2,101 matches
-
am fost cea care și-a dres vocea. Cum a fost? am întrebat. Nu sunt sigur încă. Simt ceva, dar încă nu-mi dau seama cât de mult... M-a sărutat din nou, apăsând delicat, mușcându-mi buza de jos, amăgindu-mă cu promisiuni pe care nu prea și le-a ținut. Când gura lui mi-a dat drumul, fierbeam de frustrare. De data asta, privirea lui era de-a dreptul perversă. Sper că asta te-a ajutat, am spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuiserăm să mergem uneori la „Capșa“, când pur și simplu voiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și cu clipele de la „Colombo“. Că ne putem aventura, ghidați de câte un însoțitor precum dom’ Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre a mai salva, în puținul nostru, puțin din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la Văcărești. Auzisem că pușcăria fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trecuți Săracu, Iorda, Stancu, Buzescu, Pripas, Encușoru și încă unul sau doi. M-am bosumflat când am văzut afișul. Nu din cauză că aș avea cine știe ce orgolii de felul acesta, ci pentru indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu duceam viața lor, nu mă complăceam în bârfe și alte mărunțișuri din astea. Iorda și Necșoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
caldă compasiune, și nu dintr-o rutinată, obosită indiferență. Încep să mă obișnuiesc cu gândul că devin tot mai mult un fost, neavând interes pentru o lume pe care o înțeleg tot mai puțin. Cu elanuri obosite încerc să mă amăgesc că încă sunt în ritmul vremii, deși, prea bine văd că, de fapt, rămân tot mai mult atârnat de coada ei. Târât în iureșul zilelor, al căror ritm nu mai pulsează în mine, ci tot mai depărtat, cum un pluton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a găsit cineva atât de tare, cu atât de multă putere asupra mea, care să mă determine să nu mai beau. Nu prea văd ce ar fi trebuit să facă, cum ar fi trebuit să o facă, dar mă amăgesc cu o astfel de lașă aruncare de vină pe altcineva. Nu-i nimeni vinovat. Nici măcar eu. Partea mea de vină a fost la început, demult, când am băut, conștient, primele pahare știind că nu aveam pentru ce să depășesc limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându-și pentru altă dată clipa izbânzii depline. Știe că tot mă va lua, dar mă mai lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări spre niciundele doar de el știut. În astfel de clipe simți toată zădărnicia și mizeria acestei Lumi, nedreapta ei rânduială și pustiul în care te-ai amăgit că îți poți face un rost sufletesc. Înțelegi, dar la ce-ți ajută, că întotdeauna, oricâte ți s-ar fi întâmplat până atunci, tot mai este ceva doar al tău, care te va lovi când nu te aștepți, de unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întruna, dându-mi doar semne vagi, din când în când, pe unde a ajuns? De fapt, nu unde a ajuns, căci e pretutindeni, ci doar amintindu-mi că nu se lasă speriată de medicamente, de terapii, că nu o pot amăgi cu uitarea mea în care, adeseori, o las părăsită. Nu cred că boala și adulmecarea Morții te redau textului. Ar fi prea ușor să dai astfel nume miracolului care se petrece în fiecare zi când simți, așa cum simt eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oglindă, ceva mai zâmbitor și el acum, în timp ce mă șterg cu un prosop zgrunțuros, țărănesc, de in: — Ce zici de toate acestea? îl întreb pe cel din oglindă acum, când scriu. — Ce să zic. Erai destul de amuzant. — Adică? — Te puteai amăgi destul de bine cu o amintire oarecare. — De ce oarecare? — Doar au fost și alte fete după care ai suspinat atunci. Amintește-ți de cehoaica de după Lia. Apoi Ester. — Și ce-i cu cehoaica? Credeai că mori când ai aflat că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintirilor lui, am Învățat să-l descopăr, să născocesc o imagine În absență. La un an după ce ne-am cunoscut, Miquel Moliner mi-a mărturisit că se Îndrăgostise de mine. N-am vrut să-l rănesc, dar nici să-l amăgesc. Era imposibil să-l amăgești pe Miquel. I-am zis că Îl apreciam nespus de mult, că devenise cel mai bun prieten al meu, Însă nu eram Îndrăgostită de el. Miquel mi-a spus că știa asta. — Ești Îndrăgostită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l descopăr, să născocesc o imagine În absență. La un an după ce ne-am cunoscut, Miquel Moliner mi-a mărturisit că se Îndrăgostise de mine. N-am vrut să-l rănesc, dar nici să-l amăgesc. Era imposibil să-l amăgești pe Miquel. I-am zis că Îl apreciam nespus de mult, că devenise cel mai bun prieten al meu, Însă nu eram Îndrăgostită de el. Miquel mi-a spus că știa asta. — Ești Îndrăgostită de Julián, dar Încă nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își declară Încă o dată interesul pentru persoana mea. M-am uitat la el și am văzut un om singur, lipsit de speranță. Știam ce făceam cînd l-am dus acasă și m-am lăsat sedusă de el. Știam că Îl amăgeam și că o știa și el, Însă nu mai aveam nimic pe lume. Așa