1,497 matches
-
dureros schimbîndu-le colțul sufletului, cu ochii mari, deschiși asupra secundelor rămase.“ Și are dreptate să i-o spună. Clătinat din temelii, cînd pe o creastă a ideii, cînd pe alta, ca între valuri, înțelegi că te afli în furtună. Dar amăgirea e săți cauți pămînt ferm sub tălpi căci, luptînd cu furtuna, ai șansa de a trece marea. Și chiar dacă însuși Dumnezeu ți-ar ține barca fixă, ar începe atunci să se clatine apele și orizontul și tot așa, pînă te-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ei bine, menajeria mea de demoni face dresură cu mine zi de zi fără ca cei din jur să priceapă ceva. Se uită la mine și li se pare că citesc ziarul.” Vocea impersonală din mine caută să unească vîrstele. „-Ce amăgire”-spune ea-„Ai înălțat o coloană și spui că ai făcut lumea.” Cînd sufletul e amenințat de sufletul rece și de primejdia pe care acesta îl conține, cînd voința e pe cale de a dispărea odată cu eul, acesta explodează în mii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred că sînt unici și iremediabil desăvîrșiți. La fel și V. O lume de Robinsoni ignorîndu-se reciproc. Fără sens. Fără civilizație sau istorie. O generație de moarte spontanee. O, tinere V., ieși cît mai repede din camera ta de lucru
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ai certat cu soția. Ești însuși omul care, idiotizat de Prometeu, a cunoscut focul și i s-a părut că e stăpînul lumii. Și acum te trezești dimineața cu frică de grozăviile pe care le ascunde ziua de azi. Ce amăgire și timpul ăsta pe care niște rotații planetare, niște anotimpuri și cîteva vîrste ni lau sugerat a fi scurgerea unui rîu. Dacă ne-am putea recîștiga organul cu care să-l simțim cît e de discontinuu și de meandric, și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că aceasta nu se poate trăi optim. Că e condamnată de la început la eșec.” „-În mod normal”-continuă tînărul Doctor„moartea ar trebui să fie o mare vindecare. Să abolească singurătatea. Pentru că sentimentul individualității, a unicității persoanei este motorul și amăgirea umanității. Și muribundul speră că va împăca și capra și varza. Că va rămîne el, cel care se visează a fi, veșnicul tînăr. Că se va transporta, doar într-un spațiu unde se va reîntîlni cu cei iubiți, păstrînd, totuși
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vrei?”-întreabă el. „-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește singură valorile. Și nu vei găsi sfințenie decît în cei treziți asupra omniprezenței morții. Și asta doare. E acreditarea supremă a suferinței. Și dincolo de amăgire, nu-i consolare, ci doar părere de rău!” V. tînăr îl văd pe Doctor cum mă examinează cu curiozitate. Îl întreb de ce mă privește așa. „-Bine sau rău” -îmi răspunde. „-Dorim să despicăm universul cu gîndul nostru și avem iluzia
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
decît scufundarea în suprema durere. Unică, crudă și atotstăpînitoare. Acolo unde timpul e încremenit nu mai contează de loc mirajul clipei.” Tînărul Doctor mă privește speriat: „-Deci tot ce facem noi, întreaga zbatere pentru mîngîiere și speranță e doar o amăgire?”-întreabă el. „-Spui că ne petrecem existența căutînd să uităm ceva ce-ar fi singurul antrenament pentru a putea petrece durerea, bezna? Bine dar, e groaznic!” Are dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în mijlocul pădurii vecine, plîng. Judecătorul mi-e acum prieten. „-Ai batjocorit cuvîntul?”-mă întreabă. Oftez. „-Da, părinte.” -îi răspund. „-Am rîs cu el, l-am potrivit ca pe o armă și am stîrnit prin el bucurie și durere. Dar, numai amăgiri deșarte. Am umplut cu cuvinte timpul și distanța în care aș fi putut să mă apropii de oameni. Mă întreb acum la ce-am mai scris atîtea cărți, eu, încurcatul? Ca să-i mai năucesc și pe alții? Rostuirea lor e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
știe despre ploaia sufletului cum mai picură în zile. Străzile vechi lovesc în aerul sufocat de refugiații ce uită să cânte întâmplările albe și totul pare trecut în umbra blândă ca o mireasă a existenței în care destinul dizolvă toate amăgirile, și totul pare sărutat în suspinile vremii, un cer plâns în amărăciunea zilelor peste toată suflarea nebunoasă a sufletelor rămase pe scările grele pe care urcându-le numai o singură clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ești femeie Elenă Marin Alexe ( Geaninei Lisandru, cu aleasă prietenie) Ești intensitate, lujer de floare, uneori ești senin, profunzime, dulce candoare. Ești mama, ochiul ce plânge, uneori ești nor, amăgire, brațul ce strânge. Ești zâmbet, dar de viață, uneori ești dorul, răbdarea, dulcea speranța. Ești virtute, iertare, uneori ești jertfă pe altarul casei, dulce-alinare. Ești în tot și-n toate scânteie, dragoste-i numele tău, femeie!
