3,481 matches
-
crezul lui literar este tocmai acesta. Într-o cronică amplă consacrată nuvelelor lui B. Delavrancea, Sphinx - în care C. Dobrogeanu-Gherea întrezărea un critic de valoare - formulează condiția operei de artă: adevăr, coerență lăuntrică, sinceritate în analiza simțămintelor, exactitate în descrierea ambianței; arta nu trebuie să aibă de-a face cu politica („frumosul e frumos ori de unde ar fi, independent de timp și de loc”). Vocația lui R. e cronica dramatică. Fire polemică, el își comunică impresiile „verde”, „neted”, fără a menaja
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
mea.” Iar exegetul își va continua preocuparea în altă lucrare, publicată în 1983 și intitulată Motive literare românești. Aplombul revendicativ apare aici diminuat în beneficiul analizelor, întotdeauna punctul forte al autorului. Accentul cade acum pe specificul românesc, corelat însă cu ambianța zonei noastre geografice și spirituale, în care circulă anume note distincte, sau stenoterme - cuvânt împrumutat de la Simion Mehedinți, prin raportare la cele de circulație generală - sau euriterme. Consecințele cele mai notabile ale cercetărilor lui Edgar Papu au fost dezbaterea de
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
unde își redactează ultimele scrieri. Romanele Aceea care trebuia iubită (1925) și Dragostea în furtună (1942) conțin aceeași materie narativă, în două etape ale scriiturii lui R.: o poveste de dragoste cu personaje din aristocrația rurală românească și una din ambianța cosmopolită și estetă a Parisului. Cărțile trăiesc într-un orizont modest, din tonalitatea sentimentală a naratorului - care se substituie, pe rând, personajelor - și din răsturnările dramatice aduse de războiul mondial în destinul individual, ca și în cel al istoriei. Bunăoară
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Fermecătorul Hrisoverghi (1943) și Răzvrătitul Toderiță (scris într-o ultimă variantă în 1944, rămas inedit), care pot fi considerate romane istorice sau istorii romanțate. Cel dintâi, cu aspectul unei monografii, are în centru personalitatea lui Al. I. Cuza, plasat în ambianța castelului de la Ruginoasa, într-o evocare punctată de evenimente și destine tragice care, alăturate descrierii fastuoase a frumuseții medievale a locurilor, creează o atmosferă de fatalitate și melancolie. Al doilea este inspirat de viața poetului Alexandru Hrisoverghi, în jurul căruia se
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
umor forțat, generat de niște banale intrigi din același mediu. Pentru săteni R.-N. a scris câteva comedioare - Talpa iadului (1906), De pe urma beției (1906), Păcală argat (1907), Păcatele lui Gânju (1907) -, care vin în completarea mesajelor moralizatoare din proza cu ambianță rurală. Pentru copii, cărora le va dedica și Cartea școlarilor (1923), alcătuiește piesa într-un act Povestea vorbei (1907) și „poemul dramatic” Crăciunul (1912). Tot în categoria compozițiilor dramatice instructive se înscriu două texte ocazionale - De vorbă-n sat (1913
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
personajele masculine, cel mai reliefat e Mircea Trestian, care se definește în opoziție cu societatea metropolitană, privită nediferențiat. Dar nu într-o opoziție activă. Virtuală întrupare a creatorului ce nu se poate simți în largul său decât detașându-se de ambianța alcătuită din nesățioși de avere, ambițioși de rând, ariviști fără scrupule, escroci, mondene nevropate, juisori, cocote, Trestian, în loc să se autoconstruiască și să învingă impunându-se ca personalitate, cedează vocației de inadaptabil și se lasă învins. Nu știe să se realizeze
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
epică a lui M. Deși conține ingrediente caracteristice romanelor sale (inclusiv trimiteri la cunoștințele din stagiile la Berlin, Paris și în alte locuri), Tinerețea unui artist (1966) intenționează ilustrarea unui traseu: formerea profesională și spirituală a unui pictor român în ambianța europeană de la începutul secolului al XX-lea, cu accent pe explicitarea crizei provocate de acuta dorință de a-și cultiva o tehnică proprie, de a se clarifica asupra sensului și scopului artei. În general, în aceste romane, pe un fundal
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
Paris), „Revista scriitorilor români” (München) și „Zodii în cumpănă” (Freiburg). Scrierile lui M. cuprind memorialistică și un volum de nuvele și povestiri. Frescă a Galațiului și a altor orașe dunărene în perioada interbelică, Lumea copilăriei mele (1998) reconstituie nu numai ambianța familială, ci și rafinamentul din mediile orașului de provincie, în care greci și turci aduc, fiecare, amprenta culturii lor. Se profilează case boierești, oameni care poartă haine scumpe croite în străinătate, călătoresc la Bayreuth la festivalul Wagner, au preocupări artistice
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
