15,499 matches
-
metale și încă mult aur cu care poate plăti eliberarea celor răpiți de extratereștri. Animație, răsete. Evelin: Dar resursele alimentare pentru viață? Pămăntul, cu cei șapte miliarde de oameni în prezent și cu paisprezece miliarde spre sfărșitul secolului, va fi amenințat de foame. Foamea care aduce violență, umilință și moarte. Pentru că Pămăntul va fi foarte, foarte rănit trebuie pansat urgent să nu devină cangrenă și mai gravă! Aurora: Natura va reacționa violent: inundații, cutremure, erupții vulcanice, furtuni violente, tot mai dese
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
receptarea unei creații de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat de spiritul apolinic, care semnifică armonie, seninătate, măsură, proporții, raporturi numerice. Grecii au considerat însă că Dionysos lăsând viața liberă în dezlănțuirile sale și amenințând neîncetat armonia apolinică, era necesar echilibrului. Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea o dezlănțuire dionisiacă de linii de forță ale sensibilității și intelectului, dar pe care simțul armoniei înnăscut creatorului, o transformă apolinic într-o împlinire având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
egolatru, tot va provoca suferință și moarte. O mutație morală nu pare posibilă. Atunci, ce îi rămâne omului pentru "salvare", și anume, de ce formă de "salvare" dispune ? Ființa umană are conștiință. Conștiința de sine: conștiința destinului său în lume viață amenințată de suferință și rău, și ineluctabil aruncat în neant. Or, dându-și seama de injustețea acestei sortiri față de Ființa ca atare, conștiința omului este axiologică. Pentru conștiința umană există vreo ieșire, măcar iluzorie din acest destin ? Da, există un dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și geniu "Povestea magului călător în stele"). Pe de o parte, imaginația științifică a permis omului să descopere și să fructifice infinite posibilități latente ale naturii: matematica, fizica, chimia, astronomia, biologia, etc. i-au ușurat viața, dar i-o și amenință, căci orice nouă descoperire, recunoșteau chinezii când au descoperit praful de pușcă, se întoarce împotriva omului aceasta pentru că omul nu-și poate controla moral aceste descoperiri la acmeu aflându-se fisiunea atomului, cu Hiroșima consecutivă. Dar există o altă imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
stins pentru totdeauna. Odată acceptat era unul de-al lor și n-ar fi folosit la nimic să răscolească istorii vechi. Singur, Lupino continua să se frămînte. Poate că, în timp, ar fi îngropat și el trecutul, dacă lupii tineri, amenințați de poziția pe care și-o consolida străinul în ierarhia haitei, nu l-ar fi zgîndărit ori de cîte ori prindeau prilejul. Voiai să mergi și tu la vînătoare, Lupino? Ai vrea să-ți perfecționezi tehnica împreună cu noi? Hait, asta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să fi putut schimba atmosfera tensionată din haită. Iar aceasta devenise cu adevărat o problemă. E de datoria șefului haitei să se asigure că nimic nu amenință unitatea grupului pe care-l conduce. Orice dezechilibru poate atrage mari necazuri în existența familiei. Toți lupii trebuie să meargă, în final, în aceeași direcție. O haită dezmembrată cade cu ușurință pradă dușmanilor, știuți sau neștiuți. Iar un șef de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino nu aspirase niciodată la statutul special pe care i-l atribuise haita; l-ar fi prins descoperit și l-ar fi atacat. Dar, mai periculos decît atît, poziția lui, a lui Arus, de șef al haitei, ar fi fost amenințată. Odată declanșat conflictul, de oricare parte s-ar fi declarat, Arus ar fi avut de pierdut. Și nici un șef de haită nu permite să se ajungă pînă aici. Oricît de crudă ar fi fost alegerea, Arus hotărî. Și, într-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pădure, dar lucrurile urmau să se schimbe în scurtă vreme. Primul avea să se trezească Arus, tot el fiind și ultimul care adormea din haită, abia după ce se convingea că fiecare lup e la locul lui și că nimic nu amenință securitatea familiei; după el, unul cîte unul, aveau să facă ochi lupii tineri și lupoaicele. Nu trebuia să-l găsească aici. Era de preferat ca, la ceasul dimineții, el să fie îndeajuns de departe, astfel încît vîntul să nu-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor. Se consultară cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și plecând în trombă. L-a cuprins un soi de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sfârșiră prin a-și trânti ușile în nas. Viața Melaniei începuse să o lase mai moale cu tentativele de suicid și, mai mult din obișnuință și cochetărie, umbla prin casă trăgând după ea cantități de-a dreptul industriale de diazepam, amenințând că până la urmă tot ca ea o să fie. Dar putea să se dea de ceasul morții și să amenințe cât poftea, melodramatic și exoftalmic, că-și pune capăt zilelor, pentru că Melania nu era nici ea tocmai proastă și, tocmai pentru că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
