1,512 matches
-
capătă contur și corp și care se înfățișează sub o formă a cărei putere de atracție este dată tocmai de caracterul său indeterminabil. Teatrul - ce stranie și fascinantă plasă în care ne lăsăm prinși, țesută de un fantomal care, cu amăgirile lui, ne face să credem că totul este adevărat! Hamlet ne-o arătase, de altfel, de la bun început. Când nefericitul prinț pune la cale reprezentația teatrală, el montează, de fapt, o capcană, o „cursă de șoareci”, în care va prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
7 Fantoma sau mizele reprezentației 7 Efigiile interstițiului: de la eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la zeul-obiect african 12 Cadavrul ca dublu și statuile 17 Teatrul ca dialog cu cei morți 20 I Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilor Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vis 25 Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor 29 Cel mort trăiește în cel viu 33 Cadavrul tragic naște fantome 38 Eroul tragic, un mort viu 41 Teritoriile alterității sălbatice: moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tragediei ca loc al aparițiilor 29 Cel mort trăiește în cel viu 33 Cadavrul tragic naște fantome 38 Eroul tragic, un mort viu 41 Teritoriile alterității sălbatice: moartea și nebunia 43 Delirul tragic: rătăcire și cunoaștere 48 Fantoma sau jocul amăgirii și al adevărului 51 Oedip și mormântul invizibil 56 Statuia și fantoma 59 Moartea privită în față sau eroul mascat 65 II Scena teatrului no, răscruce a memoriilor și a aparițiilor Shite sau spațiul intermediar 75 Scena teatrului no, răspântie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
timp și răstimp, dar ca o mănăstire să aibă “chervasara” proprie nu-mi amintesc să fi pomenit. --Dacă mă lingușești crezi că nu-ți voi spune că ai mintea scurtă și judecata nesigură? Nuuu! Să-ți iasă din cap această amăgire... Nu ți-oi putea spune eu acum unde și când am întâlnit “chervasarale” ale lăcașurilor sfinte, dar sigur am dat peste asemenea minuni. Și nu o dată. --Asta nu înseamnă că trebuie să ne certăm. Mai bine hai să vedem și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gloata. Căci dacă Într-adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai avea nici un temei; atunci omul era taina tainelor, atunci denecuprinsul era tăgăduit. Dacă era să-și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise pînă-n nori; o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În Cap, destrăbălat bătrân? — ‘Citări. — Felicitări ție. Aud că ai o gașcă bună. Când barul s-a Închis, petrecerea s-a spart În grupulețe și s-a scurs, cântând, pe tot campusul Înveșmântat În zăpadă, cu un fel de stranie amăgire că În sfârșit se terminase cu snobismul și Încordarea, că În următorii doi ani vor putea face exact ceea ce le place. Mult timp după aceea, Amory s-a gândit la primăvara anului doi ca la cea mai fericită perioadă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lămurit omul de Dumnezeu. Pentru ei, chiar dacă ar exista ceva mai presus de ființa omului, atunci și omul ar putea deveni la fel. De pildă, Buddha este ființa iluminată în care se poate transforma orice om care se leapădă de amăgirile acestei lumi. Chiar și natura care pentru noi este cu totul separată de ființa omului, pentru ei este o ființă care învăluie întreaga omenire. Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aduce, lângă mine-n vis, Vino chiar aievea, cum tu mi-ai promis. Să fie-a noastră noaptea, ce-o dorim, Să uităm de toate și să ne iubim. Ce crezi tu iubito, fi-va ea cândva, Sau e o amăgire, promisiunea ta ?
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93343]
-
introduc, de obicei, tot felul de restricții și condiționări, ce îngrădesc marja de manevră a autorităților locale și deschid calea controalelor ulterioare. Transferurile sunt efectuate, de multe ori, în scopuri politice, ca și controalele, interesele urmărite fiind de natură electorală. Amăgirea autorităților locale cu asemenea subvenții pot distrage atenția acestora de la adevăratele priorități și menține un centralism pe căi ocolite, subtile, de natură financiară. Mai eficiente și mai eliberate de condiționări de natură politică pot fi veniturile provenite de la nivel orizontal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
plin de umori, care dă dovadă de o rea-credință condamnabilă. Toate premiile primite m-au bucurat nespus, agățându-mă de ele, am sperat că toți cei ce nu mă suportă sunt contraziși de realitatea lor. Dar nu e decât o amăgire, ce se va întâmpla cu diplomele de premiant, cu medaliile sau trofeele literare câștigate într-o viață, după ce mori? Se vor arunca la coș, nu vor interesa pe nimeni ele au contat cât ai trăit, ridicându-ți moralul. Premiul USR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
