1,439 matches
-
ce s-a întâmplat anterior apariției ideii de sistem arată că istoria este ea însăși recursivă și că nu are legătură cu fluxul conștienței umane. Explicarea a orice prin orice, indistinct și haotic, fără gradare în fapte, sensuri și semnificații, amorfe și virtuale, fără distincția dintre discret și continuu, numeral și procesual, parte și întreg, dar mai ales fără dezacordul dintre natură (care este egală cu sine și suficientă sieși) și natura umană (care este reproductivă conștient și progresivă rațional, cuprinzând
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
distructive ale unei lumi ostile. Prima secvență a poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol „decupate“ din planul naturii (șirul nesfârșit de nopți, ploaia ce pare a lichefia totul, transformând obiectele diverse ale lumii întro materie amorfă). În această lume amenințată de un nou potop, eul liric resimte acut sentimentul solitudinii și al neliniștii existențiale, căutând un refugiu întrun spațiu interior. Cea de-a doua secvență poetică dezvoltă o viziune dezolantă a universului lăuntric configurat ca o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ridică un conflict aparent. Fiecare conexiune a mașinii, fiecare zgomot al mașinii a devenit insuportabil pentru corpurile fără organe (...Ă. Corpul fără organe opune mașinilor-organe suprafața sa glisantă, opacă și moale. Fluxurilor legate, conectate și întrerupte le opune fluidul său amorf, nediferențiat (Deleuze și Guattari, 1972, p. 15Ă. Acest fenomen de repulsie și de negare constituie starea paranoică a mașinii: stadiul ontologic în care corpul fără organe respinge mașinile dezirante. Însă în cadrul acestui nivel de opoziție, între procesele productive ale mașinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pupilă, craniu, bronhii: „Îmi era milă. Mila îmi aducea Mângâietoare lacrimi pe pupile.” (Frământare intimă) Arhitectură: a calcina, bloc, arc ș.a. „Când nu ar fi această înnoire Superbul arc de trece, de beton.” (Frământare intimă) Filozofie: distinct, pasiune, etapă, aspect, amorfă, sentiment, instructivă, fenomen, strat social, plasmă: „Materia își începea, enormă, Viața-n cea mai primitivă formă.” (Geneza) Geologie: faună, floră, fluviu, mineral, rocă, organic. „Și fluviul curge în curbe-ndoite spre nalturi Cu apele-i palide-n tot mai grăbită
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
un mediu osificabil. Celulele mezenchimale, osteoblastele, cresc în volum și se aranjează în jurul fibrelor conjunctive tinere sau a lamelor cartilaginoase, denumite fibre sau travee directoare ale osificării. (Figura 7). între osteblaste și suprafața traveelor începe să apară o materie albuminoasă amorfă: substanța preosoasă sau oseina care va suporta ulterior o încărcare minerală din ce în ce mai importantă. Osteoblastele dispuse împrejurul fibrelor conjunctive sunt înglobate treptat și în permanență de oseină până la sfârșitul osteogenezei. Datorită acestor procese se ajunge la o creștere supraabundentă a osului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
1978). Apreciindu-l ca fiind componentă bazală a personalității, Hipocrit determină existența a patru tipuri temperamentale: sangvinic, melancolic, coleric și flegmatic. Psihologia modernă a completat această clasificare, iar din îmbinarea tipurilor amintite, a dedus existența mai multor tipuri de comportament: amorf, nervos, sangvin, coleric, apatic, sentimental, flegmativ, pasionat. * Colericul cu o stare de neliniște, uneori impulsiv, cu mișcări rapide, trăiri afective intense, dar inegale, reacții explozive și stăpânirea de sine destul de precară, somn agitat, este capabil de sentimente puternice și durabile
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
predestinat"130. Personalitatea concentrează în sine liniile de evoluție a energiei prin diferitele corelații persistente, dar prin faptul că este un sistem al unor aptitudini de muncă, activitatea ei este liberă. Evoluția istorică a formelor personalității trecerea acesteia de la personalitatea amorfă a misticului, prin "tip", către personalitatea energetică însemnând, de fapt, o apropiere a omului concomitent de natură și de Necondiționat, va determina transformarea eului, a muncii și, în consecință, a personalității. Încheierea acestei evoluții ceea ce reprezintă desăvârșirea personalizării nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe o unitate sufletească determină un mod specific de existență. El este diferit de formele anterioare de actualizare a energiei, toate nepersonalizate, dar și de cele viitoare, determinate ca forme ale personalității. Homo divinans, specific societății primitive, are o personalitate amorfă, în care cristalizarea dispozițiilor sufletești nu a hotărât un gen de muncă în stare să producă maximum de energie; "urmele trecerii de la instinct la inteligență" sunt încă vii; din această