2,942 matches
-
devine obiectul urii proiectate asupra animalului și eliberate de angoasa culpabilizantă. Astfel, își poate asuma propriile sentimente ostile venite din afară, cel puțin pentru moment, pentru că povestea nu se oprește aici. Ea va avea insomnii legate de teama de lupi. Angoasa s-a deplasat fixându-se asupra fricii de aceste animale, a căror posibilă apariție o sperie pe fetiță atunci când trebuie să se ducă la culcare. Asistăm oare la nașterea unei fobii? Asemănarea dintre proiecție și acest simptom își găsește aici
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptul că esența proiecției rezidă în deplasare. Proiecția operează astfel prin deplasare în superstiție, gândire magică, recurgere la mitologie sau basm, precum și în vis, delir sau transfer. De fiecare dată se produce o deplasare a unei cauzalități interne - obiect de angoasă - spre exterior. În același timp, această deplasare poate fi foarte costisitoare din punctde vedere energetic. De fapt, partea proiectată care eliberează eul dintr-o stare de tensiune presupune totodată pierderea unui conținut psihic. Dar cum va reuși eul să acopere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formei lor deosebite, nu sunt niciodată confundați cu aceștia. Raționalizarea se întemeiază așadar aici pe o percepție inexactă a elementelor testului. Într-un registru mai puțin sumbru, dar foarte melancolic, Pierre (60 de ani), funcționar guvernamental ce se apropie cu angoasă de pensionare, face dintr-o placă a materialului un monument dedicat morților. Explicația pe care o dă nu face nici o asociere între această construcție și tristețea pe care i-o inspiră viitorul, el invocând un motiv cu totul iluzoriu: „Am
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și melancolic. Fetița îl crease ascultător și foarte civilizat și datorită lui s-a vindecat de teama de animale. A reuși să domini, chiar și numai imaginar, un animal feroce nu-i oare cel mai bun leac pentru a elimina angoasa? Tendința fetiței de a-și alege ca tovarăș imaginar un animal provine, poate, și din faptul, remarcat de Freud (1926/1995), că la această vârstă, „prăpastia dintre om și animal nu este încă recunoscută” și nu este atât de accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sediul băncii Crédit Suisse din Zürich... Acolo se află moștenirea mea de familie în forma sa vizibilă, din care doar o mică parte constă în mii și mii de franci, restul compunându-se mai ales din mii și mii de angoase, necazuri și deznădejdi.” Apoi, numeroase exemple de reverii colective se exprimă în basme. Basmele te fac să visezi, propunându-ți istorii „gata făcute” ce reiau motivele cele mai răspândite ale reveriei diurne. Astfel, fiecare poate găsi aici ceva ce corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a fi otrăvită de o amărăciune ferecată sub lacăt, de a aluneca în prăpastia fără fund a tristeții. Ea resimte o disperare brută, este bântuită de angoasă și de un sentiment de nefericire pe care încearcă din răsputeri să le sufoce, dar care însă reușesc să se infiltreze pe căi ocolite. Vor urma o serie de coșmaruri legate de moarte, în timpul cărora pacienta urlă de neputință și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și un eșec, de vreme ce simptomul isteric îl invalidează pe pacient. Widlöcher (1971-1972) observă că, la pacienții săi, „conversia este suficientă pentru a drena conflictul” și că, de altfel, personalitatea subiecților pare a fi normală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care trebuie să adăugăm fobia: obiectul fobic s-a substituit, prin deplasare, obiectului unei iubiri interzise (tatăl, din exemplul dat de Freud în studiul său intitulat „Refularea”, 1915b/1968). În acest caz, refularea a eșuat, întrucât ea nu a suprimat angoasa, ci doar a deplasat-o. Nu este deloc de mirare că, în fața consecințelor adesea nocive prezentate succint mai sus, Janet, Breuer și Freud au încercat să „suspende refularea”. Cam în aceeași perioadă, ei au utilizat hipnoza, obținând, cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui Freud, Klein va pune accentul nu pe refuzul realității exterioare, ci pe refuzul realității psihice. Pentru a descrie apărarea maniacă, ea se va servi de ceea ce numește „refuz magic de putere absolută”, ce vine să efectueze o colmatare a angoaselor depresive, în timpul poziției cu același nume. Apărările maniace se sprijină pe refuzul a trei sentimente: omnipotența ca refuz al dependenței, triumful ca refuz al experiențelor depresive și disprețul față de obiect ca refuz al valorii acelui obiect. Pe fundamentul refuzului Lacan
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
s-a întrebat dacă situația este la fel și la tatăl său. Atunci a ridicat cămașa acestuia și a văzut cu satisfacție un penis mare”. Recurgerea la refuzul diferenței dintre sexe este aici într-adevăr o măsură de protecție împotriva angoasei de castrare. „Am văzut eu, femeia are penis!”, pare să spună copilul. De ce această necesitate de a se liniști astfel, dacă nu tocmai din cauza îndoielii provocate de recunoașterea anatomiei materne lipsite de organul analog propriului organ. Absența percepută este contracarată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să acționeze, să se comporte, cel puțin temporar, ca și cum tatăl și mama ar avea același atribut. Întâlnim aici un fel de sciziune a eului ca sistem organizat, care nu antrenează pentru moment nici o daună și procedează la o colmatare a angoasei. În psihanaliză, suspendarea refulării este cea care permite conștientizarea realității și reconstrucția amintirii. Este necesară o răsturnare a succesiunii