suicid și, mai mult din obișnuință și cochetărie, umbla prin casă trăgând după ea cantități de-a dreptul industriale de diazepam, amenințând că până la urmă tot ca ea o să fie. Dar putea să se dea de ceasul morții și să amenințe cât poftea, melodramatic și exoftalmic, că-și pune capăt zilelor, pentru că Melania nu era nici ea tocmai proastă și, tocmai pentru că nu era proastă, înlocuise pe furiș toate diazepamele cu algocalmine și aspirine. Ceea ce, pe plan național, iscă o confuzie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
are detractorii ei, care, orice ar face, încearcă să o ridiculizeze. Scepticii exagerează, desigur. E limpede că Societatea Națiunilor va exprima o "medie" a opiniei universale; ea va analiza rolul acestei opinii în cursul evenimentelor, iar dacă o criză ar amenința lumea, ea va juca rolul unui obstacol în calea aventurilor și a aventurierilor. Într-un cuvânt, ea nu va da niciodată și nimănui certitudinea menținerii păcii, dar, chiar dacă va rămâne în continuare ceea ce a fost până acum, "tulburarea" liniștii națiunilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Societatea Națiunilor ar fi existat atunci când dl. Cavour 132 construia Italia. Probabil că Regatul Neapolelui, Statul Papal și marele ducat al Toscanei ar fi făcut parte din Societatea Națiunilor, iar guvernele lor ar fi denunțat la Geneva agresiunile care le amenința. Societatea Națiunilor ar fi primit acordul să intervină. Ar fi reușit oare ea să-i oprească pe Garibaldi 133 și pe cei "O mie" din marșul lor împotriva Neapolelui? Ne punem o atare întrebare. Personal, nu mă îndoiesc de acest
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
încet, asemenea unei lumânări de ceară... Felul în care te îngrijești de persoana ta vorbește despre voința, dragostea și respectul pe care-l ai față de viață (viața ta și viața lumii...) Când dorințele cată să se reverse peste marginile tale, amenințându-te cu înecul, trebuie să pui neapărat în funcțiune rațiunea! Un chip frumos la înfățișare se asociază cu o inteligență sclipitoare. Când deschide gura lucrurile pot suporta oarecari nuanțe... Belelele se prind de viața unora ca scaieții de blana oilor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
deducției a coborât în cele mai profunde abisuri inductive. Și se pornește singura bătălie pe care până astăzi a păstrat-o Avito în conștiința sa. Este în asta un cutremur; se agită ondulatele obscure măruntaie spirituale; elementul plutonian al sufletului amenință să distrugă seculara muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
logicii realității pe care o pune să fie morile de vânt ceea ce sunt în lumea realității, și nu ceea ce par să fie în lumea fanteziei noastre? Și când i-a venit logica lui don Quijote? decât atunci când moartea l-a amenințat și bântuia în jurul său. S-a revoltat împotriva logicii sclavului Alonso cel Bun și Logica l-a ridicat la înălțimea izolării sale și l-a învățat secretele sale și i-a oferit mângâierile sale pentru că nu se vede Logica, Logica
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-o dumneavoastră, treacămeargă, pînă în legislatura viitoare se uită. Dar dacă vă omoară ea, rămîneți compromis în ochii posterității. Ucis în ziua Europei! De patroana unui nait-clab plin de purceluși. MINISTRUL: Atunci măcar adu-mi cafeaua aia cu care mă ameninți de azi-dimineață. Altfel n-o să am energie să depun coroana. PATROANA: Așa. Foarte bine. Fă-mi și mie una. JENI: Nu primesc dispoziții de la dumneata. MINISTRUL: Fă-i și ei, Venera. Fă-ți și ție. Ești prea nervoasă. JENI: Cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vorbește ca un țăran român și provoacă în lectura textului un sentiment straniu, de fantastic amestecat cu ironie. Simulînd încercarea de a fugi cu Ion în lume, Emma îl silește pe onorabilul Charles să-l ucidă pe nenorocit, apoi își amenință soțul că trădarea crimei: Adevărul e că ești o secătură plicticoasă și te condamn la o viață agitată. O să te temi", îi spune ea lui Charles. Vedeți, într-un fel, o secătură plicticoasă este și criticul silit să desprindă "învățămintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cel mai bun, care Își povestește prietenia cu tine prietenilor lui și mai buni, de la partid și de la serviciul de supraveghere pe ascuns a populației, Securitatea statului. Iar prietenii ăștia ai lui și mai buni decât tine vin și te amenință, te bat și te lasă pe drumuri, după care vin cu zâmbetul pe buze și Îți inti mi dează familia, până când taică-tău, maică-ta, unchii și mătușile tale devin prietenii lor cei mai buni. Și uite așa toată România
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pentru o mie de lei, na. Și dacă mă supără cineva Îl bag la zdup. — Nu-i chiar așa, mai știm și noi pe câte cineva acolo sus. Nu Înțeleg ce te-a apucat. — Cine ești tu, bă, să mă ameninți? Pe cine cunoști tu „acolo sus“? Păi, ce, tu crezi că eu nu știu că bingănești la Securitate? Că de-aia m-ai invitat În haznaua asta? Nu tu l-ai nenorocit pe taică său lui Costan, de l-au
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]