3,548 matches
-
ar fi oprit în loc. Jina s-a aruncat deasupra lui Danny, iar pe Charlie l-a prins cu o mână de vesta de salvare. Restul celor din barcă s-au agățat de frânghii și de cauciuc, de orice se puteau ancora. Vâltoarea care clocotea în jurul lor era atât de zgomotoasă încât Mary n-a auzit nici un țipăt. Sau poate că nimeni n-a scos nici un sunet. Apoi, încet, mișcarea de rotație a continuat; pupa bărcii s-a coborât asupra lor. Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cuvinte, ca să-l lasă pe fiul ei să scape doar cu atât. Salmon-ul nu era un râu pentru mame. Mary a atins-o pe Jina pe braț, în vreme ce Naji a condus barca spre mal. La câteva minute după ce ambarcațiunea fusese ancorată, Drew și Jake au apărut înotând prin apa puțin adâncă. Jake a ieșit pe țărm în viteză, s-a scuturat și i-a împroșcat ăe toți cu apă. Drew s-a ridicat în picioare. Avea pe el doar o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puștiul a început să agite capătul înflăcărat pictând panglici de lumină. La un moment dat, pe parcursul excursiei, Danny încetase să mai fie bântuit, în schimb Jina era acum cea urgisită de trecut. Fără Mike lângă ea - cel care-o ținea ancorată în realitate, cel care-i spunea ce-i logic și ce nu, ba chiar și ce e corect - Jina ajunsese să-l insereze pe Zach în orice poveste. Iar acum și l-a imaginat la capătul cărării care ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
venise la Sunny Bar. Mike a condus-o pe cărare, în sus, deși Jina aluneca la fiecare pas, ca și când, în patru zile, tot nu învățase cum să se deplaseze prin noroi. El, pe de altă parte, era surprizător de bine ancorat pe picioare. Mike simțea furnicători prin corp. Încă mai avea impresia că trupul i se ridică și coboară, deși părăsise barca de-o oră. În urechi încă mai auzea zgomotul motoarelor. Își dădea seama că țipa când vorbea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în vremea nașterii mele cineva m-a întâmpinat cu lapte și sare pâinea era amară e mult de atunci noi vorbim despre apă paharele noastre sunt din ce în ce mai mai goale și mai adânci două lumi naufragiate aruncându-și fiecare câte o ancoră restul e taină... dincolo de cuvinte... doar frunzele și oamenii au rămas să lucreze pământul noi strângem praf pe oglinzi numai cine știe să-l macine poate intra în rândul sfinților în vise e posibil orice într-un milion de ani
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mare... — Soțul meu e un tip prozaic. CÎnd a ajuns șef de secție, a fost foarte fericit că a reușit oarecum să stăvileaseă alunecarea de pe panta vieții... — Și totuși ai plecat, nu? — Dar nu din cauza visurilor. După el, autorizațiile te ancorau mai bine În viață. — Dar cu atîtea ancore la o barcă atît de mică sfîrșești prin a ajunge un visător, nu? Dacă nu s-ar fi folosit de ancore, ar fi plutit... Puse Încet, Înapoi pe masă, paharul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vechi doar țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii solide de stîlpi de susținere, roși și ei de termite. Creșterea populației a atras după sine Înmulțirea funeraliilor. Părăginirea se datora probabil unei lipse acute de fonduri a celui direct răspunzător de templu sau poate pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bine, românește sau moldovenește?". Răspunsul ei a fost năucitor: pe amândouă cam la fel! Fără cuvinte ! Nici ministrul Popov nu a avut nimic de spus. Seara am servit dineul pe o navă maritimă de pasageri reprezentativă a Ucrainei, care era ancorată în Marea Neagră, cel mai probabil pe Canalul Bâstroe. Toți participanții au înnoptat pe această navă. A fost un dineu stropit din belșug cu vodcă, foarte mult apreciată, îndeosebi de localnici. A fost prezentat și un agreabil program artistic. O seară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
