2,164 matches
-
și să se adapteze, relația de interculturalitate depășind simplul nivel lingvistic sau cognitiv. În funcție de situația În care are loc comunicarea și În funcție de competența (monolingvă sau multilingvă) a fiecăruia, se va face apel la strategii comunicaționale diferite. Prima este cea a alternanței codurilor: se suprapun, În cadrul aceluiași schimb verbal și uneori chiar În cadrul aceleiași fraze, pasaje aparținând uneia sau alteia dintre cele două limbi. Cea de-a doua, strategia amestecului, constă În integrarea de elemente gramaticale. În sfârșit, Împrumutul se referă la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obiecțiile pe care o filosofie de acest tip le va provoca În mod necesar. Care sunt Însă momentele esențiale ale acestui demers? Jacques ne invită la o metafizică a dialogului. Intersubiectivitatea pe care se bazează aceasta nu se reduce la alternanța prestațiilor a două subiectivități similare, ca la Emile Benveniste: „Eu institui o altă persoană, care, deși exterioară mie, devine pentru mine ecoul căruia Îi spun tu și care Îmi spune tu” (Benveniste, 1966, p. 259). Dimpotrivă, cuplajul relațional este cel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
idiomurile minoritare, care vor continua să fie purtătoare ale altor valori și să-și asume alte funcții. În orice caz, indivizii se vor situa Într-un continuum al interlectului, oscilând Între doi (sau mai mulți) poli lingvistici, În care intervin alternanțe și amestecuri de coduri. O persoană bilingvă (sau multilingvă) și, a fortiori, o comunitate bilingvă nu sunt „dublu monolingve”: ele Își folosesc repertoriul mai extins ca pe un singur repertoriu global, În cadrul căruia alternează și Își Îmbogățesc resursele provenite din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Icar, sec. al VI-lea î. Hr.), apoi de doi (la Eschil, sec. al V-lea î. Hr.) sau de trei actori (la Sofocle, sec. al V-lea î. Hr.), numite episoade, compun, împreună cu părțile cîntate de cor (cu care se află în alternanță), comedia și tragedia greacă clasică. Actorul avea așadar rolul de a răspunde corului. Termenul corespunzător în limba greacă, de altfel, este "hypocritês", însemnînd "cel care răspunde". În timpul reprezentației, actorul - întotdeauna un bărbat -, purta o mască, aspect care, în imaginarul colectiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
instanțe care asistă la schimbul verbal în calitate de ascultători sau de martori. În schimburile diadice, se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile interlocutive sînt instabile; această caracteristică este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-se atunci cînd un locutor și un interlocutor își schimbă în mod repetat rolurile, prin utilizarea simultană a mai multor cadre de referință și apelînd la elemente metalingvistice și la forme interogative. Totuși, forma de suprafață a dialogului, caracterizată prin alternanța luărilor de cuvînt, nu ilustrează poziția ierarhică în cadrul schimbului de opinii și nici organizarea lui funcțională, căci, din punct de vedere conversațional, o schimbare de rol între protagoniști nu înseamnă întotdeauna continuitate de idei și poate fi sfîrșitul unui schimb
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
puțin două instanțe de comunicare. Unele modele ale comunicării consideră că termenul este precedat de sursă, întrucît nu întotdeauna cei doi termeni se suprapun. În vorbirea indirectă, de exemplu, emițătorul nu reprezintă și sursa. Dacă în analiza conversației se constată alternanța rolurilor, cei doi parteneri ai comunicării îndeplinind pe rînd rolurile de emițător și de receptor, discursul scris nu beneficiază de această reversibilitate. În comunicarea orală, termenul este sinonim cu locutor, care desemnează subiectul vorbitor. Condiția esențială pentru reușita procesului comunicării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre parametrii situației complexe de interlocuțiune, cu cel puțin trei participanți, în momentul în care coordonarea interacțiunii verbale nu se suprapune pe realizarea ei practică. Organizarea sistemului de intervenții verbale este perturbată de delictul conversațional reprezentat de intruziune atunci cînd alternanța contribuțiilor realizate de interlocutori nu urmează principiile etice ale succesiunii secvențiale. În acest caz, locutorul A, angajat într-o intervenție în curs, așadar, avînd cuvîntul, îl selectează pe locutorul B (prin indicii de natură sintactică, prozodică, gestuală sau de postură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001. IO LUARE DE CUVÎNT. Prin luare de cuvînt se înțelege contribuția unui locutor într-un anumit moment la conversație, adică ceea ce în limbajul teatral se numește replică. Luările de cuvînt ale diferiților locutori se înșiruie după un sistem al alternanțelor, realizînd unitatea de organizare în producerea