1,927 matches
-
bucătărie ștergându-și mâinile de șorț. Avea o față de țărancă, aureolată de un păr gri și înfoiat. — Putem să mâncăm ceva? — Chelnerul a plecat. — Niște salam, puțină brânză... — Vreți și o supă de legume? — Mulțumesc, am spus, mirat de neașteptata amabilitate a femeii. — V-o încălzesc. — Dar de dormit? Putem dormi aici? Femeia a privit-o pe Italia mai mult decât ar fi trebuit. Câte nopți? Italia a mâncat doar câteva linguri de supă. Îi priveam întunecimea părului tuns scurt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mă cumpere...! Să vrea să mă cumpere pe mine..., pe mine! Galantonie, nu-i așa, Galantonie..., gest de bărbat galant! Bărbații, mătușă, o văd cu ochiul liber, sunt grosolani, brute, sunt lipsiți de delicatețe. Nu știu să facă nicio amabilitate fără să jignească... — Toți? — Toți, da, toți! Cei care sunt cu adevărat bărbați, se-nțelege. — Ah! — Da, pentru că ceilalți, cei care nu-s grosolani și brute și egoiști, nu sunt bărbați. — Da’ ce sunt? — Eu știu..., fătălăi! — Ce mai teorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o cafea și un păhărel de rachiu de prune și, după un timp, le propunea o partidă de cărți. Iar eu îl vedeam stând acolo, atât de degajat și de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli muncitori, poate meseriași pe ale căror fețe puteam citi că nu fuseseră niciodată priviți cu atâta aleasă politețe, nu fuseseră niciodată tratați atât de cuviincios, cum îi trata acest domn care se așezase la masa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
apropiat iar de originea lui, transformându-l într-o parte integrantă a acestei ruralități. Oamenii i se adresau cu „domnule director“, le simțea respectul, chiar un soi de supunere, ceea ce îi gâdila amorul propriu. În A. era primit cu toată amabilitatea în cercul celor care aveau un cuvânt de spus, deținând ei înșiși firme sau poziții de conducere. Toți îl cunoșteau pe Hans H., era fiul acelui bărbat respectat, încă proprietar al unui birou la uzinele de fier și oțel, folosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, nu fusese invitat niciodată la noi la cafea și ceea ce ne lăsa cu adevărat cu gura căscată era că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
părea și mai tânăr de 26. Părul lui blond era mai lung decât (cred eu) e acceptabil sau la modă, iar zâmbetul mai larg decât (cred eu) e oficial cool. Îmi venea să-i cumpăr dulciuri ca să-i mulțumesc pentru amabilitatea lui. —Deci? Maria aștepta încă o explicație pentru apariția mea. Nu m-am simțit în largul meu să spun toată povestea de față cu Danny, așa că am scurtat-o drastic. Cu excepția părții cu mângâiatul degetului, care este cheia întregii povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Pipersberg. E un caz de indiferență reciprocă. Cred însă că această lipsă de interes e manifestată mai mult din partea gazdei, căci Ioșca e de felul său atât de serviabil, încât foarte adeseori devine de-a dreptul supărător cu exagerata lui amabilitate. Ioșca râde ziua și noaptea, are veleități de om de afaceri, dar este fără profesiune. Deunăzi, de pildă, îmi oferise un vagon de armament, acoperit cu piei de vite disponibil la gara de vest. Spunea că frachtul e falsificat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și George o foloseau de obicei pentru a-și desemna stăpânul, când erau doar ei Între ei. Nu era o manifestare a lipsei de respect, ci mai degrabă a admirației față de eleganța cu care James juca rolul gentlemanului: manierele impecabile, amabilitățile verbale elaborate, vestele Îndrăznețe, colecția de pălării și bastoane atent selectată pentru toate ocaziile ivite În saloanele de la Lamb House. — O mulțime de yanchei au strâmbat din nas când și-a schimbat cetățenia, spuse Burgess. Și nici familia n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și satelor aflate la semidistanță, Henry recapitulă trecutul, convins că nu se făcuse vinovat de nici un gest nepotrivit sau ambiguu. Întâlnirea cu Constance Fenimore Woolson, la scurtă vreme după aceea, nu ar fi putut pica Într-un moment mai potrivit. Amabilitatea și, până la un punct, galanteria manifestată față de ea era o modalitate de a-și confirma propria normalitate, fără a se angaja sentimental. Era situația ideală. Domnișoara Woolson era nerăbdătoare să Învețe, iar el era dornic să Îi fie profesor. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de scriitoare. În 1884, publicase Domnișoara Bretherton, un roman scurt, subțirel, despre viața unei actrițe, inspirat chiar de o vizită făcută, Împreună cu Henry, la teatru, celebrei actrițe americane Mary Anderson. Cartea era un prim efort lăudabil și fu primită cu amabilitate, dar nu se vândură prea multe exemplare. Mary Ward Întâmpină dificultăți În a găsi un editor pentru următoarea tentativă, un roman lung despre avatarurile unui preot anglican care Își pierdea credința și Își căuta o nouă vocație punându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și tulburat de problemele sociale ridicate de prezența băiețelului. Dar cum are să Își umple timpul cât noi discutăm despre ceea ce ne interesează? — Are instrucțiuni clare să stea cuminte și să nu ne Întrerupă, spuse Edward Compton. Dar, dacă ați avea amabilitatea să semnați mai Întâi În caietul aniversar... — Bineînțeles, cu cea mai mare plăcere, spuse Henry, luând caietul din mâna Întinsă a copilului și citind titlul Înscris cu litere aurii, În relief, pe copertă: Caietul aniversar Tennyson. Foarte bine. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier, aveau să fie membrii unei Întregi academii de artiști plastici celebri: sir Edward Burne-Jones, sir Frederick Leighton, George Frederick Watts, John Singer Sargent... La vederea listei alcătuite pentru casier, cu numele Înaltelor personaje care solicitaseră sau acceptaseră cu amabilitate locuri, Alexander Își Îngăduise un fluierat gros de respect și admirație. — Pe cuvântul meu, Henry (erau de-acum Henry și Alec), pe cuvântul meu, o să fie cel mai distins public de premieră pe care l-a văzut West End-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și simpatie. Toate exprimau aproape aceleași lucruri: „mi-a plăcut enorm piesa... purtarea scandaloasă a galeriei... rușinosul discurs al lui Alexander... sper că nu te vei descuraja și ne vei mai da și alte piese la fel de frumoase“. Erau pline de amabilitate, dar povara cumulată a compătimirii lor era doborâtoare și mai mult le frunzări, În loc să le citească. Luă The Times și Îl răsfoi, căutând să vadă dacă era și o cronică la Guy Domville - doar pentru a fi pregătit să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajutat generos cu informații, documente și prezentări: Graham Watson, acum decedat (și primul meu agent literar) și soția lui, Dorothy; Hilary și Gordon Brooke; Sue Harris și Tony Davis. Strănepoata lui Burgess Noakes, dna Diane Davidson, mi-a răspuns cu amabilitate la Întrebări și mi-a furnizat documente utile. Peter Davidson, Michael Holroyd și John Sutherland m-au ajutat răspunzând unor Întrebări concrete. Alan Readman, de la Arhivele din West Sussex, mi-a oferit informații folositoare și documente fotocopiate privitoare la activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clipă, vă rog“, ieșea în grabă din prăvălie, nu întreba niciodată „care din voi a început“, ci-i pălmuia fără o vorbă pe amândoi copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede la clienții pe care-i servea cu toată amabilitatea -, ea, cea mai drăgăstos delicată, cea mai caldă, mai lesne de emoționat până la lacrimi, ea care, când găsea un răgaz, se pierdea în visări și numea „cu adevărat romantic“ tot ceea ce considera că este frumos, ea, cea mai atentă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exterioare, spuse pilotul. Prin hublou văzură niște pete albe. Pilotul le spuse că acestea erau particule aflate În suspensie, În apă. — Contact vizual. Am ajuns la fund. — Ei, ia să vedem și noi, spuse Ted. Pilotul le făcu loc cu amabilitate și „pasagerii“ priviră afară. Norman văzu o câmpie