interlocutori avansau ei înșiși argumente în sprijinul unei Președinții pe care să o exercite România. Secretariatul O.S.C.E. a întocmit și ne-a înmânat chiar o notă privind atu-urile pe care le deține România în acest sens: stat democrat, ancoră de stabilitate într-o vecinătate cu tensiuni și pericole de conflicte, participant important la definirea principiilor și standardelor care stau la baza activităților O.S.C.E., susținător ferm al Organizației, participant activ la eforturile comunității internaționale pentru soluționarea conflictelor și asigurarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și douăzeci și șapte de minute. Pentru a crea atmosfera cuvenită de suspans în jurul Formulei 12, aranjasem ca Blythe Crisp să fie luată cu elicopterul de pe acoperișul clădirii Harper și dusă pe un iaht de treizeci și șase de metri, ancorat în portul din New York. (Închiriat doar pentru patru ore, din nefericire, și patru ore foarte scumpe, pe deasupra.) Deși era un ger crunt - era 4 ianuarie - și râul era agitat, mă gândeam că iahtul era o alegere inspirată, aducea puțin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în cuvinte elogioase și al cărui mormânt este un loc de pelerinaj pentru cei cucernici. Este adevărat că orașul nu mai e decât umbra a ceea ce a fost odinioară. Locuitorii încă își mai amintesc de vremea când sute de corăbii ancorau în permanență în port, venind dinspe Flandra, Anglia, Biscaya, Portugalia, Puglia, Sicilia, și mai cu seamă dinspre Veneția, Genova, Raguzza și Grecia ocupată de turci. În anul acela, doar amintirile mai înțesau rada. În mijlocul orașului, cu fața spre port, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Noile studiouri de pe Upper West Side, despre care probabil că ai citit. Până de curând, Blithedale era un fel de azil. Încă mai seamănă cu o stație terminus din Londra sau cu o închipuire medievală despre ultima navă de război, ancorată la șerpuitorul, frântul Broadway. Anul trecut, un geniu într-ale proprietății a scos bătrânii pe scara de incendiu, și acum păstaia asta burtoasă a fost tăiată de-a curmezișul în patru felii mari și prospere. Mă simt tânăr și mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de floare de buboi, în mijlocul alteia, care se naște acum. Buboiul încă secretă puroi. Cei vii încă răspândesc otravă. Dar valurile nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsă parcă pe nepusă masă, cu o suflare rece și o mantie de purpură ce se prelingea printre crăpăturile străzilor. Am grăbit pasul și, douăzeci de minute mai tîrziu, fațada universității se ridică asemenea unei corăbii vopsite În ocru și ancorate În noapte. Portarul de la Facultatea de Litere citea, În ghereta lui, din scrierile celor mai influente condeie ale Spaniei din acel moment, În ediția de seară a jurnalului Lumea sportivă. Studenți nu prea se mai puteau zări prin clădire. Ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În taină de un preot evlavios, care, cînd o Întîlnea pe stradă, Îi spunea mereu: „Bună, Fermín, de-acum te-ai făcut ditamai bărbățelul“. Ironii de-ale vieții. — Ți-e dor de ei? — De familia mea? Fermín ridică din umeri, ancorat Într-un surîs nostalgic. — Ce știu eu? Puține lucruri Înșală mai abitir ca amintirile. Uită-te la preot... Dar dumitale? Ți-e dor de mama? Am coborît privirea. — Mi-e tare dor. Știi ce-mi amintesc cel mai mult de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unui portal, ca să-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În ceață. Printre ele se ridica turnul Întunecat și solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am dat deoparte părul ud care-mi cădea În ochi și am alergat Într-acolo, traversînd bulevardul pustiu. Portița de grilaj se bălăbănea În bătaia vîntului. Mai Încolo, se deschidea o potecă unduitoare care urca pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iubește cu adevărat iubește În tăcere, cu fapte și niciodată cu vorbe. În taină, Jacinta o disprețuia pe doamna Aldaya, acea creatură vanitoasă și goală pe dinăuntru care Îmbătrînea pe coridoarele casei sub povara bijuteriilor cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea ca să-i dea naștere Penélopei, În timp ce pîntecele ei, pîntecele adevăratei mame, rămînea părăginit și sterp. Cu timpul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă, fumînd lîngă balcon, cu picioarele strînse, rezemată de perete, ancorată În același loc În care o lăsasem. Încetișor, temîndu-mă să nu deranjez, am deschis ușa și am intrat În apartament. Perdelele de la balcon unduiau În Încăpere. Silueta