2,199 matches
-
instrumentalizarea cât mai deplină a acelor interese. O lungă experiență a făcut să se ajungă aici în mai toată lumea apuseană, dar mai ales în spațiul germanic, unde se spune că trei inși ajung pentru a forma numaidecât o "societate". Dincolo de anecdotă, un fapt de psihologie colectivă trebuie surprins aici, anume că asocierea metodică a grupurilor umane spre a-și proteja mai bine interesele e o realitate la definirea căreia au colaborat numeroase generații. Istoria ei coboară până în secolul XVIII, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vulpi, bursuci care au trăit în libertate printre animalele de la fermă. Uneori, animalele se întorceau în inima pădurii pentru a-și întemeia o familie. Alteori, amintindu-și de stăpânul lor, reveneau, preț de câteva ore, la civilizație. Ciobanul povestea această anecdotă incredibilă, de al cărei adevăr nu mă îndoiesc totuși nicio clipă: redat sălbăticiei, unul din aceste animale (o femelă de bursuc) s-ar fi întors după câteva luni, într-o seară, să-i zgrepțăne la poartă și să-i prezinte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
scriitor ă...) Totul e așa de meticulos studiat într-o versiune definitivă, încât din acest punct de vedere basmul a ieșit din circuitul folcloric și a devenit opera lui Creangă. Se observă în scrisul lui Creangă efortul creator. Când spunea anecdote pe la ședințele Junimii, era foarte degajat, povestea cu vervă, firesc, fără efort, însă atunci când era pus în situația de a scrie, avea o mare responsabilitate, așa cum mărturisește Eugen Simion: „Scriind greu, Creangă, care debita atât de ușor anecdote, avea respect
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Când spunea anecdote pe la ședințele Junimii, era foarte degajat, povestea cu vervă, firesc, fără efort, însă atunci când era pus în situația de a scrie, avea o mare responsabilitate, așa cum mărturisește Eugen Simion: „Scriind greu, Creangă, care debita atât de ușor anecdote, avea respect și aproape teamă de cuvântul scris. Apropierea ce s-a făcut de Flaubert ăcunoscut scriitor francez - n.n ) nu e fără temei-. Și, fiindcă suntem la prima parte a operei, este cazul să amintim câteva dintre năzbâtiile lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
adunați în curtea mănăstirii Socola. Istoricul publicărilor: Amintiri din copilărie sunt, împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu ălucrare intitulată eponim Popa Duhu), una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă, lucrări diferite de celelalte din corpul operei, care aparțin genurilor povestirii și anecdotei. Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere, despărțite de intervale de timp lungi, și au fost publicate la început ca texte distincte. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime-; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. În contrast, contemporanul și colegul lui Călinescu, Tudor Vianu, afirma: „Personajul basmelor, al nuvelelor, al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie, operă atât de puțin populară în intenția ei-. Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă, Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși, de a prezenta
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
bun de glume deocheate, ceea ce constituie desigur o exagerare. În capitolul "Întoarcerea vechiului fond românesc", din Introducerea sintetică, după stenograma unor cursuri, din 1929, Iorga e de părere că junimiștii îl "împingeau" pe Creangă să scrie tot felul de "pătaranii", anecdote corozive "care nu vor putea fi publicate niciodată", când în realitate "Popa Smântână", cum îl poreclise aluziv Jacob Negruzzi, dorea să scrie "cărți bune" pentru copii. Cultivarea laturei pitorești, "cam vulgare", crede Iorga, i-a dăunat mult țicăuanului, a cărui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
un moment tragic să închidem ochii și regăsim o independență interioara atât de stricată și de hermetică încât putem plasa în întunericul ei orice amintire, orice gând și orice imagine vrem, putem plasa în miezul momentului tragic o glumă, o anecdotă ca și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 73. De fapt, atât în conștiința autorului, cât și în cea a personajului lui Blecher, se dă o permanentă luptă între aparență și esență, sau mai bine spus