dialogurilor orale. Ele sînt realizări interactive, nu numai prin regulile de alternanță și de alocare care le reglementează, ci chiar prin construcție, căci se raportează la noțiunea de ajustare (sau de orientare) în funcție de receptor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la conversație, adică ceea ce în limbajul teatral se numește replică. Luările de cuvînt ale diferiților locutori se înșiruie după un sistem al alternanțelor, realizînd unitatea de organizare în producerea dialogurilor orale. Ele sînt realizări interactive, nu numai prin regulile de alternanță și de alocare care le reglementează, ci chiar prin construcție, căci se raportează la noțiunea de ajustare (sau de orientare) în funcție de receptor. Luările de cuvînt sînt alcătuite din unități componente separate prin puncte de tranziție marcînd locurile de abandonare posibilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerare a organizării fluxului vorbirii și încearcă să releve relația de determinare reciprocă în luările de cuvînt. Diferite tipuri de incidente pot să se producă în funcționarea sistemului luărilor de cuvînt, în primul rînd, abandonul de către unul dintre concurenți, încît alternanța se poate deregla prin întreruperi. Aceasta se poate datora anticipării eronate a sfîrșitului unei luări de cuvînt ca fiind acolo unde nu este decît un punct de tranziție sau, din contra, se poate efectua în lipsa oricărui indice de abandonare de către
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din circuitul comunicativ. Aparteurile sînt în general scurte, spre deosebire de monologurile dramatice care pot fi de forma unor lungi tirade. Existența monologului trebuie admisă și în cazul unui discurs (lung) al unei persoane, adresat altor persoane, dar care nu inițiază o alternanță între mai mulți participanți, fiindcă interlocutorii nu au posibilitatea de a replica. V. cadru participativ, dialog. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGAL. Trăsătura "monologal" se atribuie unui gen de discurs sau unui text care realizează într-o formă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mod particular de interacțiune. Negocierea conversațională se realizează atunci cînd apare un diferend între interlocutori în ceea ce privește interacțiunea și cînd se urmărește depășirea lui. Acesta se poate ivi în numeroase contexte și poate privi diferite obiecte, schema generală a schimbului fiind alternanța luărilor de cuvînt pe diferite teme, cu antrenarea semnelor a căror valoare semantică și pragmatică în enunțuri este schimbată, momentul de cotitură fiind reprezentat prin obținerea identității de opinii. În lucrările atașate ideilor etnometodologiei, noțiunea "negociere" cuprinde și procesele care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comportamentul (apare așa-zisul mecanism de sincronizare interacțională despre care vorbește C. Kerbrat-Orecchioni), în timp ce, în relațiile complementare, participanții la schimbul verbal recurg la comportamente diferite, maximalizînd diferențele care decurg din poziții diferite, temperamente sau culturi diferite; astfel, în locul empatiei, al alternanței sau maleabilității, apare atitudinea de rigiditate extremă. Referitor la aspectele nivelului relațional două dintre ele au făcut obiectul unor investigații aprofundate: a) axa orizontală sau axa de proximitate/distanță mai mult sau mai puțin apropiată/îndepărtată, cu diverse variante (familiaritate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a omului. Deși nu aceasta a fost intenția lui, "providența" lui Vico a ajuns să însemne emanciparea omului în raport cu natura sau chiar cu Dumnezeu. Providența lui Vico pierde din vedere caracterul ei divin prin ignorarea evreilor sau la creștinilor din alternanța corsi e ricorsi, tocmai datorită Revelației, care suprima seriile istorice printr-o directă intervenție în istorie. În fond, opera sa, care încearcă să demonstreze faptul istoric al Providenței, este o Teologia Civile Ragionata della Provedenza Divina 90 pe care noi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pioreea alveolo-dentară (depunere excesivă de tartru pe dinți) este o prezumție puternică de tuberculinism. Paraziți pe piele și paraziți intestinali. 2. Noțiunea de boală anergizantă. Ușurința de a face pojar, tuse convulsivă. 3. Variabilitatea foarte mare a simptomelor. Fenomene de alternanță în timp și spațiu. Echilibru vago-simpatic instabil. Ca și la psorici, dezechilibru vegetativ sub influența unui șoc emotiv. Hipertonicitate și spasm (se leagă și de ușurința de a face tuse convulsivă, astm, coriză spasmodică). 4. Eliminări periodice prin mucoase sau
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
