1,343 matches
-
fost știm noi care ! Eu unul, mai prăpăstios din fire, când am văzut că se duce și Marele Premiu al juriului (către un film japonez pe care nu l-am văzut decât pe jumătate, că la cealaltă am adormit), am amuțit... Să fie oare posibil să... ? Anunțul l-am urmărit ca prin ceață, cu blur, cum se zice în jargon ; știți momentele alea din filme (filmele foarte convenționale, să ne-nțelegem !) când ecranul devine neclar pentru că eroul sau eroina visează, sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aici! Tovarășe prim-secretar, îi răspund eu, n-ar fi rău să se clarifice de ce sîntem aici. Explozia de astăzi este un accident, ori este urmarea nefastă a unei atitudini superficiale și ipocrite, deghizată în atitudine comunistă față de muncă?! Au amuțit cu toții, cu răsuflarea tăiată, încremeniți la jumătatea vreunui gest; privesc aiurea, spre agendele din fața lor, ori spre agendele celor de dincolo de masă. Doar prim-secretarul se uită lung la mine. Se pare că am dat-o în bară. Și aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dor, mama e un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie [1947] A trecut ziua de ieri, Monica dragă, cu minunata clipă a țipetelor noastre de iubire și desnădejde, cu glasul tău viu, cu emoția ce mă amuțise și-mi încleștase dinții; cuvintele se strecurau vătuite și tu-mi spuneai „Mai tare, mama, ca să te aud“. Toată seara mi-am cuibărit impresiile și bucuria pe jumătate tristă în mine și am mâncat cu toții, fără ca să mă derideze glumele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a Îndoit de vorbele lui : „Vei fi mut [...], pentru că n-ai crezut În cuvintele mele” (Luca 1, 20). Graiul i-a revenit lui Zaharia doar atunci când a admis Înfăptuirea miracolului nașterii lui Ioan. Și În alte situații „evreul imaginar” orbește, amuțește sau asurzește În urma unei sancțiuni divine. Este cazul unei legende apocrife, Adormirea Maicii Domnului, care a avut o mare răspândire În Țările Române, Începând din secolul al XVII-lea, prin copierea și traducerea unor manuscrise „din limba slovenească” (tipul Galeatovski
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îngerul Domnului” sau „Puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”) i-a orbit pe toți jidovii. Pierderea vederii este - În cadrul acestui scenariu - principala sancțiune divină, dar, În unele variante ale legendei populare românești, orbirea este dublată de amuțire : „jidovii ce vorbiră amuțiră și cei ce se uitară orbiră”. În alte variante, orbirea este dublată de asurzire : „Întreaga ceată păgânească a rămas fără auz și fără vedere”. Îngroziți și impresionați de aceste minuni, „jidovii cei orbiți” se botezară și fură imediat tămăduiți : „li
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
245-261)"/>. În versiunile ulterioare ale legendei - fie ele culte (Minunile Maicii Domnului, Minee pe luna august etc.), fie populare -, evreii care Încearcă Împreună cu Iefonias să răstoarne catafalcul pe care zăcea adormită Sfânta Maria sunt și ei pedepsiți : „[Jidovii] ce vorbiră amuțiră și cei ce se uitară orbiră”. Beteșugul lor, ca și cel al lui Iefonias, este vindecat de Sfânta Maria după ce evreii trec la „dreapta credință” : „Jidovii păgâni Începură atunci unul după altul a se boteza. Și care cum se boteza
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gândul că este un ,,înger” cel care ne conduce (după un alt autovehicul mergi mult mai bine deoarece are pozițiile aprinse). Îi spun lucrul acesta fratelui Emil, care, fiind la prima lui mare experiență după botez, începe să tremure și ... amuțește. Îi spun să urmărească el vitezometrul, iar eu mergeam cu pieptul lipit de volan, fiind atent la mașina din față (nu am cunoscut marca, era ca un microbuz mai mic, negru - cel puțin așa îl vedeam noi). Am început să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ca o sa le (mănânce capul). Același personaj prezintă celor care i se opun o legitimație eliberată fie de Președinția României, fle de Secretariatul General al Guvernului, atestind calitatea sa de consilier la respectivele instituții, legitimație în fața căreia toate autoritățile publice amuțesc. Acest cetățean român, si nu altul, primește de la organizatorii (tot români) ai Forumului Crans-Montana (intilnire ce a avut loc la București în 1994) un ecuson de liberă trecere, pe care este metionata calitatea de membru al delegației pentru eliberarea Palestinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