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un moment tragic să închidem ochii și să regăsim o independență interioară atât de strictă și de hermetică, încât putem plasa în interiorul ei orice amintire, orice gând și orice imagine vrem, putem plasa în miezul momentului tragic o glumă, o anecdotă ca și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 320. Naratorul blecherian acceptă jungian dualitatea lucrurilor. Aceasta echivalează, în fapt, cu acceptarea propriului statut. Astfel, partea a doua a cărții va debuta cu o incursiune a eului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a agresivității. Destul de frecvent, Însă, agresivitatea nu este Îndreptată asupa sursei stării de frustrare, ci este reorientată, redirecționată (displacement către o țintă mai sigură, În sensul că este foarte puțin probabil ca ea sa se răzbune. Un exemplu Îl constituie anecdota privind omul care, fiind umilit de șef, Își mustruluiește zdravăn soția, care țipă puternic la copil, acesta lovește câinele, care mușcă poștașul. Teoria lui Dollard a fost supusă ulterior unei revizii. Astfel, Leonard Berkowitz, considerând că teoria lui Dollard exagerează
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Pește" și "Azur" aveau cotă mai mare decât ansamblurile finanțate de "comitetele pentru educație socialistă". Auzea cum fiecare ispravă internațională a lui Ceaușescu avea două versiuni (cea din presa și televiziunea de partid și "cealaltă", a "bancului")oooo, formă de anecdotă "frivolă prin definiție" care "te reconciliază cu ireconciliabilul, fiind numai o viclenie de supraviețuire a sclavului din noi". Nu avea cum să ignore că "rapsozii populari" trăiau din banii Poporului (pentru care cântau la televizor, radio și pe scenă cântece
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
visează să meargă mai des la concerte, dar este, seara, adesea, prea obosită să o mai facă, se joacă cu pisica, se uită la jurnalele de actualități, citește on line ziare, citește reviste literare on line, primește on line informații, anecdote, calomnii, poze cu animale, felicitări, se culcă noaptea la 2 și se trezește dimineața automat la 8 fără 10, când are insomnie, se uită la televizor la filme proaste, se uită uneori în oglindă, mirată de ce vede și de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
icônes, p. 7-9. IORGA, Nicolae. Istoria lui Ștefan cel Mare pentru poporul român. Ediția a 3-a, îngrijită și prefațată de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 2004, 278 p. Elvira Sorohan: Prefață, p. 5-10. CANTEMIR, Dimitrie. Legende și istorioare orientale: legen-de, anecdote, istorioare cu tâlc din Istoria Imperiului Otoman / extrase și prefațate de Elvira Sorohan. Iași: Juni-mea, 2013, 250 p.: il. Elvira Sorohan: Cuvânt introductiv, p. 5-12. ARTICOLE ÎN PUBLICAȚII PERIODICE. INTERVIURI SOROHAN, Elvira. Reeditarea lui Ion Pillat. În: Iașul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
8, ian. 2015, nr. 9, p. 29-36. Elvira Sorohan. Cantemir în cartea ieroglifelor. București: Minerva, 1978. MILICĂ, Ioan. Povești cu tâlc. În: Ziarul de Iași, 8 ian. 2015, nr. 4 (7190), p. 6. Dimitrie Cantemir. Legende și istorioare orientale: legende, anecdote, istorioare cu tâlc din Istoria Imperiului Otoman / extrase și prefațate de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 2013. II. PAR ELLE-MÊME " Întotdeauna am scris numai de plăcere, despre cărți de adevărată literatură, care mi-au adus mereu un nou profit de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că le prezint la început de an 2015 un volum din 2013, dar, în viața cărților, curgerea timpului se măsoară mai degrabă în unitățile subiective ale oglindirii în conștiința cititorului. Volumul la care mă refer este o antologie de legende, anecdote și istorioare cu tâlc extrase din istoria lui Dimitrie Cantemir asupra curții otomane. Apărută la editura Junimea, antologia realizată de d-na Prof. Elvira Sorohan nu a trezit prea mulți dintre ochii de Argus ai cronicarilor literari, deși volumul merita
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
