1,474 matches
-
învecina chilia unui frate servitor, al cărui nume de călugăr l-am uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane precum împărțirea rației de pâine, păreau a o privi pe Fecioara Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu-i reușea câte o experiență și se scuza, invocând diferite motive, noi îi spuneam, rânjind binevoitori: ― Să-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce zâmbești, domnule, în timpul explicației mele? mă întrebă Chimistul. Poftim la lecție! ― Bine, don' profesor, zic eu, ies
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care‑i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a fost un strigăt de înger? Și asta chiar în temeiul câtorva pasaje din poetul nostru. Ne gândim, mai cu seamă, la începutul acelei bucăți din Iluminații, intitulată Vârsta de aur (Age d'or): "Unul dintre glasuri, / -Cît e de angelic! (Quelqu'une des voix,/ Est-elle angélique!") Dar, în opoziție cu teza lui Claudel, ne luăm libertatea să arătăm că avem de-a face în acest caz cu un fel de scientist, un metodician al delirului și nu cu un vagabond
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bruscă a capului fără a mai privi înapoi. După sărutul repezit al Angelei și plecarea ei ca o furtună, Radu rămăsese singur. Liniștit că se simțea mai bine, încerca să se resemneze, dar gândul îl duse la chipul blând și angelic al Ramonei, care și ea la plecare îl sărutase pe frunte, dar atât de tandru, sărut pe care el îl simți deși era aproape inconștient. întrucât nu cunoștea sentimentele Ramonei, consideră acel sărut ca pe un gest de bunătate și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și cuvintele aruncate acum din ură pentru tatăl fiului ei, o grea povară-i va fi. Chiar din primul moment, când îl văzu pe micuț, Ramona l-a luat în brațe cu multă dragoste. Ea observă cu mulțumire frumosul și angelicul chip al copilului, care era copia fidelă al tatălui său, omul de care-și legase viața și care pentru ea însemna atât de mult. -Radu, toată viața voi iubi acest copil, așa cum și pe tine te voi iubi! -Ești atât
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
săracă. A mai fost respinsă-n Parlament o moțiune de cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Din cauza asta nu mi se părea prea interesantă, dar era foarte frumoasă și avea un corp superb. O făcusem să ne cedeze dându-i să ia ecstasy. Era foarte inhibată din punct de vedere sexual, dar goliciunea ei avea ceva angelic. Bărbatul era foarte Încântat de ea, În plus era sigur că În curând o va cuceri și pe Mie, așa că Își repeta mereu că se afla În cel mai Înălțător moment al existenței sale. Nu ne-am dat seama Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
exprimi setea de putere. Și-apoi, suprimarea lui nu are rațiune: nu poți lipsi Stațiunea de ordine, de stabilitate, el e creația ta, vrei să-i găsești o justificare superioară, e un om: „VOCEA” se cade să dicteze o poveste angelică. A ta e satanică, te reprezintă. Ai ceva malefic, ți se spune, uneori. În Stațiunea, tai și spânzuri; vecinii de apartament, trecătorii nu știu nimic. Prietenii (?Ă. Nu dă nimeni prea mulți bani pe tine. Nici tu nu te sinchisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dintre ei; un fel de turniruri, nu tocmai cavalerești, mai degrabă ciocniri Între două forțe care nu găseau altă cale pentru a-și consuma energiile În exces. O școală pentru Thomas, Învățase multe atunci. Dar și pierduse. Nimic din copilul angelic de odinioară, care mergea cu Antonia la biserică, nu mai rămăsese În el; reînviase ceva, după ani, pentru că Rusoaica - așa credea ea - se rugase neîncetat; Thomas ajunsese aproape o pildă pentru cine vroia să afle calea cea bună. Nu prea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
realitatea se ocupă. Un expert al realității, cum spuneam. — Aiurezi și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat, absolut impardonabil, este moartea Antigonei, a Ifigeniei, a Desdemonei, a Ofeliei, a Cordeliei: moartea purității, a angelicului, a divinului uman. Antidotul Antidotul imposibilului dramatic al lumii omului este poezia. La polul suprem lucrul geniului. Poezia, arta, în genere, creează o neo lume pe fondul lumii din jur, fiică a Mayei. Poezia este mai adevărată, și de esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic, dându-i o aură infantilă, nevinovată, iar ochii închiși păreau că visează. Oare la ce visa? M-am întors spre Vladimir cu un chip ce eram sigur că exprima o mulțime de întrebări, dar el spuse doar: Aici, eu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a venit taică-tu să te ia înapoi. Mă