3,631 matches
-
cuvinte sobrietatea cu care stătea în coafor, la ceasul când celelalte magazine își închideau obloanele. Sorbea alene din cafea și aproba prin clipiri discrete, forma pe care coafeza o dădu frezei mele. La final, mă sărută pe frunte: “frumosa!” Mă amuza teribil efortul lui de a spune românește cât mai multe cuvinte. O întreba pe Mariana, apoi mi le spunea, ca și cum le știa dintotdeauna. La finalul cursului, și noi i-am făcut o diplomă-amintire, de la cursul neoficial...de limbă română! Nu
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
culese din cărturăria universală, scrie: „De ce credeți că oamenii dau de pomană cerșetorilor, orbilor și ologilor, dar nu dau poeților și filozofilor?“ „Probabil, se gândesc că ar putea deveni și ei cerșetori, orbi, dar niciodată poeți sau filozofi.“ M-a amuzat! Am să vorbesc despre cerșetori, despre acei oameni care se umilesc pentru a obține puținul care li se poate da, oameni cărora noi le oferim, așa zisa milostenie. Începând cu Noul Testament, cerșetorul a devenit personajul unei sărăcii care nu poate
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
mărâiau podeaua cu glas străin aici ne iubim de fiecare dată până la înfometare alungită ca o pisi în călduri adulmeci noaptea umezită-n perne încă mai miroase a sex în dimineața nemișcată de-a curmezișul ușilor știi însă ce mă amuză cel mai tare? faptul că nu ai reușit niciodată să afli drumul spre casă uimitor nu din cauza caldarâmului plin de rădăcini sau a bordurilor putrezite ce împrăștiau în jur miros de pași ci datorită fiecărui drept cu glas nesigur prins
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]
-
ușa de la intrare am schimbat-o cu o bucată de PeFeLe - e adevărat că gros și trainic! Insă, peste tot haosul acesta, plutea maiestuos mirosul de urină și excremente de câine, iar seara, așezați pe podea, cu lumina stinsă, ne amuzam cu sadism auzind cum sar purecii câinești pe ziarele întinse pe jos. Cum-cum? A, nici vorbă de vreun semn de nebunie, să fie clar!... In preziua terminării vizitei, stând seara la cină, unchiul Haralampy ne-a spus bătându-ne părintește
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
sclavilor, urcă în mine întrebarea pe care o caut, răspunsul e ca o mușcătură de nurcă. E o înfrângere stăpânul meu să fiu când ascult vântul ce-mi intră în auz, imaginea se rostogolește târziu în timpul meu de care mă amuz Victoria e să-i fiu lui Verdi sclav și trubadur s-alerg printre note muzicale și atunci când sub un ev slav mă simțeam liber pe cruce răstignit-n vale Nana Mouskouri mi-a scos cuiele răbdării din palmele ce-au
MIEZUL SUNETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351218_a_352547]
-
serios,/ Mereu mai fantastic, imprevizibil/ În flanela-i gri, cu centura din piele de crocodil/ Bluze din albe mătăsuri, în ciorapii gri-argintați/ Ai timpului,/ Vii și elastici!”. Poeta își continuă și în alte poeme portretul, înfățișându-se cu aceiași bunăvoința amuzată drept “eroina” diverselor ocupații, cotidiene, familiare, obișnuite, o “eroina” activă, traversând cu naturalețe bucuria și tristețea, elanurile, îndoiala, neliniștea, nostalgiile vitaliste. Iată încă un exemplu în acest sens, unde cuvintele participă la o adevărată jubilație a trăirii, iar banala realitate
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
altă lighioană le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mamă vitregă a Albei ca Zăpada, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul ca o roșie turtită de toamnă târzie, îi amuza pe invitați cu năzbâtiile sale spontane și chiar trăznite. Sala de festivități era încărcată de oameni de toate vârstele, iar hainele lor, diferit colorate, redefineau parcă, un mozaic în 3D, ultramodern, de figuri geometrice. Simfonia de vocalize, zugrăvită în diferite
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
altă lighioană le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mamă vitregă a Albei ca Zăpada, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul ca o roșie turtită de toamnă târzie, îi amuza pe invitați cu năzbâtiile sale spontane și chiar trăznite. Sala de festivități era încărcată de oameni de toate vârstele, iar hainele lor, diferit colorate, redefineau parcă, un mozaic în 3D, ultramodern, de figuri geometrice. Simfonia de vocalize, zugrăvită în diferite