brună, Întunecată, lipsită de viață și care se Întindea până la limita vizibilității. Dincolo de ea, Întuneric. — Mă tem că nu prea aveți ce vedea aici, spuse pilotul. — Surprinzător de sinistru, remarcă Ted fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mi-a zis că ea arată ca o hoașcă bătrână. Eu am zis că arăt ca un câine. Și că ea nu arată ca o hoașcă bătrână. Iar ea a zis că nu arăt ca un câine. După ce am epuizat amabilitățile, m-am dus să iau ceva de băut. În bar erau câteva milioane de oameni. Sau cel puțin mie așa mi s-a părut. Însă eu și Laura am avut noroc și am găsit locuri ca să stăm jos. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a scânteiat pe chip. Când a început din nou să vorbească, a fost limpede că ceva se schimbase în el. Ceva plesnise. Fântâna cu răbdare secase. James se dusese să aducă un pachet de toleranță, dar dulapul era gol. Domnul Amabilitate dispăruse. Nu că ar fi fost prea mult prezent. Când James a început din nou să vorbească, a făcut-o cu o voce care nu era vocea lui normală. Acum avea o voce răutăcioasă, tăioasă și cumva cântată. — Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu mâna documentele care erau întinse pe masă. Amândoi ne-am așezat pe scaune. M-am gândit că ar fi cel mai bine să începem cu actele apartamentului, am spus. —OK, mi-a răspuns el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am spus eu prefăcându-mă înduioșată, nu ți-ai dat seama, nu? Ce să-mi dau seama? m-a întrebat el prudent. N-o să vin marți. De fapt, n-o să mai vin în nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am răspuns politicoasă. El a ignorat remarca mea. Am sunat toată ziua, iar mama ta mi-a spus că nu vrei să vorbești cu mine, a zis James arțăgos și pus pe ceartă. — Așa e, am aprobat eu cu amabilitate. Dar trebuie să vorbim, a spus el. Nu, nu trebuie, i-am răspuns. —Claire, te iubesc, mi-a declarat el serios. Trebuie să lămurim problema asta. —James, i-am spus pe un ton glacial. N-o să aibă loc nici o lămurire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici o legătură cu discuția, În minte Îi reveniră fotografiile de la cazul Atherton. — Iartă-mă, tată, dar nu știu despre ce vorbești. Preston rîse. — În ultima vreme ne-am văzut atît de rar, Încît am uitat să mai facem schimb de amabilități. — Tată, e ceva ce... — Scuză-mă. Mă refeream la declarația lui Dudley Smith din Herald-ul de azi. Spunea că redeschiderea anchetei Înseamnă concentrarea asupra părții de sud a orașului și că se caută o altă bandă de negri. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mea cu un aer abătut. — Știu, e inutil. Vezi dincolo de trucurile unui bătrân singur, vrednic de milă. Te scârbesc, desigur. Dar încearcă să nu lași să se vadă. E tot ce-ți cer. Dar nu-i adevărat... — Te rog, lasă amabilitățile. Ai venit pentru o simplă tranzacție de afaceri, îmi dau seama. Nu vrei de la mine decât informații. După ce le vei obține, voi fi aruncat ca o zdreanță inutilă. — Dar eu nu... — Deci să reluăm. Făcu un gest ferm cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vorbă - ceea ce eu, ca prostul, am pus-o pe seama oboselii provocate de călătorie. Fusese câteva zile la Birkenhead, înțelegi, și se întorsese abia în după-amiaza aceea. Nu prea am înțeles atunci scopul acelei călătorii, dar spre sfârșitul serii a avut amabilitatea să mi-l explice. În momentul când eram pe punctul de a ieși din restaurant, mi-a atras atenția asupra unui plic mare din hârtie pe care-l adusese cu el. Făcuse drumul până acasă tocmai pentru a lua acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am întors să stau cu ea. Era atât de frumoasă... Doctorul a ajuns pe la zece și un sfert. Am încercat să mă înfurii pe el pentru că venise atât de târziu, dar mi-a fost greu pentru că s-a purtat cu amabilitate și eficiență. N-a făcut mare lucru, doar i-a ascultat pieptul, i-a luat pulsul și mi-a pus câteva întrebări. Și-a dat seama că e bolnavă. A spus: — Cred că ar trebui dusă la camera de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]