cauză, el crede că poate schimba faptele naturii "prin puterea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sunt întâmplări ajutătoare, și altele dușmane omului... Aceste contrarietăți deșteaptă de la început mirarea și spaima. Misticul, în fața lor, rămâne fără răspuns, sau dă un răspuns superficial"183. Experiența opozițiilor crează o spărtură în sufletul misticului, acesta devenind "om metafizic". Personalitatea amorfă a sufletului mistic pare a fi apropiată de energiile naturii, deși nu este, încă, decât o unitate sufletească în care selecția dispozițiilor energetice nu s-a produs. Dar personalitatea mistică are o structură aptitudinală căreia îi corespunde o anume tehnică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dar personalitatea mistică are o structură aptitudinală căreia îi corespunde o anume tehnică a muncii, sugerată direct de fenomenele naturale, o tehnică ce nu s-a diferențiat de cea a naturii. Ei îi lipsește specializarea, căci formează un tot nediferențiat, amorf, corespunzător unei conștiințe în care personalul și cosmicul sunt încă indiscernabile. Pe cât de departe se află putința folosirii energiilor cosmice prin munca specializată, pe atât de îndepărtată se află și putința creării unor noi genuri de muncă; la fel de departe se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
muncii proprie personalității mistice. Sporul de raționalitate al mentalității aduce cu sine o mai bună structurare a aptitudinilor de muncă, prin urmare, o mai clară conștiință a scopului. Totodată, modificările structurii personalității misticului semnifică o încadrare în spațiul finalității. Personalitatea amorfă a misticului, ca primă formă umană, este ea însăși "scop", fiind pregătită, după cum am văzut, de condiții biologice, psihologice etc. Dar ea nu este punctul final în procesul personalizării, așa încât, formele personalității care o urmează sunt posibile tocmai prin constituirea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Omul își păstrează locul de centru de echilibru al ordinii universale, iar personalizarea energiei capătă o nouă poziție, mai apropiată de scopul final al evoluției sale. În textele lui Rădulescu-Motru, tipul nu apare cu acest sens de intermediar între personalitatea amorfă a misticului și personalitatea profesională activă decât în contextul discuției diferențelor dintre personalismul anarhic și personalismul energetic. În alte locuri, tipul pare să aibă un sens deosebit, fără a-l exclude pe cel propus prin interpretarea de față, referitor la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului, pentru că în ea există un fond sufletesc ca material de prelucrat (ceea ce, totuși, o naturalizează) și idealul ca model (ceea ce o de-naturalizează). Inițial, modelul personalității se află "în afară", iar în suflet se găsește, la început, o materie amorfă, care așteaptă să fie cioplită după model. Pentru această împlinire, pentru trecerea de la potență la act, intervin condiționări care se vor transforma în constituenți ai personalității. De altminteri, modelul configurat prin ideal și normă nu este ceva abstract, ceva desprins
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fibre contractile intracelulare, a căror contracție determină modificarea formei și volumului celulelor endoteliale, dar nu există dovezi privind implicarea acestor fenomene în reglarea fluxului sanguin la nivel capilar, ci doar a permeabilității peretelui capilar. Membrana bazală este o matrice mucopolizaharidică amorfă, ce conține colagen nefibrilar și prezintă un aspect poros. Stratul endotelial poate fi continuu, fără pori intercelulari, ca în sistemul nervos central, sau poate prezenta pori cu diametru de ~4 nm (max. 10 nm) (mușchi, țesutul adipos, plamân). In capilarele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
a se defini pe sine și de a-i defini pe ceilalți sunt caracteristici ale „sperietorii”. Făcută din lut, cu un cap de oglinzi strălucitoare, ea nu trebuie să gonească, ci să atragă, rolul ei e de a reflecta masa amorfă a „cetățenilor din Hors”, arătându-i așa cum sunt. Dar până și acest lucru se dovedește o iluzie, pentru că sperietoarea dispare, deoarece „oamenii, dacă nu sunt egali, devin susceptibili”. E un univers în care delimitarea dintre bine și rău se șterge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului duc la evadarea din real, din cotidian, în favoarea unei „armonii a nuanțelor”. Cel ce ne scapă, roman scris în 1983 și publicat în 1992, se apropie mult de reportaj, deși subiectul pare și acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