bucur că ai rămas. Îmi pare atât de bine... Ana? Ana! Simți o tristețe imensă înaintea sa și groaza îl împietri. Știa ce se întâmplă! Sufletul ei se detașa de chipul angelic în care sălășluise până acum. Nu se poate! Se ridică în picioare panicat, îi luă capul în palme și se uită zdruncinat la ea. Îi simți totuși căldura vieții care tânjea în ea, dar sângele nu-i mai circula în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că ești un băiat foarte bun ori unul mai puțin bun. Abia atunci, Va Îi privi capul, părul, fața, gura și obrajii, Xenia exprima bucurie prin toate acele daruri scumpe, vorbea cu gura, cu ochii și cu Întregul său chip angelic. Rică nu știa ce să admire mai Întâi, părul ei șaten și cârlionțat, tuns scurt și care lăsa la vedere gâtul frumos și lung diamantat cu un pufușor bălai și ademenitor sau ochii ei cu sprincene arcuite, cu gene lungi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
picta madone, femei și fete tinere a căror corp era bine proporționat și de care te puteai Îndrăgosti foarte ușor. Poate sunt Îndrăzneț, dar vreau să spun că și liniile și formele corpului tău sunt foarte frumoase, bine proporționate, chiar angelice! Altfel nu te-ar iubi ... dumnealui! M-ai amețit! Să zicem că ai ceva dreptate, așa cred și eu, dar de ce mai crezi că sunt frumoasă? Rică Olaru simțea acea voluptate pe care o afișa fata În tot timpul cât
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu surâzândă angelic, tenul obrajilor era unul alb, pudrat ușor și doar cu o tentă de roșu În mijlocul lor. Pe lângă urechiușele delicate curgeau parcă din cer câte doi zulufi extrem de subțiri și răsuciți cu mare măiestrie. Avea un cap frumos, nu știai cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
doi erau Îmbrăcați foarte sumar, se țineau de mână și se mângâiau, sărutându-se din când În când, așa ca doi iubiți adevărați. Era aproape de miezul nopții când G l a privit În ochi și a rostit cu o supărare angelică: De ce ar trebui să plecăm, eu acasă și tu acasă? De ce stai tu cu mine până la orele acestea, hai spune? Rică o Învălui Într-o privire caldă și expresia de pe fața lui răspundea de la sine, dar spuse: Consider că este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Spaniei. — Era În primul rând, lângă o parașută! * Dar acum nu mai era posibil nici un dubiu, pe ultima ieșită, bătrâna doamnă cu mănuși și pălărie, o Înconjura un grup Întreg de tinere copile, iar În fața lor sta singur el, un angelic discoman reformat, cu ochelarii lui meseriași și costumul alb plin de buzunare și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În plină zi. În jocul aparent nevinovat al unor poezii, se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta (poetul) trăiește cu speranța regăsirii esențelor, regăsirii drumului spre forma cea mai Înaltă a “nefăcutului”... spre forma “angelică”. Festivitatea de absolvire... Am Închis ușa după mine și tumultul lumii exterioare a dispărut. Dar cine putea opri furtuna iscată În adâncul sufletului.?! Nimeni... În jurul prânzului, cu o zi Înainte de eveniment, primesc un telefon de la prof. V ( prietena mea), care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei, iar mama era afară, la sfoara pe care atârna rufele, ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din răchită împletită, până lângă dulapul maro, masiv îdulapurile încastrate, albe, subțiri, care păreau făcute din plastic se aflau încă într-un viitor îndepărtat. Astfel de dulapuri erau considerate niște obiecte care-ți ușurează viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
preocuparea, o brichetă din plastic tot verde, Portia era chiar ideală pentru a zăcea liniștită într-un harem, fără grija de a deveni vreodată favorita. (Pleșu avea curajul, să zic așa, să combată într-un curs universitar ideea despre femeia angelică, iar Eminescu, cu vreo sută treizeci de ani înainte de noi, nu putea să fie decât extremist, dacă femeia nu era înger, era demon, dar tot sfântă prin iubire... Cu mentorii aceștia înțelepți, în confruntările de idei eu eram de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un rebus, pe care trebuie să-l dezlegi... Am mers pe "7", a urmat "10", am continuat cu "5", ar fi trebuit să fim pe drumul cel bun, dar povestea se repetă: "Mona, mai uită-te o dată". Cu o răbdare angelică, Mona consultă, iar, harta. "Unde ne a-flăm?" o întreabă Dan. "Nu știu", zice Mona. Râdem nervos, suntem obosiți. Însă, pe măsură ce trece timpul, râsetele noastre sună mai neconvingător. Exasperați, oprim, în cele din urmă, la un telefon, lângă o benzinărie închisă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]