E?ti femeie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83340_a_84665]
-
sufletul o volbură, soarta greu de ghicit, faima îndoielnică; toate ca o apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o singură călăuză e în stare să te poarte - filosofia. Și își mai zicea, el, Andrei Vlădescu, că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita sau a depăși moartea. Și mai gândea: dacă filosofia e în stare să te poarte pe drumul lung al vieții, prin abur, vis, amăgiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita sau a depăși moartea. Și mai gândea: dacă filosofia e în stare să te poarte pe drumul lung al vieții, prin abur, vis, amăgiri și curgere continuă numai și numai către săvârșirea ultimă care-i un dat al naturii, atunci și arta poate fi o călăuză; nu numai cum spunea Michelangelo, că nu se naște în el nici un gând în care să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă el vrea să scrie și simte că are ceva de spus și a făcut o opțiune riscând bucuria imediată din alte posibile preocupări, oricât de naiv ar fi gândul acesta, ar trebui să scrie despre moarte, speranță, șiretlicurile vieții, amăgiri și abur și chiar despre naivitățile numite datorie, sacrificiu, voință, greșeală, energie neobosită, rău și bine și încă altele care numai împreună înseamnă viață. Iar în fața cuprinderii înfricoșătoare a acestui gând se așternea dintr-odată liniștea rece, din teama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ceva, el renunțase să-și tot stabilească cartierul general În patul meu, În speranța că o să mă zărească În treacăt, iar eu Înțelesesem asta. Vrusese să rămână la mine seara trecută, dar eu eram Încă În stadiul acela de amăgire a părinților: deși știau prea bine că Alex și cu mine dormim Împreună, nu puteam spune, face sau sugera ceva de natură să confirme faptul cu certitudine. Așa că nu Îl voiam aici când veneau ai mei. — Bună, iubito. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în bocanci bea cafele nu știe cum să folosească diurna timpului îl irosește, îl risipește consideră ca suntem invulnerabili și speră să fim responsabili în cuantificarea orelor amăgitoare, când clipa e cea care domină universul lor foarte mic, spart în amăgiri șugubețe. Și-n vreme ce fracțiunile unificate rânjesc, adevărul nu îi poate privi, fiindcă lumea o găsești numai în tine.
