apar direct pe ramuri
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
politică, pe urmele fratelui său, mai mare, Gerhard, fiind atras de ideologia comunistă. Familia sa a fost greu lovită de destin în vâltoarea evenimentelor din anii 1940 în Europa.În noaptea de 13 iunie 1940, după ce nordul Bucovinei a fost alipit la Uniunea Sovietică, averea familiei a fost expropriata, iar părinții și fratele lui Winkler,medic, cu vederi comuniste, care conducea spitalul din Putila, au fost arestați de securitatea sovietică. Mama și soția lui Gerhard, Șoșa, au fost deportate în Kazahstan
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
că tancurile trebuie să fie separate de infanterie, susținând creare de divizii blindate. În fruntea celei de-a doua divizii blindate, Guderian a intrat pe teritoriul Austriei. Potrivit lui, populația a salutat cu entuziasm trupele germane. În octombrie 1938 a fost alipită regiunea Sudetă. Guderian i-a simpatizat pe germanii sudeți care au trăit, în cuvintele sale, sub o „opresiune națională”. Guderian descrie luptele din septembrie 1939 în timpul campaniei poloneze, menționând cazul în care o divizie de cavalerie poloneză a atacat cu
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
este un cartier al orașului Antwerpen din Regiunea Flamanda a Belgiei. Cartierul are aproximativ 15.000 de locuitori și este situat pe malul stâng al râului Schelde. La început Linkeroever s-a aflat în componență localității Zwijndrecht, dar a fost alipit orașului Antwerpen pe 19 martie 1923. Odată cu modificarea din 1983 a constituției Belgiei și introducerea districtelor, Linkeroever a devenit parte a districtului Antwerpen. Din punct de vedere istoric Linkeroever aparține regiunii Waasland, însă se deosebește de această din punct de
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
adus progres. Deși întreruptă de cele două războaie mondiale, creșterea teritoriului orașului a continuat, în special pe seama expansiunii portului. Astfel, pe 22 martie 1929, fostele municipalități Oosterweel, Oorderen și Wilmarsdonk, plus părți din Ekeren, Merksem, Hoevenen și Lillo au fost alipite Antwerpenului. În 1958, municipalitățile Lillo, Berendrecht și Zandvliet au fost atașate orașului. În timpul marii fuziuni din 1983, ele au fost separate din nou de Antwerpen și au devenit districtul Berendrecht-Zandvliet-Lillo. Districtul Antwerpen al orașului Antwerpen este împărțit administrativ în 22
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
creștină. Spre finele perioadei cruciate, în anul 1166 sanctuarul Patriarhilor a fost vizitat și de către Maimonide, Rabbi Moshe ben Maimon. El a notat: Ca domeniu regal Hebron a fost predat în anul 1161 în mâinile lui Philippe de Milly, fiind alipit senioriei Transiordaniei. În 1167-1168 a fost numit un episcop al orașului și în partea de sud a Sanctuarului Patriarhilor s-a clădit o nouă catedrală catolică a Sfântului Avraam. (Locul era supanumit și Peștera Sfântă - Sancta Caverna sau Sancta Spelunca
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
a dealului. Ea a fost distrusă aproape total, probabil prin surparea zidurilor sale în râpă, aceeași soartă având-o și contrafortul, de mai mici dimensiuni, situat la circa 35 m de turnul 4. Singura clădire de piatră păstrată în interiorul incintei, alipită zidului sud-estic, avea rolul de cisternă (rezervă) de apă a cetății, după tencuiala interioară îngrijită, cu multe straturi de mortar hidrofug suprapuse și bazinetul circular, din cărămizi, cu două inele concentrice, situat în centrul podelei. Zidurile și turnurile celei de-
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