pentru scrierile de ficțiune, N. se dovedește mai convingător în proza de evocare lirică și mai ales în memorialul de călătorie. Cele trei „sări” din ciclul Veneția, de atmosferă romantică, povestesc patetic despre iubiri aprinse, răzbunări teribile, petrecute într-o ambianță misterioasă și lugubră. Un fragment de nuvelă, cam neguroasă, Mănăstirea, are ca erou un proscris politic pe nume Corrad, amintind de M. A. Corradini. Tot neterminată, schița Memoriile unei părechi de foarfici dezvăluie resurse satirice. Poliglot (cunoștea franceza, italiana, engleza
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
În poeme precum Tunet de primăvară, Crez tânăr, Avânt predomină verbul „vreau”: „Vreau viscolul pribegiei,/ Iureșul de asalt al vijeliei./ Sunt un brad pe culmile tinereții/ Vreau să mă bată toate vânturile vieții”. A doua plachetă aduce o schimbare substanțială. Ambianța naturală devine din ce în ce mai întunecată, pulsul vieții pare să bată din ce în ce mai slab, se întrevede și o coordonată religioasă în Psalm sau Închinarea poemului, iar „vreau” devine „aș vrea”: „Mă-mbată vinul vremii, cu floare de pământ, / destin întors sub coasta de
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
constituie mediul natural al acestor indivizi. Naratorul pare un naturalist pus pe observarea speciei, notând exact ce vede și ce aude. Spre pildă, în Reportaj marin, într-un peisaj apăsat de o căldură cețoasă, pe o plajă cu o jalnică ambianță comercială și distractivă, se înghesuie în neștire trupuri diforme, bolnave, descrise cu pletorică și plată cruzime, în aspirația configurării unei lumi inconsistente, lipsite de repere, haotice. Romanul Stele căzătoare (1946) urmărește câteva existențe feminine, în principal „artiste”. Mai pregnante sunt
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
în 1996 cu volumul de studii critice Scriitori români postmoderni, distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca. Asemenea altor critici formați în anii ’70 ai secolului trecut la Filologia clujeană și în ambianța revistei „Echinox”, P. se numără printre colaboratorii seriei „Restituiri”, gândită de coordonatorul ei, profesorul Mircea Zaciu, și ca un spațiu de ucenicie și afirmare a tinerilor critici și istorici literari cu vădită înzestrare. Aflat între primii vizați de coordonatorul seriei
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
ca Sărbătorile de familie și de drama Bătrânul, și, în esență, de tot ce e piesă de teatru scrisă de P.-B. Mai mult ca orice, elementul care le unește, făcându-le precursoare nemijlocite ale romanelor, este deschiderea spre o ambianță umană mai largă, zona investigată fiind mediul familial. Personajele ies din cadrul restrâns al introspecției sau al reflecției intime și cu atât mai mult din cel al reveriilor romanțioase spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de implicațiile fenomenului maladiv. În fine, viziunea degringoladei sociale, a degradării umane sub presiunea formelor urâtului găsește în mizeria fiziologică una dintre metaforele ei cele mai zguduitoare. Mai presus de orice premeditare, observația și investigarea atentă a psihologiilor din propria ambianță au îndreptat-o pe scriitoare spre constatări și mai ales spre ipostaze artistice ale căror conexiuni și semnificații sunt dintre cele mai profunde. Decadența morală și spirituală a unor indivizi sau a unor categorii omenești îi apare drept rezultatul unei
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
intens traduși în zilele noastre, precum Angela Carter sau Vladimir Nabokov. În analize care vădesc erudiție și rigoare academică, autoarea își pune în valoare sensibilitatea poetică, apropiindu-și intuitiv operele, ca pe veritabile „roluri de artist”. Un întreg capitol despre ambianța în care s-a format, despre atmosfera din familia Pillat, despre „prietenii moștenite” și oameni exemplari se definește ca o memorialistică de bună calitate, oferind totodată informații utile istoricului literar. Se rețin portretul făcut lui Dinu Pillat, din frânturi de
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
Matei Iliescu, apoi Ce se vede, iar cealaltă din declarația autorului că a doua carte a fost scrisă mult mai devreme, în 1954. De fapt, nici Matei Iliescu nu este un roman tradițional. Pare să fie așa, mai întâi din pricina ambianței patriarhale în care se petrece acțiunea. În al doilea rând, pentru că și modul narațiunii despre iubirea dintre protagoniști, Matei și Dora, este unul liniștit, chiar dacă nu lipsesc, cum semnalează Ov. S. Crohmălniceanu, proustiene răsturnări cronologice datorate capriciilor memoriei involuntare. Dincolo de
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
constând dintr-un singur poem, are o construcție care ea însăși induce acest sens al depășirii particularului și mundanului. Lumină din iubire (1997) și Îngerii (2002) conțin versuri religioase, într-un limbaj simplu și adesea didactic, însă reușind să creeze ambianța de intimitate și de ritual propice comunicării-comuniune. SCRIERI: Ochiul de basm, pref. Gheorghe Tomozei, București, 1981; Lemn de sticlă, pref. Eugen Simion, București, 1982; Părinții, București, 1983; Casa cu greieri, București, 1984; Planeta bunicilor, București, 1985; Grădina Salamandrei, pref. Al.