hibridul acestei neecuații, creatoare de scădere, de ciclu, de temporal"51. (italice în original] "Poezia", afirma autorul român, dezvoltând un gând poesc, este "de asemenea opera de voință și discriminare"52, adică, implică intervenția activă, conștientă a autorului în materia amorfa care îi servește drept obiect, printr-o serie de operațiuni specifice. Denunță, de aceea, "eroarea suprarealista", care identifică, în mod greșit, isomorfismul ("legătură eloedrică") dintre poezie și vis, deci o simplă similaritate a formei, cu homorfismul ("legătură meriedrică"53), în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
aproape de statutul cetățenilor fostelor republici sovietice un an mai târziu: independente formal, desprinzându-se imperceptibil și indecis de tradiția comunistă, dominate de foștii prim-secretari locali ai partidului bolșevic care le indică timid calea spre o democrație bine temperată 42... Amorf, diluat până la dispariție, Partidul Comunist Român se dovedise absolut incompetent să pună capăt dictaturii personale a lui Ceaușescu: atât la congresul din noiembrie, cât și în cele două ședințe succesive ale Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central PCR din 17
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care le furnizează. Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură de periodizare a temporalității. În lipsa unei astfel de structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens trecutului. Ca mijloace de structurare a timpului istoric, sistemele de periodizare punctează momentele cheie, definitorii, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
241). Statul etnocratic, așa cum îl definește programatic Crainic, este secreția organică, pe plan organizațional, a neamului românesc. Spre deosebire de statul democratic, care "se întemeiază pe numărul populației, fără deosebire de rasă și de religie", fiind, mai grav, alcătuit dintr-o "plebe amorfă, anonimă și fără memorie, care-și schimbă părerea cu fiecare răsărit de soare" (așa cum reiese din definiția lui E. Renan: națiunea este un plebiscit de fiecare zi), statul etnocratic își are temeiile în pământul strămoșesc, sângele românesc, sufletul național și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la unicitatea imaginii sale. Mesajul subliminal transmis tuturor era: curtea sunteți voi, iar voi sunteți supușii mei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că Ludovic al XIV-lea a instaurat o etichetă riguroasă, tocmai pentru a se distanța de masa amorfă de nobili. Cu greu permitea o serie de familiarități, iar dacă acest lucru se întâmpla, nu dura mult. Din Olimpul său, Ludovic Soare știa foarte bine cum să manipuleze restul zeilor și al muritorilor pentru a fi venerat continuu și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cazurile și observațiile, ni se pare că, în traiectoria sa, umanitatea ajunge, foarte lent, într-un ritm secular, să facă o triere în memoria sa colectivă. Din experiența sa se desprinde un lot de valori care se afirmă, dincolo de restul amorf. Ele apar drept achiziții istorice. Este vorba despre o noțiune deschisă: de fapt, ca urmare a evoluției și a experienței acumulate, baza formată se poate dezvolta, îmbogăți; dar nu este niciodată definitiv consolidată, asigurată împotriva recăderilor. Iată, poate, motivul pentru
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
stării de dispoziție afectivă, fie în plus (bună dispoziție, euforie, excitație maniacală, polipragmazie), fie în minus (dispoziție tristă, stare depresivă, inactivitate ); f) Constituția schizoidă reunește tipurile de indivizi interiorizați, reci, raționali, necomunicativi; g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în evaluarea potențialităților personalității, în stare de normalitate, dar și a potențialului său psihopatologic, în ceea ce privește riscul de îmbolnăvire psihică. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teorie este cel al întîmplării și al inconstanței. Căutînd constantele, lăsînd la o parte surprizele și contingențele, științele umane nu ignoră de fapt însăși ideea de libertate? II. LUMI POSIBILE Unii guvernează lumea, alții sunt lumea (...) Sub ei noi, ceilalți, amorfii, noi, dramaturgul boem William Shakespeare, învățătorul John Milton, vagabondul Dante Alighieri, noi, poștașul care mi-a adus ieri un plic, frizerul care-mi povestește istorii hazlii sau chelnerul care a avut față de mine un gest fratern urîndu-mi însănătoșire grabnică, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
EVIDENȚIATE PRIN DIFERITE TEHNICI IMAGISTICE Radiografia renală simplă evidențiază în ADPKD rinichi cu dimensiuni mari, frecvent asimetrici, contur dificil de individualizat, cu aspect boselat, marginea internă depășind marginea mușchiului psoas. Uneori, sunt prezente calcificări arciforme, fine sau groase, alteori, calcificări amorfe diseminate (2, 12). Urografia Urografia, metodă complexă de explorare morfofuncțională a aparatului urinar, a fost considerată mult timp un examen radiologic rezistent la uzura timpului. Din 1929 pînă în 1975 nu a existat o metodă imagistică concurentă pentru studiul patologiei
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]