mult mucus nămolos sau mult sânge după scaun. TBC abdominal. TBC peritoneal. TBC intestinal. Tabes mezenteric. Boala Crohn. Infestare intestinală (helmintiază). Viermi intestinali (rotunzi) se găsesc în mod special la copii cu tentă tuberculinică. Boli rectale (cu fistulă concomitent), în alternanța cu boli cardiace sau pulmonare, în mod special astm și dificultăți respiratorii. De exemplu, hemoroizii operați sau supresați sunt urmați de probleme pulmonare sau astm și nu rar, de probleme cardiace. Hemoragie din rect, prolaps de rect, la copii tineri
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
TV despre călătorii și deseori, le place să muncească pentru companiile aviatice, de tip marină comercială, companii aeriene, agenții de turism, pentru oportunitațile care li se oferă de a vizita locuri noi. IV. Stări alternante Emoțional, se schimbă total frecvent. Alternanța de stări poate fi următoarea: - dorința de sprijin, - inactivitate, - melancolie, - violența, - copilul cere atenție, - dorește independență, - neliniște, - exaltare, - tandrețe, sensibilitate, - doresc să fie lăsați singuri și în pace. V. Înclinații estetice: Pot să derive din: - sensibilitate la muzica de inspirație
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
într-o măsură foarte mică în virtutea unei relații normale de tip grup social partid politic. De fapt, procesul "fost inversat, întrucât grupul politic a precedat grupul social"54. Filon Morar descrie experiența politică românească de după 1989 drept un "sistem de alternanță, sub forma unui scrutin de liste proporțional, două blocuri de partide succedându-se la guvernare"55. Autorul distinge trei perioade în evoluția sistemului politic românesc, pe care le regăsim "în diferite variante și în celelalte țări postcomuniste": din decembrie 1989
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
supuse logicii apărării naționale (a majorității ori a minorităților, a centrului ori a periferiei). Din acest punct de vedere, pertinența lor politică este mai mică, alimentând într-un fel fragilitatea mută de sistemul de rotație guvernamentală care crea iluzia unei alternanțe între liberali și conservatori. Apoi, sistemul primei electorale, alimentat de efectele "zestrei guvernamentale", descrisă de către Marcel Ivan, induce o artificialitate a mentalității referitoare la partide. Legitimitatea sa era construită mai ales pe majoritatea aflată la putere în momentul alegerilor, prin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
actorul principal, FSN-ul. Numirea structurilor legitimate de către pimul versant este deseori asociată "anticomunismului", trimițând la un mesaj inițial de judecată al trecutului. Dar, mai apoi, se suprapun alte aranjamente identitare. La nivel național, acest versant est identificabil, până în momentul alternanței din 1996, cu opoziția democratică față de Frontul Salvării Naționale (FSN), și anume Convenția Democrată din România (CDR), Uniunea Social-Democrată (USD) și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR). Acest termen ni se pare mai apropiat de conținutul mesajului emis de către
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
tot destul de repede. În ciuda aparențelor, schimbările politice în țări precum Polonia, Ungaria și Bulgaria în 1993 1994, când partidele provenite din vechile partide comuniste câștigă alegerile, nu înseamnă "revenirea la putere a vechilor comuniști". Acest episod marchează începutul unei veritabile alternanțe politice în țările post comuniste și sfârșitul tranziției politice. Pentru ca puțin timp după aceasta, în multe țări precum Cehia, Ungaria, Polonia, larga coalitție anticomunistă de la început dispare ca actor colectiv și dă naștere multor noi partide: nici puternicul Forum Democratic
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
vorba de un multipartitism bipolar cu o polarizare durabilă, pentru a relua clasificare lui G. Sartori 42. Funcționarea sistemului de partid se invârte în jurul a doi poli: Partidul Socialist Bulgar (BSP) și Uniunea Forțelor Democratice (SDS). Bipolaritatea se exprimă prin alternanța lor la putere. BSP moștenitorul vechiului Partid Comunist Bulgar care și-a schimbat numele în 1990 se lansea într-un proces dificil de modernizare a elitei sale, a ideologiei sale, a organizării sale și de social democratizare. Uniunea Forțelor Democratice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fost absorbiți, pe nesimțite, de lumea greacă“ <footnote Max Demeter Pfeyfuss, Chestiunea aromânească. Evoluția ei de la origini pînă la pacea de la București (1913) și poziția Austro-Ungariei, București, 1994, p.120. footnote> . Orice comentariu e de prisos. Dispariția lor avea deci alternanțe: într-o vreme mai îndelungă și „pe cale pașnică“ pentru autorități, dar nu fără zbaterea minorității aromânilor, cum o dovedește Dimîndarea părintească, numită și Marseillaise-a aromânilor, pe care Constantin Belimace o publicase de mai mult timp, ori mai rapid, prin teroare
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]