1,366 matches
-
privindu-mă în ochi, ca la cele dinții lecții de franceză, și aprobîndu-mî cu mișcări supuse din cap. Vrei să bei o ceașcă cu ceai? mă întrerupse ea tocmai când criticam "poemul filozofic" ca atare, numindu-l hibrid și ineficient. Amuții, puțin plictisit de întrerupere. Ea ieși pe coridor și strigă jos, în curte, la bucătar, să pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai sî mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l-ai vărsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
început, nici margini. Arbori de eucalips, fără vârstă, prin care cerul se ghicea anevoie, într-atît erau de mincinoși licuricii și de depărtate stelele. Ne-am oprit în fața unui eleșteu artificial, unul din acele bazine în care agricultorii cresc pește. Am amuțit acolo toți trei. Cine știe ce minuni se urzeau atunci printre lotușii cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur? Mă scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Allan, mai mă cunoști tu? Sunt eu, tot eu, rămân aceeași, Allan, orice s-ar întîmpla... Fii bărbat și lucrează înainte, nu deznădăjdui... Nu mai pot, Allan, iartă-mă... nu mai pot. Aș vrea să-ți spun... Glasul i-a amuțit deodată. Venise cineva, probabil d-na Sen. Am strigat în zadar: ― Allo! Allo! Nu mai răspundea nimeni. M-am întors abătut de moarte în odaie. Aș fi vrut să fug, pereții mă sufocau, mă chinuiau lucrurile acelea ale mele, jețul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dreapta, și urmăriți cum se clatină porumbii. Când vreți să vă odihniți o clipă, să vă trageți răsuflarea, ne fluierați ușor, și ne oprim și noi și vă așteptăm... Pe aici, își dădu seama Darie, greierii se împuținaseră, sau poate amuțeau la apropierea lor. Se întunecase, dar nu pătrundea de nicăieri nici o adiere, și văzduhul era încă încins, și din foile uscate de porumb pe care le atingea se ridica o pulbere înecăcioasă, amăruie. Încerca să se strecoare printre porumbi fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în seara aceea nouăsprezece ani. Îl privea cu același zâmbet trist pe care-l avusese Maria Daria și Melania. - Trebuie să ne grăbim, îi spuse, că ne așteaptă. Atunci începură să se audă aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră, în șoaptă, Antim. Numai o clipă, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plîngînd lîngă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gînd să zică, așa că nu te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
s-a Întors. Miroase frumos. Nu ca spitalul. Nu ca vagabondul. Nu ca mine. — Mi-aș dori să ai pe cineva cu care să stai, spune ea, atingîndu-mă pe Încheietura mîinii. Nu sînt niciodată cu adevărat singur, dar vocile au amuțit. Deocamdată. ZÎmbesc și Îl urmez pe taximetrist. Mi-aș dori să fi avut pe cineva cu care să pot sta000000000 Te-ai dus să staica oamenii adevărați. De parcă aș fi foscu bunica ta În Penicuik. Ea nu femeie ciudată. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir. Lucru' dracului, tinichelele au zornăit de s-au auzit pîn' la Groza. Ceasul rău. Pamfletarul a fost amuțit. Și-i mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a ordonat să se potolească, în stil paremiologic: Ia nu mai bateți atîta apa-n cuie, că vă iese sula din sac la amîndoi". Trebuiau să pupe, dacă nu "Piața Endependenței", măcar bulevardul cu același nume. Cum de amuțit au amuțit brusc, explicația am găsit-o cînd "România liberă" a publicat lista "șoptitorilor": "Și-atuncea colonelul dă mîna cu sergentul". În particular, Carp nu-l scotea pe Mistrie din "spermatozoidul"; lui Mistrie, Carp îi puțea de la 5 metri a băutură. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ajungem - și eu, și mașina - cât de curând, În perfectă stare. — Mă rog, m-a Întrerupt ea nepoliticos. Vreau să o iei pe Madelaine și să o lași la apartament Înainte de a te Întoarce la birou. Clic. Și telefonul a amuțit. M-am holbat câteva secunde la el Înainte de a-mi da seama că mi-l Închisese În nas cu bună știință, deoarece Îmi dăduse toate amănuntele pe care puteam spera să le primesc. Madelaine. Cine dracu’ era Madelaine? Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o persoană destul de plăcută și, surprinzător lucru, nu auzisem de la nimeni că lucrurile ar sta altfel. Discuția era cât pe ce să se Împotmolească atunci când m-a Întrebat ce limbi străine vorbesc. Când i-am spus că știu ebraica, a amuțit preț de o clipă, apoi și-a pus palmele deschise pe birou și mi-a spus cu voce ca de gheață: — Ebraica? Speram că știi franceza sau măcar ceva mai util. Mai să-mi cer scuze, dar m-am stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se depune cartea pe masă. Acum hainele. M-am uitat agitată de jur-Împrejur ca să găsesc locul unde trebuia să agăț hainele aduse de la curățătorie, dar nu mă puteam concentra. Familia amuțise și Îi simțeam pe toți privindu-mă. Nimeni nu m-a salutat. Pe fete nu părea să le deranjeze că o persoană absolut străină se afla În apartamentul lor. În cele din urmă, am văzut un mic dulap pitit În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