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
e să dormi în somnul pământului ei erau somn permanent în inima celei mai adânci netrezirii nu încercam să ating frunza sub care își socoteau patratul înghesuit al neluminii ei toți se născuseră pe șoapta nespusă a surdului răsărit mă amuza să știu că eu sunt ei fără să râd de nimic de nimic de nimic ... Citește mai mult cu cățeii pămîntului m-am împrietenitmai la apusmai spre strigarea liniștiiatinsă de întunericnu vorbeam cu ei despre cum e să dormiîn somnul
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
strigarea liniștiiatinsă de întunericnu vorbeam cu ei despre cum e să dormiîn somnul pământuluiei erau somn permanentîn inima celei mai adânci netreziriinu încercam să ating frunzasub care își socoteaupatratul înghesuit al neluminiiei toți se născuseră pe șoapta nespusăa surdului răsăritmă amuza să știucă eu sunt eifără să râd de nimic de nimic de nimic... XII. ÎN PÂNTECUL NOPȚII, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 832 din 11 aprilie 2013. îmi sună în față în atingeri în inelele de apă
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe invitați cu năzbâtiile sale spontane și chiar trăznite. Citește mai mult Buratino se învârtea dintr-un loc în altul, căutând îngrijorat parcă ceva sau pe cineva. Lângă el, două prințese îmbrăcate în rochițe ample, lucioase, cu părul lung, despletit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit!Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe invitați cu năzbâtiile sale spontane și chiar trăznite.... XVI. SPECTACOL DE HALLOWEEN, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 796 din 06 martie 2013. ** SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU Buratino se învârtea dintr-un loc în altul, căutând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe invitați cu năzbâtiile sale spontane și chiar trăznite. Citește mai mult ** SPECTACOL DE HALLOWEENde DORU CIUTACUBuratino se învârtea dintr-un loc în altul, căutând îngrijorat parcă ceva sau pe cineva. Lângă el, două prințese îmbrăcate în rochițe ample, lucioase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit!Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe invitați cu năzbâtiile sale spontane și chiar trăznite.... XVII. FEREASTRĂ ACEEA..., de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 796 din 06 martie 2013. Fereastră aceea ... încărcată de ploaie tresare și soarele uită să mai privească dungile acelea din prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
de cuvânt și... - Adică..., iar cu domnu’ șef? îl întrerupse Furtună, înfuriat. - Ce mai contează, șefu’, dacă rezolv? Liniște deplină. Vijelie și studentul Bolnavu își ascundeau în întuneric zâmbetele pline de satisfacție și veselie. Nu intenționau să intervină, dar se amuzau copios, ca de fiecare dată când agentul Brumă încălca regulile de adresare față de superiorii în grad sau funcție. Ei nici nu s-ar fi putut supăra, dacă i-ar fi fost șefi. Era prea simpatic în atitudine și expresii tânărul
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
mai subtilă: creștinii se mărturisesc ca păcătoși, dar astfel de mărturisiri sunt foarte nesincere: „Tu, care te vorbești de rău până la exagerare, dacă nu auzi din gura altora complimentele care se fac oamenilor de bine, te superi. Vezi că te amuzi atunci când nu ai motive să te amuzi. Ei da, refuzăm laudele în dorința de a obține alte laude, pentru ca să primim mai multe complimente, pentru ca să fim admirați mai mult. Astfel, atunci când nu acceptăm complimentele este pentru a sublinia că nu o
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
dar astfel de mărturisiri sunt foarte nesincere: „Tu, care te vorbești de rău până la exagerare, dacă nu auzi din gura altora complimentele care se fac oamenilor de bine, te superi. Vezi că te amuzi atunci când nu ai motive să te amuzi. Ei da, refuzăm laudele în dorința de a obține alte laude, pentru ca să primim mai multe complimente, pentru ca să fim admirați mai mult. Astfel, atunci când nu acceptăm complimentele este pentru a sublinia că nu o facem. Toate acestea sunt pentru slavă, nu
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