Ultimul poem by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83909_a_85234]
-
părinților ceea ce obișnuia să-i fie atribuit lui Dumnezeu: puterea nelimitată de a interveni și Înțelepciunea incontestabilă. Evident, conceptul teologic nu a fost altceva decât o idealizare a acestui lucru. Defectul său este confuzia inevitabilă dintre autoritate și liberul arbitru - amăgirea comună că posesia uneia atrage după sine posesia celuilalt. Privind În urmă, sunt convins că hotărârea tatălui meu de a se reîntoarce În suburbii depășea cu mult liberul lui arbitru. Nu putea să nu o facă, așa cum, pe patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
deposedat de „anima“, de suflet, În felul În care noi Încercăm să-l posedăm. În clipa În care ne exercităm dreptul de proprietate, el dispare. Poate că nicăieri altundeva nu ne e mai dăunătoare această obsesie umană a posesiunii, sau amăgirea că ceea ce posedăm nu mai poate avea un suflet al său propriu. Văduvirea de suflet a justificat toate grozăviile comerțului cu sclavi din Africa. Dacă negrul este atât de prost Încât poate fi transformat În sclav, nu poate avea sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
prin intermediul unui sanitar german. Își revenise, cel puțin la nivel controlabil, după o beție zdravănă în compania camarazilor și somnul aproape continuu din cele câteva zile libere primite ca recompensă. Dar acum, să speri la o perioadă de refacere, înseamnă amăgire și îngrijorarea sapă crevase adânci pe fața lui. Epuizarea te poate face să pierzi din vedere detalii importante, să comiți greșeli plătite aici cu vieți omenești. Ce se va întâmpla atunci? Cum își va privi în ochi subordonații, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe scara omenirii de un rang înnăscut atât de mare încît pe lângă dânsul mulți dintre principii cei reali sânt numai niște bieți comedianți și tragicomedia mizeriei, înjosirei și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvânt. [2 martie 1878] BASARABIA I. NUMELE ȘI ÎNTIDEREA EI În toate întîmpinările de până acum, în scrisoarea d-lui X, din "Le Nord", în articolul puțin politicos a gazetei rusești "Viedomosti", în răspunsul unui rus către Alecsandri găsim
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mari, de neomenoasă cruzime si trufie cu clasele de jos, esploatează poziția ei oficială în interesul ci privat. Un meschin egoism, o lăcomie de câștig ca orice mijloace, lipsa de buna-credință în afacerile publice și în cele private, fățărnicia și amăgirea ca busolă a presei, iată cumplitele efecte ale unui guvern liberal de câțiva ani. Încă alți câțiva ani și societatea va începe a plesni din toate încheieturile. Elemente străine vor inunda România ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
inspirațiune a d-lui Stătescu, cel care permută și destituie judecătorii pentru opiniile lor, cel care a propus grațiarea de vinovați fățiși, dar exercită presiune asupra judecătorilor ca să condamne oameni nevinovați, merită a fi reprodus ca un model de fățărnicie, amăgire și lipsă de pudoare. Iată-l dar: Administrațiunea unei țări formează un tot nedivizibil; diferitele ei ramure fac parte din aceeași sistemă și sânt neapărate una alteia tocmai după cum o bucata a unei machine este neapărată celeilalte și mecanismului întreg
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
incapacitate. Dar pentru moment nu dispoziția mahmuriei morale a liberalilor ne interesează, ci altceva. Învățat-a poporul românesc minte destulă pentru a vedea unde duce încrederea în oameni cari nu știu nimic, nu au nimic și nu trăiesc decât din amăgirea nației? Aducă-și aminte că noi n-am făgăduit niciodată decât orânduială și statornicie și seriozitate în afacerile statului. Orice am făgădui preste aceasta ar fi o apucătură demagogică. Noi nu putem făgădui decât o mânuire a puterii statului care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Mazar Pașa e de sus până jos un mare neadevăr. Ei bine, sânt grupuri politice cari nu sânt în stare a spune acel mare [ne] adevăr și cărora deci calea aceasta a înrîuririi asupra opiniei publice, calea neadevărului și a amăgirii, le este și le rămâne închisă. Acesta e răul fără leac al partidului conservator: neputința de-a spune minciuni, de-a face promisiuni deșerte, deși prin ele mulțimea se amăgește. Adevărat că acest defect al partidului este o virtute, dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
peutru toți d-opotrivă, dar niciodată egalitatea legală nu va șterge inegalitatea înnăscută sau pe cea câștigată cu munca. Clasele avute și culte se amăgesc o dată, de două ori, nu pururea. Când există cens și deosebire de clase bazată pe el amăgirea nu mai e atât de lesne și chiar daca o parte a celor aleși sânt ieșiți din urnă prin amăgirea colegiilor numeroase sau prin influența guvernului, totuși rămâne o parte rezultată din alegerea unor oameni cari știu a-și cumpăni interesele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]