5,281 matches
-
puterii unui argument, iar o poetică a imaginarului se reliefează a fi factor de realitate, dar și element de sens, cum ar zice Jean Burgos, în studiul său, „Pentru o poetică a imaginarului”. Încă din prima poezie, intitulată „Blasfemie”, face aluzie la defăimarea celor sfinte, aducând în actualitate personaje din Antichitate, pentru a explica trăirile cotidiene. Scaevola, stângaciul, cel iertat de regele Parosena, impresionat fiind de arderea mâinii, ca o torță: „Mucius Scaevola n-a fost fratele/ meu./ El nu și-
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
de viață libertină. În cercul curtenilor se afla și Ovidiu.„Ars Amatoria”, opera de dragoste a lui Ovidiu de care nimeni nu făcuse caz până acum, e declarată operă corupătoare. Pare-se că o văzuse pe Iulia fără veșminte, făcând aluzie la Acteon, care a surprins pe Diana nudă. Unii cred că se făcuse vinovat de ”lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împăratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la Tomis. Pe la
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
cu stângăcie zâmbetul ca pe un ruj, adăugase: „ știți, dacă nu reușește operația, voi avea pretenții la... un transplant... de organe” și intenționat îl măsurase din priviri de sus în jos. Echipa care-l însoțea râse zgomotos semn că apreciase aluzia ei ca pe o glumă reușită și vizita se încheiase. Înainte de a ieși, se auzise vocea bătrânei care întrebase; „ pe mine când mă operați maică?”. Mai așteptăm, mamaie, mai așteptăm... să iasă analizele” îi răspunsese acesta vesel, ieșind pe ușă
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
nu se permitea o scriere cu caracter ironic la adresa societății sau a unor personalități reprezentative din epocă - dar atunci se mai găseau uneori câțiva curajoși, care să iasă din tipare și să își permită integrarea în textele scrise, a unor aluzii fine, interpretabile. Această frică, înrădăcinată puternic în epoca ceaușistă este cultivată, în continuare, ca un efect inerțial, amplificată parcă mai puternic... sau poate românul - care râdea chiar și de moarte, cimitirul de la Săpânța fiind o dovadă a acestui lucru - și-
”CONSIDERAŢII PRIVIND CÂTEVA ASPECTE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383991_a_385320]
-
dăduse liniștea confortului din Franța, că schimbase recunoașterea valorii profesionale și locul de muncă oferit de institutul unde făcuse cu brio specializarea, pe strădania căutării unui spațiu de muncă acasă. Niciodată nu-și auzise copila făcând o cât de voalată aluzie la alegerea ei. Niciodată! Și totuși, după încheierea propriei căsătorii nereușite, plecase din țară nefiresc de repede! Cu mariajul se dusese și o parte din exuberanța ce-o definise... Abia acum, când îi spunea la telefon despre achizițiile făcute, abia
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
avut loc la Haifa o întâlnire a evreilor timișoreni din Israel, cu participarea unora din alte țări. [26] Rugăciune care exprimă chintesența monoteismului iudaic. Șema, Israel, Adonai Elohenu, Adonai Ehad. În traducere: Ascultă, Israel, Domnul Dumnezeul nostru este Unic. [27] Aluzie la situația politică actuală din Ungaria, unde partidul de extremă dreaptă face parte din Parlament. Referință Bibliografică: Getta NEUMANN - DIALOG CU IUDIT ȘI DUCI COHEN (2) / Getta Neumann : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul VII, 21 februarie 2017
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
plimba. Ah, și Pacoste care îl ținea de mână! De câteva ori a vrut să iasă din combinație, de fiecare dată pedagogul i-a transmis o amenințare , voalat e drept, că e posibil să pățească cineva ceva, mai ales, făcea aluzie la băieți. Chiar i-a zis direct :” domnu* director, băiatu* dumneavoastră ăl mic e cu capu* în nori când traversează strada, era gata să fie accidentat„. L-a ars la suflet când a auzit, înțelesese pe deplin mesajul. Acum trebuie
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
maharajahi sau sud-americană cu sărăntoci și dictatori. Doi lei salariul, nici măcar minim. Între timp observăm că nu se gândește la creșterea valorii leului ca pe vremea lui Carol I când cu doi lei se putea cumpăra o vită grăsuță (nici o aluzie), ci la deprecierea sa accelerată în raport cu euro și mai ales cu dolarul, ceea ce va face ca toate sporurile de venituri pe care nu le poate tăia din motive electorale (guvernul ”meu” de tehnocrați, este totuși guvernul liberalilor, de dreapta) să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92867_a_94159]
-