romantism, de exemplu? Fantomele nu vor mai flutura mâneci albe la cămășoaie, ci mâneci negre. Iar bu-hu-hu-ul lor va fi mai astmatic. Vom continua dialogul nostru și cu altă ocazie? De ce nu? Și așa literatura, arta e un ținut al amăgirilor în care dacă ai intrat cu adevărat rătăcirea devine drumul cu care te amăgești că ajungi la un capăt. La un moment dat descoperi, însă, că tocmai lipsa capătului drumului este miza mare și adevărată a artei. Nu ți se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era evident înainte. După cum am arătat mai devreme, societatea deschisă se bazează pe un argument epistemologic. Dacă realitatea ar exista independent și nu ar fi supusă manipulării umane, atunci, într-adevăr, căutarea adevărului ar trebui să fie mai importantă decât amăgirea de sine sau a celorlalți. Platon a spus că această sarcină îi revine unui rege-filosof, iar Popper argumenta că poate fi cel mai bine îndeplinită printr-un proces critic, întrucât nici un filosof nu este capabil să atingă adevărul absolut. Așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea curăță firea. Ura întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai fi de spus că... * Unor occidentali nu le place culoarea neagră, dar iau pielea de pe negri. * Prin multe țări toleranța este legiferată, numai că legea nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
murit Balzac. Critica literară de mult nu mai numără anii scurși de la acel atac. S-o lăsăm în pace. Precum Balzac, nu vom putea renunța la personaj decât riscând să renunțăm la noi înșine. Persoana a treia, dacă nu e amăgire, dacă nu e fum, e o stratagemă pentru a aduce vorba tiptil, în șoaptă, despre mine - cel ce o inventez și mă inventez odată cu ea. Ideea școlară după care, în timpul elaborării lor, personajele lui Balzac își impuneau singure destinul, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi, Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei, orânduirea socială în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit din fire / Doar de sticla nălucirii prea-adesea are parte, / Lepădând nimicniciei stârvuri mari de-nchipuire, / În această amăgire îndreptată către moarte.“ (Scrisoare deschisă) Absolvent al Facultății de Electronică, după cum reiese dintr-o prezentare de pe ultima copertă, Costin Grigoraș refuză, în mod curios, să utilizeze calculatorul și scrie cu pana. Gastrita lui Emil Cioran Mihaela Nicoleta Grigore este informată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar nostalgia după perioada în care ni se spunea că suntem „cei mai“ n-ar trebui să se manifeste. Și-atunci, explicația trebuie căutată în altă parte. Sincer, nu știu unde. Ceea ce știu însă e faptul că avem o propensiune națională către amăgire. Iar dacă am ajuns să nu mai credem astăzi în amăgirile celor care ne conduc, ne-am refugiat rapid în autoamăgire, ca formă de protecție. Dincolo de toate însă, de orice observații sau de orice încercări de explicație, rămâne concluzia fermă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
cei mai“ n-ar trebui să se manifeste. Și-atunci, explicația trebuie căutată în altă parte. Sincer, nu știu unde. Ceea ce știu însă e faptul că avem o propensiune națională către amăgire. Iar dacă am ajuns să nu mai credem astăzi în amăgirile celor care ne conduc, ne-am refugiat rapid în autoamăgire, ca formă de protecție. Dincolo de toate însă, de orice observații sau de orice încercări de explicație, rămâne concluzia fermă că suntem, într-adevăr, pe primul loc în lume la ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
de drum. Și am nevoie de un sfat. Sau, măcar, de o binecuvântare. - Știu, Ștefan... Nu te-am văzut de mulți ani. Erai tânăr. Acum pari bătrân. - Sunt bătrân, preasfinte. - E o părere. Cum sunt multe pe lumea asta. O amăgire. Vârsta omului nu se află pe chipul lui. - Dar În suflet? - Cum Îți e sufletul, Ștefan? - Greu, preasfinte. Am greșit. Și am tras după mine soarta țării. - Greșești și acum. Soarta țării nu poate fi hotărâtă de un singur om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe când ceapa abia încolțea. Deja se trezește ambiția: mâzgăleala aceasta se cere descifrată, codul acela trebuie spart. Și deja este contrazisă acea entitate care vrea de fiecare dată să insiste asupra adevărului, căci, adeseori, minciuna ori sora ei mai mică, amăgirea, oferă partea cea mai consistentă a adevărului; în scris, ea sună credibil și se laudă cu detalii ce trebuie să treacă drept fotografic de precise: atunci când nu adia nici o boare de vânt, acoperișul din carton gudronat al șopronului din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umplut, câte lucruri bune de dat uitării. Câte lucruri au intervenit nechemate, dorind ulterior să pară a fi fost dorite fierbinte. Cu ce anume ne-am făcut fericiți unul pe altul. Ce am prețuit ca fiind frumos. Ce a fost amăgire. De ce ne-am devenit străini, ne-am rănit reciproc. De ce te-am strigat încă multă vreme, și nu numai dintr-o predilecție pentru diminutive, „Annchen“, iar și iar. Eram o pereche ca dintr-o carte cu poze, așa se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
3) Pribeagă ești și sunt pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Treapta a XI-a Dorință Din cerul care se închide, Din mama care m-a făcut, Din viața - dulce amăgire, Aș vrea să fiu din nou născut. Nu-i gând, nici har, nici întrupare Să mă strămute din ce sunt... Doar înțelegerea măsoare Pasul pe drumul de cuvânt... Zilele trec, învălmășate Și ore fără viață trec. Când soarele se pleacă
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știe despre ploaia sufletului cum mai picură în zile. Străzile vechi lovesc în aerul sufocat de refugiații ce uită să cânte întâmplările albe și totul pare trecut în umbra blândă ca o mireasă a existenței în care destinul dizolvă toate amăgirile, și totul pare sărutat în suspinile vremii, un cer plâns în amărăciunea zilelor peste toată suflarea nebunoasă a sufletelor rămase pe scările grele pe care urcându-le numai o singură clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]