1,886 matches
-
-i garanta protejatului său colegiul sigur care Înainte fusese al lui Elio). Fusese comisă o eroare de strategie, analiștii aveau să dea explicații despre asta, dar acum nu mai aveau timp să recupereze. Din păcate, și asta demonstra o superficialitate amețitoare, conducerea partidului nu considerase că era cazul să-i ofere lui Elio, profesionist de excepție și atât de popular În oraș, șansa de a se salva prin votul proporțional. Din păcate, alegerea În Parlament părea deja făcută. Respirația lui Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
constituie nota dominantă a scrierii și întreține veridicitatea mesajului. Eu însumi apar ca personaj, episodic firește, descoperire care m-a amuzat, mai cu seamă, că în ciuda tuturor aparențelor, se pare că am, încă, un sânge sănătos, cel puțin în lumea amețitoare și fără bariere de timp, a romanului. Universul actualității noastre amintește, în unele aspecte, cel puțin, de episoadele satirice din Omulețul roșu. Viața culturală, convenționalismul și impostura din instituțiile de cultură sunt radiografiate cu umorul caracteristic autoarei. Dar nu aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fâlfâind. Contactul cu propriul lui corp a fost o nebunie. Nu-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă un stadiu atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca amețitor, prin cotloanele ființei lui Pampu, în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om și plutea cu mintea amorțită și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dimineața a plecat glonț spre Andrei Ionescu, optimist și încrezător în șansa lui. Cum a dat cu ochii de el, s-a și avântat spre bubița roșie care aproape că se vindecase. Intrarea a fost, ca de obicei, vijelioasă și amețitoare. S-a relaxat și se pregătea să-i inspecteze gândurile, când a simțit sângele ridicându-se ca o cascadă. În câteva secunde, zăcea pe podeaua ceruită din biroul lui Andrei. Nu înțelegea această izgonire și se simțea umilit. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zi, dimineața, omul de zăpadă s-a trezit bucuros că în curând își va revedea prietenii. Abia aștepta să se joace cu ei prin zăpada argintie. Zeci de steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici și zglobii. Dar copiii au sosit într-un târziu, cu obrajii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de întrebări fără răspuns se perindau prin mintea ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit. Era pregătită să înfrunte adevărul de pe buzele femeii care acum o lună plecase în străinătate și, probabil, se întâlnise cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitate. Cu ele dansam în gânduri, pluteam prin temătorii nori, iar pădurilor cântătoare le dădeam glasul tăcerii. Vedeam cum umbre fugarnice mă înconjurau și mă salutau. Îngerii viselor, imaginilor uitate noi suntem și aducem parfumul inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum umbre fugarnice mă înconjurau și mă salutau. Îngerii viselor, imaginilor uitate noi suntem și aducem parfumul inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre mâna de culori unde din imagini străvechi îmi cream o lume. O lume a iubirii, a fericirii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rămase ca o dâră palidă, cenușiu-gălbuie, din care nu mai distingea ce spusese ea, ce spusese el, ce fusese aievea. Apoi un val de idei au izbit-o în minte; nu putea crede că i se întâmplă așa ceva! Un vârtej amețitor de cuvinte, imagini, sunete se roteau în jurul ei, iar în lumina palidă a înserării, vorbele și imaginile aveau culori țipătoare, care o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu puteam fi atent la ce se discută. Auzeam cuvintele, le vedeam în minte, amestecate, stâlcite, dar nu le rețineam. Mă uitam doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu ți-o așteptam pe a ta. Iar ea nu mai venea. Apoi, am tușit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jumătate de oră. La jumătatea drumului, trebui să treacă printr-un tunel; circulația automobilelor era inexistentă. După Ghidul drumețului pe care-l cumpărase la aeroportul Orly, satul Saorge, cu casele lui Înalte dispuse În amfiteatru, dominând valea de la o Înălțime amețitoare, avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au adunat altele, săptămână după săptămână, toate confirmând Întru totul, cu o precizie absolută, validitatea ipotezelor inițiale. La sfârșitul lui 2009, nu mai Încăpea nicio Îndoială: rezultatele lui Djerzinski erau valide, puteau fi socotite științific demonstrate. Consecințele practice, evident, erau amețitoare: orice cod genetic, indiferent de complexitatea lui, putea fi rescris Într-o formă standard, structural stabilă, ferită de orice perturbări și mutații. Oricare celulă putea fi deci Înzestrată cu o capacitate infinită de replicări succesive. Orice specie animală, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși ! Pufnește iar În rîs și eu mă uit la el, simțind că mi se ridică tot sîngele În cap. Am un sentiment extrem de ciudat. Ca și cum ceva ar crește În mine cu o