2,520 matches
-
a fost întotdeauna mult mai mult decît un abil creator și manipulator de paradoxuri, le-a trăit, le-a respirat din nevoia de a găsi mijlocul de a face să coincidă, fără fuziune, o idee și contrariul său, ipseitatea și alteritatea. Primul său eseu, Pe culmile disperării, chinuit, exploziv, extremist, a fost scris și publicat în română, în 1934; a văzut lumina zilei în franceză abia în 1990! Aceeași confuzie persistă și în jurul "ultimului" său text ; publicat în Franța în 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În fond, e un joc pierdut dintru început cu acest eu pe care nu-l va cunoaște nicicînd, pentru că rana fracturii absolute nu va fi niciodată vindecată. "Celălalt nu există" (LS), afirmă peremptoriu autorul, oferindu-ne explicit lectura dificultății acceptării alterității, și dîndu-ne de înțeles că aceasta este o mască, în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mască, în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de empatie, supraveghere, protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă a propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
consacrat lui Baudrillard. Dincolo de dispute, controverse interioare sau venind din exterior -, de exaltări encomiastice sau atacuri devastatoare, autoarea este interesată într-adevăr de capacitatea caracteristică postmodernismului de a funcționa ca un filtru cu ajutorul căruia se interpretează istoria, realitatea, condiția umană, alteritatea, filosofia, discursul etc. Declarând că "încă" nu poate da un răspuns pe deplin satisfăcător în ceea ce privește distincția între postmodernism și modernism, Camelia Grădinaru socotește că, dat fiind scopul cercetării sale, i se pare că "abordarea [postmodernismului] ca modalitate proprie de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre "cultura înaltă" și cea "inferioară""221. Postmodernismul pare astfel a depăși categoriile impuse până acum, la fel ca și înclinația spre clasificare și ordonare strictă ce au dominat domeniul cultural până astăzi, ridicând în schimb probleme legate de identitate, alteritate, diferență. 8. Carnavalizarea. Concept care provine din eforturile teoretice întreprinse de Mihail Bahtin, pentru care carnavalul reprezenta o modalitate de a atrage atenția asupra alterității, a diferențelor și a faptului că rolurile sociale nu sunt predeterminate natural, ci sunt produse
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
strictă ce au dominat domeniul cultural până astăzi, ridicând în schimb probleme legate de identitate, alteritate, diferență. 8. Carnavalizarea. Concept care provine din eforturile teoretice întreprinse de Mihail Bahtin, pentru care carnavalul reprezenta o modalitate de a atrage atenția asupra alterității, a diferențelor și a faptului că rolurile sociale nu sunt predeterminate natural, ci sunt produse cultural, carnavalescul postmodern subliniază "ethosul comic sau absurd al postmodernismului"222, pasiunea sa pentru polifonie, deformări lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interpretează roluri diverse. Performance-ul transformă opera de artă în instantaneitate și efemeritate, astfel încât dacă, pentru artistul modern, aceasta transcendea timpul, pentru artistul postmodern opera există în timp și doar în acel moment, astfel încât își "declară vulnerabilitatea în fața timpului, morții, audienței, alterității"223. Opera de artă modernă, în schimb, este concepută ca fiind ceva sacru, existând în sine, singurul ei înțeles fiind cel estetic în arta abstractă, de exemplu, formele și culorile sunt folosite doar pentru a se ajunge la o expresie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordez în general asupra acestui concept. Dincolo de complexele dispute care au avut loc fie plecând de la termen, fie în interiorul său, mă interesează în mod fundamental caracteristica postmodernismului de a fi un filtru prin intermediul căruia este interpretată istoria, realitatea, condiția umană, alteritatea, filosofia, discursul etc. Fără a putea încă răspunde dacă postmodernismul reprezintă o epocă distinctă de cea precedentă, mai important din perspectiva scopului acestei lucrări mi se pare tratarea sa ca modalitate proprie de a vedea și concepe lumea prin intermediul discursivității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un discurs justificator și culpabilizator. În acest sens, publicitatea a avut un rol important, fiind considerată un "profet" al timpurilor actuale, într-o lume care a exacerbat clipa, eul, trupul și confortul, și care, o dată cu creșterea fenomenului consumist, a transformat alteritatea într-un obiect ideal. După cum remarcau Baudrillard și Lipovetsky, "comunitatea" individului este mai degrabă una alcătuită din obiecte decât din semeni, raportul om lucru fiind preferat relației tradiționale om om. Așa cum Baudrillard observă un sfârșit al transcendenței în ceea ce privește consumul, Lipovetsky