formez până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget! am urlat eu, iar vocea mi‑a sunat răgușit. Unde e? Unde e? Vreau să vorbesc cu ea. Acum! Fata a părut pentru moment șocată și a amuțit. — Andrea? Tu ești? — Da, eu sunt și am nevoie de Briget. E o situație de criză - unde dracu’ e? — E la o prezentare de modă, dar nu‑ți face griji, are Întotdeauna celularul la ea. Ești la hotel? Îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că urma să‑i dea drumul - cum ai putut să mă dezamăgești pe mine, pe ea, revista Runway, Întreaga lume a modei, bla, bla, bla - dar tirada nu a venit. — A, da, firește. Ăă, am vorbit adineauri cu Miranda... A amuțit, de parcă spera că voi continua eu ca să‑i explic că toată povestea fusese doar o mică neînțelegere și să nu‑și facă griji, că rezolvasem eu totul În cele patru minute care trecuseră de atunci. — Și presupun că ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răspundea chemării stelelor aprinse. Îl vedeam lângă mine, un colos de frumusețe. Vocea? Ce voce... tenor, cântăreț al frumuseților din vise, nu din viață... Cânta și plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și iubea... Dumnezeule, cum știa să iubească... Un nod mi se oprise În gât, ca să-mi Împiedice Îmbrățișarea pe care aș fi vrut să i-o dau În ciuda tuturor, În ciuda Timpului. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o veți acuza că râde prea mult. Da, e hotărâtă să nu plângă În văzul nimănui. Nu vrea să știe ce-i acela plânsul. Numai atunci când va fi sus, pe vârful muntelui, și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al marii iubiri... Oare va reuși să găsească ceva? Oare va mai putea iubi? Zuluf 20 septembrie 1963 P.S. Povestea fulgilor de zăpadă. Rătăcit prin aer, fulgul de zăpadă rămăsese singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi și-i încremeni pe jumătate îmbrățișați. După o tăcere de câteva secunde, în vreme ce Tanța se ascundea sub plapumă până-n bărbie cu ochii plini de spaimă, Titu Herdelea se apropie de ușă în vârful picioarelor, făcîndu-i semn cu degetul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ne-a mai venit și nouă rîndul! ― Nu v-aduceți aminte de când vă spun mereu că vodă vrea să împartă oamenilor pămînturile? făcu Ignat Cercel cu mândrie. N-ați vrut să mă credeți. Acu se adeverește de-a binelea! Primarul amuțise; trecu la cârciumă să se încălzească cu un păhărel, iar peste câteva minute o șterse acasă, nevrând să fie de față când oamenii vorbesc prea multe prostii. Petre Petre, înflăcărat, amintea lui Luca Talabă cât au alergat prin București pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
opri, întocmai ca alergătorul, care din greșeală și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa cum s-au întors lucrurile, parcă nu-i cu dreptate! Că prostimea-i prostime și nu-i mirare să greșească, boierii însă sunt înțelepți și... Titu nu răspunse. Întoarse ochii spre groparii care se luptau greu cu pământul morților. Primarul amuți deodată, ca și când și-ar fi luat seama și i-ar fi fost frică să nu fi vorbit prea mult... Pentru cină, atât Baloleanu cu Grecescu cât și ofițerii au fost invitații lui Grigore Iuga la conac. Prefectul improviză un mic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra faptului, amuțiră, lăsând neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb, Isaia, după o adâncă reculegere, porni. În mormânt ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bărbat, adu rața încoace să i-o băgăm în gură ! — Da’ o muie mică nu merge ? strigă Maca, făcând mâna pâlnie, să se audă cât mai departe. Ia încearcă ! Îți lipsește curajul sau ce-ți lipsește ? O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
restaurată și al cărui rege își asigurase deja sprijinul unei părți însemnate din burghezie, poliție și armată. Îi e suficient să se arate, să se facă văzut și auzit pentru ca toți să îi cedeze. În fața aureolei sale tunurile regelui au amuțit iar armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceeași vârstă cu inima. Cer iertare. Vorbiră de Baron, de cărțile citite, de acea călătorie la Cozenza la moartea lui Telesio. Cât de mult te-am admirat fra' Tommaso, aș fi vrut să te îmbrățișez atunci când am văzut că lumea amuțise în urma gestului tău. Cum să-mi explic prezența ta la Napoli? Ești cu tatăl tău? Da, și o să vină cât de curând să vină să te vadă. Apoi o să plece, în schimb eu o să rămân, m-am măritat cu marchizul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
său, interesul constant pentru fenomenul complex al comunicării devine un efect necesar în această nouă "logică a cercetării", conceptul însuși de "cercetare științifică/academică" accesând noi poziții în spațiul discursiv, modificându-și sensul, astfel încât să integreze, mai degrabă decât să amuțească, excludă sau delegitimeze astfel de expresii. În ultimă instanță, cartea editată de cei trei își propune să ilustreze, la modul cel mai concret, vasta diversitate de perspective din care poate și trebuie privit, la începutul mileniului al treilea, căruia ne
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]