viteză amețitoare, ca și cum sînt pe cale să... — Deci asta Înseamnă că mă promovezi ? — Poftim ? Paul ridică privirea. Chiar am zis așa ceva ? Cu voce tare ? — Deci mă promovezi ? Îmi tremură ușor vocea, dar mă țin tare pe poziție. Ai zis că, dacă Îmi creez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Rosamund gândea la fel. I‑am explicat că sub această fațadă se ascundea un soi de atrăgătoare stângăcie. Dar prestigiul ei, reputația de care se bucura În ramura ei de fizică, salariul gras cu care era plătită, inimitabila ei vrajă amețitoare constituiau prea multe atuuri pentru ca vreo femeie să cuteze a competiționa cu ea. Rosamund spunea: - Ce femeie frumoasă - ce talie, ce picioare, totul! - Adevărat. Dar toate astea au un dram de artificialitate. E un fel de stratagemă. Și o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
subiectul în discuție. Totuși, spre surprinderea mea, Janey nu mă bătu la cap să-i dau detalii, așa cum ar fi procedat în mod normal. Poate că necazurile mele în amor păreau niște fleacuri când le priveai de pe nou cuceritele și amețitoarele piscuri ale angajamentului față de eterna infatuare. În mod clar, slujba asta nouă a ei o schimba. Plusul de responsabilitate i se urcase la cap. Speram numai să-i treacă: o voiam înapoi pe Janey a mea, chiar dacă asta însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cerberului, este o aluzie la legenda ieșirii, răpirii Cerberului de către Hercule și a aparitiei plantelor veninoase ca urmare. Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-o horă amețitoare. Acest dans și încercarea eșuată de a-i îndepărta gândul de la marea iubire, Hildegard-Euridice, reprezintă sfâșierea, sfârtecarea Menadelor, a Bacantelor a lui Orfeu, mijlocul de a se reîntregi, de a reveni la întregul Iubirii esențiale. Prin dans, Gavrilescu-Orfeu moare, este
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cadavru. — Adu doi oameni de-ai tăi și duceți-l la șalupă, apoi duceți-l la cimitir. În timp ce se Întâmplau acestea, Brunetti se Întoarse să cerceteze fațada bazilicii, lăsându-și ochii să plutească În sus și-n jurul turlelor ei amețitoare. Își mută privirea de cealaltă parte a campo-ului la statuia lui Colleoni, probabil un martor la crimă. Vianello veni lângă el. — L-am trimis la cimitir, domnule. Alte ordine? — Da. E vreun bar pe aici? — Acolo, domnule, În spatele statuii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cealaltă Întrebare a ta, despre americani, aș vrea să știu ce-ți stârnește curiozitatea Într-o asemenea măsură. Când Brunetti nu răspunse, contele adăugă: — Circulă zvonuri fără număr. Brunetti nu putea face mai mult decât să speculeze pe marginea Înălțimilor amețitoare la care se zvoneau asemenea lucruri, dar tot nu spuse nimic. Contele răsuci coada paharul Între degetele sale subțiri. Când deveni evident că Brunetti intenționa să nu spună nimic, continuă: — Știu că li s-au oferit anumite drepturi extraordinare, drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să-mi spăl fața în roua dimineții...” Revăd din nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
punctul lui forte. El era omul imaginilor de ansamblu. Îi plăcea să-și gâdile clienții cu discuții legate de potențialul clădirii și să-i încânte descriidu-le felul în care casa putea să arate în final. Tehnica lui de vânzare era amețitoare și se baza pe instinct. Hugo se pricepea la magie, nu la țevi și fose septice. —O parcare subterană? N-o să am nevoie de ea, a spus avocatul, îndreptându-se de spate. Eu mă deplasez cu o tricicletă. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făcut rezervare la Allingham House, s-a lamentat el. Alice a tras adânc aer în piept. Allingham House. Sigur că auzise de locul ăla. Toată lumea din Bath auzise. Era un conac în stil iacobin care fusese transformat într-un hotel amețitor de scump, plasat în decorul campestru din afara orașului. Era o filială a unui club londonez la modă și se zvonea că devenise un loc căutat de celebritățile care erau libere în weekend. Hotelul avea o reputație incitantă și decadentă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
intrase de-acum în panică, a simțit sub picioare o forță colosală care-l împingea înainte. Era o forță pe care loviturile lui disperate din picioare nu o impresionau deloc. Ramurile căzute în râu treceau pe lângă el într-un ritm amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele de contact, Hugo nu mai vedea nimic altceva decât spumă și apă. Și nici nu mai auzea altceva decât plescăitul apei și gâfâielile lui îngrozite și dureroase. De ursuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate, concluzii pe care ar fi trebuit să le tragă chiar el, însă nu reușea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu o idee ciudată prin minte. Ha, ha, Râul Umbrelelor, cum de-au uitat ăștia să-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională, cu coada ochiului, îndeajuns pentru a fotografia întreg decorul. Scriitorul părea că se odihnește, cu brațele sprijinite de balustradă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]