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
articulată pe opoziția dintre culturile simbolice și cele semiotice (sau de simulare). Într-adevăr, scrierile târzii continuă și adâncesc primele eseuri ale lui Baudrillard care se ocupă de această opoziție: pe de o parte, aspectele simbolicului [...], care sunt principiul răului, alteritatea radicală și iluzia radicală; pe de altă parte succesiunile simulării au fost de asemenea extinse"407. Noțiuni precum risipa, cheltuirea, darul, excesul nu reprezintă doar teme recurente ale analizelor baudrillardiene, ci, mai mult decât atât, ele se inserează în modul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceea ce este împotriva culturii, eu sunt pentru...". Chiar dacă este dificil de definit o noțiune de talia culturii, pentru Baudrillard, cultura înseamnă în primul rând singularitate, un tip special de singularitate care își construiește un limbaj propriu și are nevoie de alteritatea altor culturi și limbaje pentru a exista și pentru a se contura ca valoare. Într-o societate dominată de comunicare și de precepte politice de unificare culturală, se ajunge la o juxtapunere a tuturor culturilor, care anulează diferențele și introduce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard a fost lecturat în special prin prisma economiei politice, la ora actuală opera sa este receptată pentru studiile efectuate în domeniile filosofiei și sociologiei contemporane, cât și a mass-mediei sau artelor. Temele simulacrului, seducției, hiperrealității, rețelei, subiectului fractal sau alterității, dezvoltate în scrierile sale, sunt doar câteva din motivele pentru care acest scriitor a fost integrat în curentul postmodernist. Dincolo de subiectele abordate, maniera în care își elaborează propria scriitură, mai ales în această etapă, reprezintă un exemplu de stil postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
urmărit. 5.3. Simulacrul final America 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său Poate cel mai revelator exemplu de simulacru descris de către Baudrillard este acela al Americii, formă a "utopiei realizate", a deșertului și vitezei, care asigură un tip de alteritate radicală omului european, prins într-o mentalitate și o metafizică ce par a-l ordona într-un mod extrem de diferit față de prototipul omului american. Lucrarea în sine este una care a suscitat vii dezbateri, fiind o incitantă descriere a majorității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rapidă a secvențelor discursive accentuează caracterul imediat și direct al percepțiilor, transformând propria scriitură într-un script sau scenariu de film, efectele textuale obținute fiind de ordinul dialecticii dintre distanțarea necesară față de spațiul american, pentru a descrie nefamiliarul, exoticul și alteritatea sa, dar în același timp înscrierea și prezentarea din interiorul acestui spațiu, pentru a conferi veridicitate și credibilitate lucrării. O referință care apare de câteva ori în text este de altfel Virilio 494, a cărui estetică a dispariței încearcă să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre care una dintre cele mai importante i se pare a fi eroziunea sau chiar colapsul hegemoniei americane. Descrierea lui Baudrillard, de partea cealaltă, oscilează între mai multe tipuri de atitudini și demersuri fie un omagiu (dar ironic) adus acestei alterități, în comparație cu afirmarea stării de criză care caracterizează Europa, fie o fenomenologie a hiperrealității, fie o analiză comparativă intermitentă între Europa și America, cu consecințele sale. 5.3.2. America un călcâi al lui Ahile? O problemă importantă care reapare în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îmbinarea teoriei cu elemente poetice etc.; * strategia transformării obiectului de studiu într-un obiect exotic, nou, prin extragerea lui din câmpul obișnuit al analizelor și categoriilor și prin recadrarea sa conceptuală, care îl transformă dintr-o prezență familiară într-o alteritate radicală; * utilizarea limbajului poetic, retoric, pentru a-și manifesta aversiunea față de sistemele închise și pentru a crea impresia deschiderii scriiturii și a sensurilor sale; * utilizarea scriiturii fragmentare, considerată a fi "scriitura democratică" și a elipsei, în locul tratatului și a liniei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
BAUDRILLARD, Jean, Simulacres et simulation, Galilée, Paris, 1981. BAUDRILLARD, Jean, Sistemul obiectelor, trad. și postfață de Horia Lazăr, Editura Echinox, Cluj, 1996. BAUDRILLARD, Jean, Strategiile fatale, trad. de Felicia Sicoie, Editura Polirom, Iași, 1996. BAUDRILLARD, Jean, GUILLAUME, Marc, Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paralela 45, București, 2002. BAUDRILLARD, Jean, NOUVEL, Jean, Obiectele singulare. Arhitectură și filosofie, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paideia, București, 2005. BELL, Daniel, The Coming of Post-Industrial Society. A Venture in Social Forecasting, Basic Books