merg la birou nu spun într-o negociere avocatului advers ce „face y în viața lui” sau că „s-a încurcat cu z”. De exemplu, si cu asta termin primul punct, am văzut că rușinos când Domnul Ponta a făcut aluzii cu termenul „parașuta” când Doamna Udrea a făcut o săritură cu parașuta. Este în plus acest comentariu. Și este ne-consecvent. De ce? Un socialist trebuie să fie feminist. Ori unul care face astfel de aluzii nu știu ce culoare politică are. (2
„Este România o ţară în care merită să te întorci?” Ce a răspuns la această întrebare un student român plecat din ţară la 18 ani [Corola-blog/BlogPost/92864_a_94156]
-
când Domnul Ponta a făcut aluzii cu termenul „parașuta” când Doamna Udrea a făcut o săritură cu parașuta. Este în plus acest comentariu. Și este ne-consecvent. De ce? Un socialist trebuie să fie feminist. Ori unul care face astfel de aluzii nu știu ce culoare politică are. (2) Societatea, în ansamblu, ar trebui să fie bazată pe meritocrație. Să eliminăm nepotismul. Dar asta trebuie făcut în timp și este nevoie de o lege de educație eficientă și de alți factori adiționali. (3) Să
„Este România o ţară în care merită să te întorci?” Ce a răspuns la această întrebare un student român plecat din ţară la 18 ani [Corola-blog/BlogPost/92864_a_94156]
-
politica lui Ceaușescu. Deși scriam la ziarul partidului, la ”Scânteia”, aveam șansa să lucrez la secția de Probleme sociale și să public aproape numai anchete care nu erau compatibile cu pomenirea numelui tovarășului, cel mult se făcea în șapou o aluzie la vreo indicație recentă sau la principiile eticii și echității. De aceea, unul dintre șefii de departament ce lucrase mult pe la CC a pus pe unul din textele mele apostila ” Bun pentru Europa liberă”. Asta și pentru că destul de multe dintre
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Nicolae. Moș Nicolae este bătrîn și are barbă albă, iar în această zi Mosul își scutură barbă, deci trebuie să ningă. În această zi, se spune: ”A întinerit Sf. Nicolae”. De regulă, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă care cade în luna decembrie, si se spune că dacă Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarnă. În ziua de Sf. Nicolae începe ziua să
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
în acest mod li se va transfera puterea și virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau uciderea unui taur, act-simbol al victoriei binelui asupra răului. Sacrificarea se dorea impuls dat reinițierii unui ciclu de renaștere a naturii. Nu întâmplător, aluzia la sângele vărsat de Isus se interpune până și pașnicului cult creștin, în chiar ziua Învierii de Paște, când tradiția sevillană prevede deschiderea sezonului coridelor prin lăsarea în libertate a taurilor supranumiți toros de haleluya. Nu rare sunt ocaziile când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
vom plânge Și vom cutreiera în ceruri duși. A fost iubirea în grădini o floare Și-a ofilit în trupul de pământ Bătrânul timp a răstignit-o-n soare, Iar noi în haina morții ca pe-un gând. EU FAC ALUZIE LA NOI Tu de dureri ai lacrime de stele Ca roua cerului scursă pe șest Și din tăceri mi-ai împletit mărgele, Iar din privire vii și faci protest. Mi-e teamă că se-ntorc la stână lupii Sau în
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
și faci protest. Mi-e teamă că se-ntorc la stână lupii Sau în oraș speranțele puhoi Ori trântorii pe câmp lăsându-și stupii Vor adormi visându-ne pe noi. De dragoste cu patimă vom scrie, Dar eu fac iar aluzie la noi Prinzând un vers pe cerul din hârtie Că-n urma lui vin rimele în ploi. Zăpada poate oarbă să mai cadă Într-un defect al vremilor acut, Dar noi suntem a veșniciei pradă Ce-n stele cenușii ne-
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
din pământ și cer.” (Iubirea). Gavril Moisa este un sentimental, frisonat uneori de un romantism optimist, chiar și atunci când scrie poezie cu nuanțe conceptuale și filozofice, scoțând un efect dintr-un sens cu tendință cifrică, inteligibilă în trepte, dezvoltând intelectualicește aluzia, mai ales în parodiile din ultima parte a cărții, dar efectul descoperindu-l, mai ales, în poeziile romantice, ce face să crească efectul liric inițial. Poetul are o înclinație barocă în a dezvolta, cu contraforți vizibili de inițiați, schița lumilor
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