am devenit amanți, din disperare. Eu vedeam În ochii lui ceea ce aș fi vrut să văd În ai lui Julián. Simțeam că, atunci cînd mă dăruiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ținea Închisă pe Penélope și că ea purta În pîntece copilul lor, Julián n-avea să ia niciodată trenul acela spre Paris. Știa că, dacă rămînea la Barcelona, asta ar fi Însemnat sfîrșitul prietenului său. Astfel, se hotărî să-l amăgească și să-l lase să plece la Paris fără să știe ce se petrecuse, făcîndu-l să creadă că Penélope avea să i se alăture mai devreme sau mai tîrziu. CÎnd și-a luat rămas-bun de la Julián În ziua aceea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușurință. VALERICA (plânge) PROFESOARA Vezi, Valerica, n-ai procedat corect. Ai copiat problema lucrată de altcineva fără să te străduiești s-o judeci ca s-o înțelegi. Dacă nu te scoteam la tablă să verific cum ai scris problema, te amăgeai și tu cu gândul ca ți-ai făcut datoria și mă amăgeai și pe mine să cred că tu ai rezolvat problema singură. Ai dat deci un exemplu rău. Sar cuveni acum sa-ți pun o notă mică, drept pedeapsă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
problema lucrată de altcineva fără să te străduiești s-o judeci ca s-o înțelegi. Dacă nu te scoteam la tablă să verific cum ai scris problema, te amăgeai și tu cu gândul ca ți-ai făcut datoria și mă amăgeai și pe mine să cred că tu ai rezolvat problema singură. Ai dat deci un exemplu rău. Sar cuveni acum sa-ți pun o notă mică, drept pedeapsă, însă de această dată te iert. Sper că îți vei da seama
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
colegele și colegii tăi să ia aminte să nu cadă nimeni în asemenea greșeli. Treci în banca ta! Luați exemplul corect pe care vi 1-a dat colega voastră Victorița! Ea a procedat cinstit și n-a încercat să se amăgească nici pe ea și nici pe alții. VICTORIȚA -(Se ridică în picioare și ascultă cu modestie cuvintele de laudă spuse de doamna profesoară despre ea) Vă mu1țumesc doamna profesoară! (Se așează în bancă). PROFESOARA Să iasă la tablă elevul Sorin
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
dă plugărie. Bietu ta-su, săracu, era orb și avea șase pogoane de pământ, nu era nici mult, nici puțin, da’ munceam doi și mâncam șapte, așa că niciodată nu s-ajungea până În martie când ieșeau urzicile și loboda și te amăgeai cu un pește că mă duceam io să-l prinz. Ori ieșeai la fumat, ori mureai dă foame. Și, hodoronc-tronc, mă trezesc că-mi vine ordin dă Încorporare, da’ dân tot leatul meu numa’ mie dân tot satul. Și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe căruță. Pentru Îndeplinirea acestei misiuni cei doi au primit hrană rece pe o săptămână și au fost plantați Într-o gară din stepă. De-a lungul celor 168 de ore În care hrana rece drămuită cu zgârcenie le-a amăgit foamea, caporalul și sergentul-major n-au reușit să convingă nici un șef de tren să le Îmbarce căruța. Aceia aveau alte griji și nici n-aveau loc pentru căruța lor. Ce vor fi vorbit Între ei cei doi În timpul acelei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de făcut decât să-mi curm viața. A mai adăugat, apoi, că o zadarnică încercare mai făcuseră pentru el doi cavaleri, pe care întâmplarea îi adusese prin părțile acelea. Aceștia erau Gradasso, regele Sericaniei și Rogero , maurul. Dar ambii fuseseră amăgiți de șiretlicurile unui vrăjitor și adăugiți la numărul captivilor, pe care acesta îi ținea într-un castel cu neputință de cucerit, ce se ridica în vârful unui munte. La auzul numelui lui Rogero, Brandaamanta a tresărit de o mare bucxurie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
e credincios ca totdeauna, dar și-a pierdut libertatea. Nemernicul acela de vrăjitor a reușit din nou să-l facă prizonier. Dacă vrei să-l eliberezi încalecă-ți armăsarul și urmează-mă. Ea i-a spus apoi cum Atlantes îl amăgise pe Rogero, înșelându-i ochii cu fantoma ei în primejdie. De aceleași vrăji, a continuat Melissa , se va folosi și față de tine dacă vei pătrunde în pădure și te vei apropia de castel. Vei crede că-l vezi pe Rogero
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ochilor și urechilor? Zise ea și s-a repezit să-l apere. Rogero o rupse la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
e credincios ca totdeauna, dar și-a pierdut libertatea. Nemernicul acela de vrăjitor a reușit din nou să-l facă prizonier. Dacă vrei să-l eliberezi încalecă-ți armăsarul și urmează-mă. Ea i-a spus apoi cum Atlantes îl amăgise pe Rogero, înșelându-i ochii cu fantoma ei în primejdie. De aceleași vrăji, a continuat Melissa , se va folosi și față de tine dacă vei pătrunde în pădure și te vei apropia de castel. Vei crede că-l vezi pe Rogero
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ochilor și urechilor? Zise ea și s-a repezit să-l apere. Rogero o rupse la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului.“ Vreau să-mi păstrez
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]