fi surprinși vorbind cu săracii! Așadar, „Dacă ești ales (în preoție) ... arată peste tot noblețea sentimentelor tale”, pentru că slava deșartă nu viciază numai relațiile prin folosirea greșită a bogățiilor, iar Ioan se ridică cu vehemență împotriva fecioarelor consacrate care se amuză prin a atrage bărbații dedicați ca și ele Domnului: „Vă jucați din vanitate cu sufletul aproapelui și vă găsiți plăcerea personală în moartea celorlalți” . În “Tratatul despre preoție”, observă că slava deșartă este cel mai grav obstacol pe care un
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
și Nicolae. Am ramas stupefiați și totodată eram mândri ca niște mecanici au reușit să ridice un avion, fără o pregătire de pilotaj. Îi cunoșteam pe amândoi, bine, iar pe Viorel de multe ori îl rugăm să bată step... Mă amuză cum o făcea și niciodată nu mă refuză, chiar o făcea cu plăcere. Am văzut la câteva luni cum arata avionul, repatriat de la Viena. Mi-am dat seama că au ajuns cu bine deoarece în afara unor ușoare "damage"ale jambei
MAREA EVADARE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355730_a_357059]
-
zi, înainte să înceapă orele, ea ne-a povestit celor care ne aflam în clasă prin ce trecuse. Râdea și ea, râdeam și noi ascultând-o și cred că și Lorelei, care aproape că devenise elevă la Școala Centrală, se amuza alături de noi. Așa s-a încheiat episodul „Lorelei”. „Sunt pe acolo și într-acele, fără ființă, o apropiere și o îndepărtare în preajma ta” După „Lorelei”, au urmat alte și alte lecturi pentru noi toate. În ceea ce mă privește, am trăit
DEMOAZELĂ LA ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354803_a_356132]
-
de o glumă bună. - De unde știi, cum de ai ghicit? Pe loc, îmi fac, iute, un calcul. Nu mai are rost să merg după țigări. Mă îndrept spre colțul străzii, fără să mă tocmesc, cumpăr un buchețel de lăcrămioare și, amuzat de hilarul situației, mă apropii de ea, oferindu-i florile. Zâmbind a pagubă, îi urez primăvară însorită și ani îndelungați de pensie. - Să înșeli statul de bani și pe Dumnezeu de zile! Tu ce faci, te-ai măritat, o întreb
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
pe Meryl Streep, Al Pacino, Robert de Niro, Jack Nicholson. Filmele proaste mă întristează, mi se par o irosire de resurse și o mare pierdere de timp. Când, totuși, nimeresc la un film slab, dacă nu plec, încerc să mă amuz și să anticipez intențiile scenariștilor și evoluția interpreților. Din copilărie obișnuiam să fac asta, atunci ținta erau desenele animate! De acolo mi se trage! ------------------------------------------------------------------------------ * Oltița CÎNTEC, critic de teatru și publicist, doctor în Teatrologie. A semnat mii de cronici teatrale
FILMUL E... AMANTUL MEU ! de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/355303_a_356632]
-
glas, Despre cei mulți... mulți au rămas Cei ce nu au trăit nicicând Cu un alt suflețel în gând, Despre cei ce nu s-au hrănit Cu-o amintire și-au rostit O declarație din buze Numai așa, să se amuze Pe seama celor ce n-au cum Să treacă peste timp oricum... A celor care știu ce-i viața Amestecată cu verdeața Crescută din lacrimi curate, Dulci, acrișoare sau sărate, A celor ce-au descoperit Sentimentul de-a fi iubit Și
IUBIŢI CURAT, VEŢI FI IUBIŢI! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355401_a_356730]
-
fete mai mari, Milica și Gica. Fetele lui erau cu doi, trei ani mai mari ca Lăcrămioara și erau foarte prietenoase cu ea. Ajunsă la ele fetița a uitat ce să cânte și-a sunat doar din clopoțel. Gazda se amuza de asta și fetița încurcată suna și mai tare. Îi părea rău că maică-sa nu o învățase pe îndelete, mai demult, ce să cânte, ca să se descurce mai bine acum. De ce nu a învățat-o mai demult? Simțea că
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
dezlipescă căci unii înghețaseră și se lipiseră de lemnul acoperișului. În truda ei de a desface fiecare bănuț fetița se gândea la cei doi. Oare ei nu văd că ea îngheață de frig? I s-a părut chiar că se amuză de întâmplare și că o lasă intenționat acolo în frig fără să-i doară că ea suferă. Da, Lăcrămioara suferea, suferea pentru prima dată se pare, însă nu atât din cauza frigului ci mai mult din cauza lor. Mama și tata nu
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]