vulcanizare (când ne-am întors de la Knossos am avut pană de cauciuc) și am plecat spre Heraklion să vizităm muzeul arheologic. Aici am văzut vase din neolitic și epocile pre-palatină și palatină a Knossos-ului. Bijuterii ale ceramicii care ne-au amuțit. Ce-aș putea spune eu, după ce s-a scris atât de mult despre ele. Sunt obiecte studiate de-a lungul anilor și-n întreaga lume de toți iubitorii de istorie și artă. Ieșind de la muzeu la ora 12.00, ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în țăruș. Doamne! Greu mai e. Cei de pe margini au amuțit concentrați, dar au obosit și ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și contorsionându-se se postează pe cortul al doilea unde e bine
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
particular, verificându-i cunoștințele despre Principiile de economie politică ale lui Charles Gide. Răsfoind paginile cărții, tata Întreba, de pildă: „Ce determină valoarea?“ sau: „Care sunt deosebirile dintre bancnote și banii de hârtie?“ și Lenski Își dregea nervos glasul - apoi amuțea cu totul, de parcă și-ar fi dat duhul. După un timp, Înceta să emită chiar și acea scurtă și firavă tuse a lui și intervalele de tăcere erau punctate doar de răpăitul produs de degetele tatei pe masă și o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scos sabia și mi-a ars un lat de sabie pe umăr. Am sărit speriat credeam că-mi taie capul. "Nooo, frate moldovanule!!" Și mi-o mai ars una și pe celălalt umăr. "Mare Domn și Voievod al Țării Moldovei!!" Amuțisem, tremuram tot. O clipă, inima mi-a stat în loc... "Și tu, Munteanule, a răcnit el, Mare Domn și Voievod al Țării Românești!!" I-a ars două și lui Vlad, ce nu tremura mai puțin. Apoi, și-a spus gândul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târgului... A ajuns de-l saltă slujitorii de cur ca să-l aburce în șa! Și... și colac peste pupăză, s-au găsit la el scrisori de credință către Marele Vizir!... Se leagă, toate se leagă! Un vândut turcilor! Boierii au amuțit. Doar ici-colo, câte o șoaptă, câte un oftat... Rău îmi pare, spune Ștefan mai moale. Dar altfel nu se poate! "Sunt lucruri cu care nu se glumește!" Sunt vremuri de război. Să fie învățătură tuturor! spune cu glas aspru, amenințător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu. Pur și simplu, într-o noapte de 21 spre 22 mai am realizat, cu un soi de tristețe, de frustrare, de parcă mi s-ar fi luat ceva ce îmi aparținea de drept, că acea pașnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Mama m-a privit întristată. I-au venit lacrimi în ochi și mi-a zis cu o voce care venea de pe altă lume. „ De, dragul mamei, dacă vrei tu, du-te, dar eu am vrut să te văd preot”. Am amuțit și nu știu ce s-a mai întâmplat. Când mi-am revenit în fire mămica nu mai era lângă mine. Atunci mi-am zis în mine: „Orice s-ar întâmpla, preot mă fac”. În toamna aceluiași an, am mers la armată. Era
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
asta o resimțim clar în momentele de criză, în boală și în apropierea morții. Iunie N-am mai scris nimic. Durerea mă strânge de gât, plâng mereu și nu e nimeni și nimic care să mă consoleze. Cărțile iubite au amuțit, ca și muzica și seducătoarele linii ale desenului. Dar, în fine, după atâtea încercări eșuate, am reușit să vorbesc chiar cu Lionel! Vocea lui iubită era slabă, aproape că nu l-am recunoscut, dar era foarte clar la minte și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi de ani. Am primit flori și felicitări de la prieteni. Dar n-am scris nimic în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă de irealitate. Cărțile au amuțit, nu le mai aud vocile. Sunt singură cu fantome, vampiri hrănindu-se cu energia mea creatoare, târându-mă către banala ladă cu gunoi a existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc chiar moartea: să nu mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