stătea așezată lîngă fereastră, cu chipul estompat contra luminii, nemișcată, cu o lumînare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine ținem librăria. Eu țin socotelile. Bea face achizițiile și se ocupă de clienți, care o preferă pe ea mie. Nu-i Învinovățesc. Timpul a făcut-o puternică și Înțeleaptă. Nu vorbește aproape niciodată despre trecut, deși adesea o surprind ancorată Într-una din tăcerile ei, singură cu ea Însăși. Julián Își adoră mama. Mă uit la ei cînd sînt Împreună și știu că Îi unește o legătură nevăzută, pe care eu abia pot Începe s-o Înțeleg. Îmi e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din moravurile epocii, constituie o satiră îndreptată împotriva cosmopolitismului claselor dominante, care, părăsind moda fanariotă, au devenit în scurt timp admiratoare necondiționate ale apusului Europei, disprețuind tot ce era românesc. Franțuzitele, aducând vag cu Prețioasele ridicole a lui Molière, este ancorată adânc în realitățile noastre. Bătrânul boier, Conu Iordache, este refractar noului mod de viață promovat de fiicele sale, ahtiate după moda din „jurnalele după urmă” și după donjuani cu care poartă discuții în același stil. Între tinere și admiratorii lor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
p. 167. footnote> „Veta nu numai că nu e ridicolă, dar nu e nici comică măcar, ca Zița”.<footnote G. Ibrăileanu, I. L. Caragiale, pe marginea nopții furtunoase, în Studii literare, București, Editura Tineretului, 1968, p. 253. footnote> Într-adevăr, bine ancorată în mediu ei, neatinsă de tendința generală a emancipării, Veta e serioasă. Cu toată această seriozitate, este totuși și ea un personaj comic, nu scapă viziunii comico-satirice a scriitorului. Scopul derizoriu al manifestărilor Vetei, recuperarea ursuzului tejghetar, buna părere pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ale țării, avem posibilitatea de a modela sufletele copiilor, din perspectiva pluridimensională a libertății democratice, de exprimare și formare a conduitei civice, moral-creștine. Lucrarea se poate constitui într-un punct de vedere al autoarei asupra abordării problemelor specifice școlii românești ancorate în viitorul apropiat. Se poate vorbi de o „rezistență” la ”schimbare” din partea familiei, o lipsă de interes, de o slabă motivare - față de actul educațional, pentru care dascălul este pus în situația să găsească metode și mijloace de atragere spre un
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
cumpătată asupra interesului elevului de a-și însuși cunoștințele folositoare pregătirii lui pentru viață, sunt factorii care contribuie cel mai mult la instaurarea în școală, a unui climat de muncă serioasă și tenace. Cadrul didactic se află puternic și conștient ancorat în formarea generațiilor actuale și viitoare. Aflată, la rândul meu, ancorată în acest sistem de peste 32 de ani, m-am aflat în fața unor situații și întrebări cu o doză apreciabilă de scepticism, referitoare la reușita demersului didactic. Prima întrebare care
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
lui pentru viață, sunt factorii care contribuie cel mai mult la instaurarea în școală, a unui climat de muncă serioasă și tenace. Cadrul didactic se află puternic și conștient ancorat în formarea generațiilor actuale și viitoare. Aflată, la rândul meu, ancorată în acest sistem de peste 32 de ani, m-am aflat în fața unor situații și întrebări cu o doză apreciabilă de scepticism, referitoare la reușita demersului didactic. Prima întrebare care îți vine în minte în momentele de neliniște este „Din ce
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
asigurând o aderență de lungă durată și rezolvând probleme severe de stabilitate...” De ce toți erau preocupați de stabilitatea danturii, dar nu se ocupau de tălpi? Tălpile, când atingeau podeaua, trebuia să nu se transforme În șalupe plutitoare. Picioarele le puteai ancora În podea, dar atunci când podeaua devenea lunecoasă, ce făceai? Unde mai găseai punctul fix de care să te-agăți? În drum spre uterul matern, obiectele din jur deveneau lichide. Noimann se afla la al câtelea pahar? Prin urmare, marșul continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]