adoarme. Ne trezim și murim cu ele"). Predilecția profesoarei ieșene pentru povestire ca tip de discurs cu finalitate etico-pedagogică s-a vădit și cu alte prilejuri, de-ar fi să amintesc Cartea cronicilor (1986), o foarte apreciată antologie de legende, anecdote și felurite alte fragmente epice din textele cronicarilor, cum și recenta culegere de "legende și istorioare orientale" extrase din opera lui Dimitrie Cantemir (Dimitrie Cantemir, Legende și istorioare orientale, Junimea, 2014). Nu pot uita că, pe vremea când țineam seminariile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru că i-ai redus (sublinierea e a autorului) dimensiunile. Călătorii sunt cunoscuți pentru exagerări..." Autorul unei scrieri de călătorie trebuie de asemenea să aibă în vedere o schemă generală, care ar arăta cam așa: "călătorind observații asupra ținutului traversat o anecdotă sosirea într-un oraș bisericile populația observații istorice altă anecdotă mâncăruri și băuturi curiozități firești egoismul observații despre femei (nu vă pierdeți vremea cu bărbații) altă anecdotă" etc. (citatele de la p.292, 293, 294). Și nu așa arată trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sunt cunoscuți pentru exagerări..." Autorul unei scrieri de călătorie trebuie de asemenea să aibă în vedere o schemă generală, care ar arăta cam așa: "călătorind observații asupra ținutului traversat o anecdotă sosirea într-un oraș bisericile populația observații istorice altă anecdotă mâncăruri și băuturi curiozități firești egoismul observații despre femei (nu vă pierdeți vremea cu bărbații) altă anecdotă" etc. (citatele de la p.292, 293, 294). Și nu așa arată trei sferturi dintre cărțile de călătorii? Partea interesantă este că și aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
schemă generală, care ar arăta cam așa: "călătorind observații asupra ținutului traversat o anecdotă sosirea într-un oraș bisericile populația observații istorice altă anecdotă mâncăruri și băuturi curiozități firești egoismul observații despre femei (nu vă pierdeți vremea cu bărbații) altă anecdotă" etc. (citatele de la p.292, 293, 294). Și nu așa arată trei sferturi dintre cărțile de călătorii? Partea interesantă este că și aceste recomandări, ironice la adresa călătorilor care se nutresc din cărțile predecesorilor, nu rămân doar parodii: uneori, situațiile, întâmplările
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și-i mai pot permite, reprezențanții editorilor care, înarmați cu răbdare și persuasiune, fac lobby pe lîngă librari pentru a-și promova interesele de moment. În demersul lor intră, în proporții variabile, elemente de strategie editorială, opinii personale, impresii subiective, anecdote cu posibilă priză la public. În fine, în destinul unei cărți intervin, totuși, și criticii de profesie. Unii consideră că această activitate nu prea mai există, ceea ce nu e adevărat în spațiul anglo-saxon, unde autoritatea specialistului e încă respectată, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu utilizat în exces încetinește adesea fluiditatea narativă. Dar mai ales, documentația istorică, altminteri abundentă, solidă și bine digerată, sterilizează și mumifică în mare măsură "viața" romanului, privîndu-l de acea prospețime și autenticitate conferită de anecdotă, de fantezie, de o mai mare empatie cu lumea pe care o disecă. Pe ansamblu, totuși, o "artă franceză" a romanului, mai degrabă decît a războiului. Din fericire. Eșecul romanesc al multiculturalismului? Marile instituții și organizații mondiale continuă, la foc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la modul în care privește lumea fiecare din ei tatăl, cu un zîmbet timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon va fi cu siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are raportului cu un părinte dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-se Cum să faci pămîntul să dispară? (Seuil, 2006), dar ea e în primul rînd o poetă, care s-a mai jucat puțin și prin teatru. Apoi, după cum singură povestește, într-o bună zi, a început să noteze mici momente, anecdote, întîmplări observate pe stradă, auzite, citite, văzute la televizor ; intenția inițială era să le lase așa, independente, să trăiască fără legătură între ele, dar treptat, și-a dat seama că, aproape fără voia ei, ele își întind antenele una către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
idealismul și intelectualismul, tranzitivitatea cu ermetismul, banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care l-a consacrat, Karnabatt trece în revistă caracterele unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei, care servește ca subiect picturei academice, Gustave Moreau pune simbolul, înveșmântează în luxul culorilor o idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de imitații palide, de alegorii banale și de anecdote, nici de novatorii cari reduc pictura la simple efecte de lumină, la o searbătă și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare de purpură presărată de pietre prețioase, va rămâne un tainic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]