în alte zone ale regatului. Astfel, au apărut comunități în Voivodina, Crișana și în orașul Nădlac. După înfrângerea Ungariei în Primul Război Mondial și semnarea tratatului de la Trianon partea nordică a Ungariei (populată majoritar de slovaci și ruteni) a fost alipită Cehoslovaciei. Cu toate că partea sudică a Slovaciei era majoritar maghiară, 399.176 (5%) de slovaci rămăseseră în afara graniței, în Ungaria, conform recensământului din 2001. După al Doilea Război Mondial a avut loc un schimb de populație între Ungaria și Cehoslovacia, în
Slovacii din Ungaria () [Corola-website/Science/332770_a_334099]
-
germani precum: Buda, Pécs, Szeged, unde au majorat pentru o scurtă perioadă de timp. Sârbii s-au concentrat în partea sudică a Ungariei Medievale adică în regiunea Voivodina. După Tratatul de la Trianon zonele Ungariei locuite de slavi sudici au fost alipite Iugoslavie.Cu toate că rămăseseră puțini slavi sudici după granița post-trianonică, după Războiul româno-ungar din 1919 Iugoslavia a anexat pentru scurt timp partea sudică a Ungariei proclamând Republică Baranya-Baja. Puțini sârbi au rămas în Ungaria, majoritatea emigrând cu timpul în Șerbia. pot
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
movilele plutesc în derivă și oricum o intrare este întotdeauna sub apă. Bizamii sunt excelenți înotători și scufundători, ei se servesc pentru propulsarea în apă mai ales de picioarele de dinapoi și de coadă, iar picioarele din față le ține alipite lângă corp, având astfel un stil de înot cu totul inedit pentru un mamifer. În timpul înotului scoate din apă numai capul și spinarea. Poate să rămână sub apă 12 minute, atât pentru căutarea hranei, cât și pentru a scăpa de
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
Kishla (arabă لإسلا și ebraică קישלה , din cuvântul turc kıșla,care se citește kâșlá, „iernatic”, „adăpost de iarnă”) este denumirea casei de arest ridicate în Orașul Vechi al Ierusalimului în timpul dominației otomane. Clădirea este alipită înspre sud Turnului lui David, la limita Cartierului armean, și servește în prezent o stație a poliției districtului Ierusalim din Israel. Denumirea Kishla era aplicată caselor de arest în diverse localități de pe cuprinsul Imperiului Otoman. În Israel mai sunt cunoscute
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
mare unitate înființată la sfârșitul lunii mai 1917 prin transformarea "Regimentului 1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în ziua de 10 august criza tactică a bătăliei se apropia de apogeul ei. Decimate, obosite și amestecate trupele române trebuiau să facă
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
Kochev'ye" („Tabăra nomazilor”), numele său făcând probabil aluzie la estetica primitivistă a eserilor de stânga. Ea avea ședințe săptămânale vizavi de Gara Montparnasse până în 1938, când s-a dizolvat. Ca și Nikolai Berdiaev și Nicholas Zernov, Slonim s-a alipit cercurilor catolice franceze, care i-au primit călduros pe liberalii ruși ce erau anticomuniști și antifasciști. El a fost, de asemenea, apropiat de pictorii avangardiști pictori Mihail Larionov și Natalia Goncearova, pe care i-a prezentat lui Efron și Marinei
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
-o teritorial în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia. După ocuparea Basarabiei, serviciile secrete bolșevice au început
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]
-
desfășurată la Celeabinsk, a fost citit un răspuns dat "„Manifestului către popoarele mele credincioase”" al împăratului Carol I al Austriei. Prin acest răspuns voluntarii români au proclamat despărțirea Banatului, Transilvaniei, Maramureșului și Bucovinei de Austro-Ungaria, cu scopul de a se alipi acestea la România. În aceeași zi "Comitetul Național Român" a trimis Regelui Ferdinand două telegrame: Confruntat cu dificultăți interne pe fondul lipsei unor ofițeri bine pregătiți și cu autoritate deoarece la peste 5.000 de soldați existau doar ceva mai
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]