color la care stăteam o oră, iar apoi ne adunam în câte o cameră, unde spuneam bancuri cu Bulă și râdeam pe săturate. Câte un primar mai fricos ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice: Aveți grijă că pereții au urechi! Amuțeam cu bancul încă nespus, privindu-ne unii pe alții. Colega mea se pricepea puțin la pantomimă și ne oferea un mini-spectacol mut, care stârnea hohote uriașe de râs. Dimineața la ora șapte și jumătate trebuia să fim în sala de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și au purtat o discuție scurtă în prezența lui nenea Turuianu, guardul primăriei, după care s-au urcat în mașină și au dispărut. Am rămas singură în birou. Ce să fac? Telefonul, care suna până acum câteva zile fără încetare, amuțise. Nici un ordin, nici o indicație: „Tovarășa secretară, repară căminul! Tovarășa secretară, mobilizează țăranii pentru recoltat! Tovarășa secretară, adă lemne pentru școli! Tovarășa secretară, mută-te cu familia în comună! Tovarășa secretară, ai grijă să faci planul la contracte de la producători! Tovarășa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că toți sunt furioși și nu vor merge acolo unde vreți dumneavoastră. Nici cu miliția nu plec de acasă. Acestea au fost cuvintele pe care le-a rostit înainte de a ieși pe ușă. Am rămas uitându-mă după el. Parcă amuțisem. Nu puteam articula o vorbă. Nu știam ce să fac în situația creată. Între timp secretarul dispăruse, bănuind că va urma un scandal, după minciuna pe care mi-o spusese, pentru a mă face să semnez tabelul pe care îl
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Societatea civilă nu conduce și nu deține pârghii de manipulare, dar ea este o forță de influențare extrem de puternică. Acolo unde se manifestă ca forță. Nu este cazul României în care, după alegerile din 1996, societatea civilă pare să fi amuțit, cu excepția sindicatelor care ies la bătaie foarte contradictoriu: unele acuză lentoarea reformei, altele apără cu îndârjire nucleul dur al economiei socialiste: marile întreprinderi industriale aflate în stare de faliment, adică „sponsorizate” din banii publici. De ce a amuțit societatea civilă? De ce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pare să fi amuțit, cu excepția sindicatelor care ies la bătaie foarte contradictoriu: unele acuză lentoarea reformei, altele apără cu îndârjire nucleul dur al economiei socialiste: marile întreprinderi industriale aflate în stare de faliment, adică „sponsorizate” din banii publici. De ce a amuțit societatea civilă? De ce au rămas cetățenii fără reprezentare între alegeri? După părerea mea, cauzele sunt în principal următoarele: - Deși în 1996 aveam peste 12.000 de ONG-uri, prea puține erau, prin însuși scopul lor, menite să apere și promoveze
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
desțăra, cu dânsa emigrase și toată viața intelectuală a Țării Romînești". Constantin Negruzzi ne spune același lucru - numai că el nu face distingere între Moldova și Muntenia, ca Kogălniceanu: "Întîmplările anului 1848 au fost fatale literaturii române. Politica predominând, literatura amuți"2, lucru pe care îl spune și Alecsandri în Scrisori (p. 38), când numește pe literatori "cuci rătăcitori" în perioada de după 1848. Acest lucru, cum se vede din istoria literaturii și cum îl vede și Kogălniceanu, nu e just decât
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Mama m-a privit întristată. I-au venit lacrimi în ochi și mi-a zis cu o voce care venea de pe altă lume. De, dragul mamei, dacă vrei tu, du-te, dar eu am vrut să te văd preot. Am amuțit și nu știu ce s-a mai întâmplat. Când mi am revenit în fire mămica nu mai era lângă mine. Atunci mi-am zis în mine: Orice s-ar întâmpla, preot mă fac. în toamna aceluiași an, am mers la armată. Era
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că urmând calea credinței martirilor, vor birui și vor învia cu neamul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]