din rumenirea serii/ Și din fundul sfânt al mării,/ Vin din ploaia cea cu soare/Și din dor de fată mare.” Inspiratul poet sugerează că a existat un timp în care „povestitorii” știau ce sunt „zburătorii”. Aici poate fi o aluzie la faptul că au existat oameni care au continuat în mod calificat și autorizat tradiția dacică; sau, cel puțin, care erau conștienți de moștenirea tradițională dacică, pe care poporul o perpetua în mod pasiv, având rolul unei „memorii colective”. În
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
și nu sesizai nici o fisură, nu se clintea nimic; nu mai aveai aer; în „compensație”, creștea luminozitatea. O incandescență. Te sufocai, ai început să strigi. Te-ai trezit țipând, cu mâna fufiței peste grumaz. La Clubul literaților, filtrezi orice posibilă aluzie la gluma - dacă mai poate fi numită așa - cu pajura, șarpele și cei doi K. Încă unul și intrai într-o zonă ocultă reală. Îți privești interlocutorii în ochi, aduci vorba despre Kafka - pe care l-ai vândut - și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
văgăuna aceea de eretici care e Parisul. Dante Îi azvârli o privire piezișă. El studiase la Paris, În tinerețe. Și tocmai la facultatea Artelor, aceea căreia orașul Îi datora faima sa de loc al libertinajului. La ce voia să facă aluzie mitocanul acela? Se ridică brusc, adunându-și hârtiile. Se săturase de o asemenea companie. În afara Palatului, un om Îl fixa de la capătul scării. În ciuda căldurii, purta o tunică albă din lână și avea fața acoperită cu un văl, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Treilea Cer. Filosoful se Îndepărtase În grabă, după ce Îl salutase pe Dante cu un semn scurt din cap. În preajmă, vociferările și zgomotele străzii Își recăpătaseră intensitatea, dar poetul nu auzea nimic. Se tot găndea la cuvintele lui Augustino, la aluziile lui obscure, la acuzația de trufie pe care o Îndreptase Împotriva mortului. La urma urmei, știa prea puține despre Ambrogio, În afară de faptul că fusese un mare artist. Cine Îl putea cunoaște mai bine decât un tovarăș de breaslă? Figura Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
altfel, cămătari avem deja destui, Încheie dânsul cu un rânjet. Dante nu se putu abține să nu zâmbească. Pentru prima oară era de acord cu el. Apoi, un gând Îi Îngheță sângele În vine. Oare mișelul acela voia să facă aluzie la calomniile pe seama tatălui său, Alighiero? Strânse pumnii, Înaintând spre om. — Ce vrei să spui? strigă, fulgerându-l cu privirea. Căpetenia gărzilor dădu Înapoi pe dată. Părea sincer suprins de reacția lui și chiar Înfricoșat. Nimic altceva decât am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fi fost cauza? — Una foarte puternică, fără Îndoială. Mândria artei lor, de care meșterul voia să-și râdă. Ai văzut mozaicul și cele cinci părți ale sale, În valoare descrescătoare. Sunt sigur că, În acea reprezentare, voia să facă aluzie la cei mai mari cinci mozaicari ai Italiei. Ammannati se Întoarse către ceilalți, parcă cerându-le aprobarea. — Vă amintiți, probabil, că Ambrogio obișnuia să-și ridice În slăvi propria operă, comparându-se cu ceilalți patru care Împărțeau cu el gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu a făcut niciodată un secret din faptul că se considera superior tuturor celorlalți, uneori frizând chiar denigrarea. Cred că alegerea de a folosi materiale de valoare diferită În reprezentarea bătrânului, care simboliza prin trupul său totalitatea breslei, era o aluzie limpede la o ierarhie În rândul artizanilor. — Așa e, confirmă Cecco d’Ascoli. Îmi aduc bine aminte cum confrunta adesea iscusința celorlalți cu a sa proprie. Dar de aici și până să ne gândim că... — Cunoașteți cu toții regulile dure ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o urmaseră. Cecco Angiolieri fu cel dintâi care deschise gura, dovedind că Își recăpătase tonul zeflemitor, atunci când făcu o aluzie la formele femeii, evidente sub vălul subțire de mătase. Dar nimeni nu părea dispus să Îl asculte. Ar trebui să fii măgulit, messer Alighieri. Antilia a cântat pentru dumneata. E pentru prima oară când se Întâmplă, spuse Antonio pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Studium Îl constituie pentru răspândirea acelei științe la care ținem atât de mult. — Pricep. O Întreprindere lăudabilă, dacă nu ar fi fost Îndoliată de moartea lui Ambrogio. Cei doi se priviră din nou pe furiș, dar nu luară În seamă aluzia. — Există patru mari universități În Italia. Studium florentinum va fi cea de a cincea. — A cincea, murmură Dante gânditor. Numărul acesta revenea mereu. Cinci maeștri de bresle, pentagrama trasată pe mozaic, cinci posibili trădători... Iar acum cinci universități. Mintea Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]