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
125-152. 342 Pentru Baudrillard, problematica obiectului este aceea care îi va oferi posibilitatea de a se distanța de metafizica subiectului (obiectul fiind conceput în Strategiile fatale, p. 132, drept "locul unei hemoragii violente a subiectivității"). Deși teoretizează diferite figuri ale alterității, alteritatea radicală este considerată a fi obiectul ("În final, figurile alterității se rezumă la una singură: aceea a obiectului", în "L'Objet comme Attracteur Étrange", în La Transparence du Mal, p. 178). De altfel, Baudrillard mărturisește: "Încă de la început, am
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
342 Pentru Baudrillard, problematica obiectului este aceea care îi va oferi posibilitatea de a se distanța de metafizica subiectului (obiectul fiind conceput în Strategiile fatale, p. 132, drept "locul unei hemoragii violente a subiectivității"). Deși teoretizează diferite figuri ale alterității, alteritatea radicală este considerată a fi obiectul ("În final, figurile alterității se rezumă la una singură: aceea a obiectului", în "L'Objet comme Attracteur Étrange", în La Transparence du Mal, p. 178). De altfel, Baudrillard mărturisește: "Încă de la început, am ales
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oferi posibilitatea de a se distanța de metafizica subiectului (obiectul fiind conceput în Strategiile fatale, p. 132, drept "locul unei hemoragii violente a subiectivității"). Deși teoretizează diferite figuri ale alterității, alteritatea radicală este considerată a fi obiectul ("În final, figurile alterității se rezumă la una singură: aceea a obiectului", în "L'Objet comme Attracteur Étrange", în La Transparence du Mal, p. 178). De altfel, Baudrillard mărturisește: "Încă de la început, am ales acest unghi pentru că voiam să mă desolidarizez de problematica subiectului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este ușor, transparent, flotant, nu există sens și nici nu e nevoie să cauți vreunul. Într-un anume fel, insignifianța radicală se alătură semnificanței radicale pentru a crea universuri cu totul ciudate pentru noi" (Jean Baudrillard, Marc Guillaume, Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paralela 45, București, 2002, p. 75). 493 Baudrillard notează că deși e evident faptul că realitatea americană a precedat ecranul, ea îți lasă, dimpotrivă, senzația inversă, astfel încât "împreună cu fluxul și cu mișcarea, ecranul și refracția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Feyerabend, Edgar Morin, op. cit., p. 88. 555 Lionel Bellenger, La force de persuasion. Du bon usage des moyens d'influencer et de convaincre, p. 96. 556 Jean Baudrillard, La pensée radicale, pp. 20-21. 557 Jean Baudrillard, Marc Guillaume, Figuri ale alterității, p. 53. 558 Ludwig Wittgenstein, Caietul albastru, trad. de Mircea Dumitru, Mircea Flonta, Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1993, p. 69. 559 Jacques Derrida, Scriitura și diferența, p. 377. 560 Jean Baudrillard, La pensée radicale, p. 34. 561 Michel Foucault
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
psihicul lectorului. Există, așadar, două chipuri distincte de fundamentare a suspansului epic: edificarea stării de tensiune grație unui crescendo al intrigii, cum procedează Joseph Sheridan Le Fanu, sau bulversarea completă a cititorului prin plonjarea narativă în nefamiliar sau chiar în alteritatea deplină încă din expozițiune, cum procedează Edgar Allan Poe. Corelativ, în enciclopedia editată de Jack Sullivan, se vorbește despre două modalități opuse de îndepărtare a îndoielii cititorului (deși se ia în calcul terifiantul de extracție supranaturală, îmi permit să extrapolez
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
poate fi nu numai un agent al distrucției și al corupției ontologice, ci și un inedit motor al sacrului, un vehicul sui generis al numinosului, în accepțiunea pe care ultimul termen o dobândește la Rudolf Otto. Pornind de la ideea unei alterități radicale, implicate de conceptul de mysterium al teologului german, corelate cu epitetul tremendum, evocând teamă, Beth E. Mc. Donald crede că această "calitate a fascinației ca element al numinosului este, de asemenea, reflectată la vampir ca putere de a-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sufragița, vizitiul etc.) își părăsesc, din superstiție, stăpânii și nu se mai întorc pe moșie. În partea a zecea, o nouă vizită a Christinei, cu inserție onirică inițială, prelungită, firesc, în starea de veghe, îi dezvăluie lui Egor prezența unei alterități ontologice radicale, aptă de a adăposti teroarea pură tocmai grație indeterminării, a vagului, a carenței de atribute, precum în Le Horla de Maupassant: "Egor începu să simtă ceva, nevăzut și necunoscut, în preajma lui. Nu era prezența domnișoarei Christina. Se simțea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]