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
Curgerea și întoarcerea, pierderea și refacerea accentuează ideea timpului ireversibil, care transcende condiția efemeră a eului. Simbolistica drumului orientează materia poetică spre un lirism elegiac, ca expresie a zădărniciei. Inițierea în moarte presupune asumarea sorții și depășirea vremelniciei, într-o ambianță a sacrului degradat și a pătimirii în el: „Căzusem în lumină/ Ca într-un lac de dumnezeire!” (Abia mai târziu); „Există un unghi/ Sub care cade uneori soarele/ Peste noi // Spațiul dintre pământ și cer/ Se scorojește/ Ca foaia de
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
în orizontul interior estompează imaginea, recurentă intermitent, a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
estompează imaginea, recurentă intermitent, a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
comunicări intime și publicații”. La întâlnirile săptămânale și apoi bisăptămânale, Grandea vorbea despre frumos în poezie, despre versificație, despre lirica românească și universală, încerca analize „din punct de vedere estetic”. Tot aici conferențiau, mai puțin spectaculos, și ceilalți participanți. În ambianța de cenaclu creată, tinerii poeți, mai toți în formare, au beneficiat de discuțiile iscate de lectura producțiilor proprii. În program intra și culegerea sistematică a literaturii populare din toate provinciile românești, inițiativă remarcabilă în epocă, explicabilă și prin preocupări anterioare
ORIENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
calității vieții. Întreprinderea trebuie să aibă grijă să ofere munci interesante, stimulative, oportunități de realizare de sine, de dezvoltare a personalității umane; munci în care aptitudinile și talentele să-și găsească realizarea în activități utile pentru colectivitate, desfășurate într-o ambianță umană pozitivă. O altă contribuție majoră pe care sociologul o poate aduce este operaționalizarea obiectivelor. Obiectivele neoperaționale, care nu sunt clar și corect definite, rămân slab realizate. Discrepanța dintre intenții și realizări se datorează nu numai lipsei mijloacelor, ci și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de progres. Deși există la ora actuală discuții în legătură cu sensul influenței (Darwin i-a sugerat lui Spencer ideea de evoluție, sau invers, Spencer lui Darwin) (Harris, 1968), un lucru este cert. Conceptul de evoluție a societății s-a constituit în ambianța dezvoltării biologiei evoluționiste. Din biologie, conceptul de evoluție venea cu aureola științificității. Societatea putea fi gândită exact în aceeași manieră care s-a dovedit atât de fructuoasă în biologie. El aducea în raport cu perspectiva raționalistă a progresului filosofiei secolului al XVIII
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cel mai rău? (Recontextualizare). Pierre - La serviciu, nimic nu merge bine. Terapeutul - Nimic nu merge... Si ce înseamnă răul cel mai rău la serviciu? (Recontextualizare). Pierre (care nu-l mai privește pe terapeut ci drept în fața lui) - Este vorba despre ambianță. Tuturor le este teamă să nu fie concediați și se uită urât unii la alții. (Pacientul este centrat pe situația pe care o descrie, terapeutul își ameliorează empatia). Reformulare Reformularea poate fi de trei tipuri: repetiție, precizarea termenilor și formularea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cadrul comportamental și că aceasta permite să se acționeze asupra componentelor cognitive ale bolii, cum ar fi gândurile autodevalorizante. Nu este suficient să determinăm pacientul să se expună: este necesar, de asemenea, ca acesta să realizeze acest lucru într-o ambianță cognitivă specifică, bazată pe acceptarea stării sale emoționale: „Este normal să nu mă simt bine, nu este un semn că mă simt rău sau că există un pericol, este vorba doar despre o oarecare reacție alergică excesivă, un semnal de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]