temporale a evenimentului: mai întâi, descoperirea absenței penisului la mamă, asociată cu spaima de castrare, apoi redobândirea încrederii la vederea penisului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și refuz. Ne gândim, de pildă, la pacienții victime ale unor maladii somatice grave (Revidi, 1994) pentru care refuzul realității reprezintă un mecanism operant în fața factorilor de agresiune reprezentați de boală sau de posibila lor moarte. De asemenea, distanțarea față de angoasa de moarte poate produce efecte de remisie sau chiar de vindecare, mai ales în anumite forme de cancer. Tot astfel, refuzul specific subiecților cu cardiopatii, asociind trăirea unui sentiment de putere absolută și de controlare a realității, s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Regresie" Definițietc "Definiție" Regresia constituie o revenire - mai mult sau mai puțin organizată și tranzitorie - la moduri de expresie anterioare ale gândirii, la conduitele sau relațiile obiectuale, în fața unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoasă sau de frustrare. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Regresia este o metaforă. Ea provoacă de la bun început o mișcare defensivă, de repliere, de întoarcere înapoi, în opoziție cu mersul înainte, care implică termenul de progresie. Este bine cunoscută imaginea utilizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de trei ani îi avea pe ambii părinți alături: ei nu divorțaseră încă. Regresia rezidă aici într-o călătorie spre înapoi, atât în timp (prima copilărie), cât și în spațiu (visul), declanșată de confruntarea subiectului cu o situație încărcată de angoasă. Avem de-a face mai întâi cu visul însuși, produs al unei regresii de la gânduri la imagini, și în al doilea rând, cu funcția defensivă pe care o îndeplinește realizarea unei dorințe ce infirmă realitatea parentală: copilul își exprimă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale Annei Freud (1936/1993). De fapt, de ce nu s-ar putea stipula că mișcarea retrogradă de regresie-fixație este activă, într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic, în orice conduită defensivă care, căutând să stopeze un exces de angoasă, este gata să se folosească de orice mijloc? Astfel, conduita regresivă a colecționarului nostru de mașinuțe se poate îmbina cu deplasarea. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Regresia se poate dovedi patogenă, din cauza „punctelor de fixație” de care se atașează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea îl numește „micul savant”), care „descoperă foarte devreme că inteligența sa și capacitatea de a dobândi noi cunoștințe îl vor ajuta să-și combată temerile”. Aflat la o vârstă fragedă, neliniștit în fața lucrurilor stranii sau neobișnuite, el își domină angoasa căutând să descopere funcționarea tuturor obiectelor care-l neliniștesc (din nefericire, pentru că le demontează fără a le mai putea reconstitui...). Apoi aceste activități de sublimare, destinate inițial să-l ajute în dominarea unor temeri infantile, se detașează de prima lor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mult de acest mecanism, mai ales în legătură cu fantasma la copil. DSM-IV (1994/1996) nu-l menționează, dar oferă o definiție foarte cuprinzătoare formațiunii reacționale, care înglobează și transformarea în contrariu. Exempletc "Exemple" Deși primul exemplu citat este ceva mai vechi (angoasa căilor ferate, frecventă în secolul trecut, nu mai este la modă), el poate explica teama de transporturi în general. Freud (1905/1987) dă acestui fapt o interpretare originală. Pentru copii, legănarea din primii ani de viață este o amintire plină
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de multe ori rău în cursul deplasărilor cu mijloacele de transport), nedorind să-și refuleze această plăcere, o transformă în contrariul ei și reacționează la legănare și balans printr-o stare de greață, ceea ce le provoacă senzații de epuizare și angoasă pe durata călătoriei. Se știe că Freud însuși suferea de fobia călătoriilor (Jones, 1955/1979), interpretarea evocată mai sus fiind probabil o autoanaliză. Transformarea pasivității în activitate este ilustrată de Freud în mai multe rânduri, mai cu seamă în legătură cu jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza obsesională, transformarea în contrariu se poate asocia, în anumite cazuri, cu isteria. Freud face doar o scurtă aluzie la acest fapt, în Inhibiție, simptom și angoasă. Știm că în cadrul refugiului în reverie se utilizează în mare măsură această transformare. Dacă satisfacția legată de reverie se instalează la adult, ea își pierde caracterul anodin pe care îl deținea în copilărie, întrucât riscă să modifice relațiile cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
amoris (M. Scheler). Ca să relativizăm neliniștile noastre față de aceste fenomene ciudate pe care le calificăm drept imorale și ca să le punem în perspectivă istorică, suntem îndreptățiți să ne amintim că în toate cenzurile epocale modurile de viață alternative au suscitat angoase și respingeri. Astfel, pe seama sectanților creștinismului, în momentul nașterii sale, s-au pus cele mai oribile infamii! Iar ceea ce se întâmpla în catacombele romane și în alte locuri secrete ale acestui cult misterios a suscitat numeroase fantasme. Efervescența religioasă șoca
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
altor ocazii festive. Toate arătând importanța locurilor de schimb, de comunicare, de "comerț". Iată deci deontologia în acțiune. Ea rezultă din ceea ce am putea numi "sărbători copulative", în cursul cărora circulația bunurilor, a cuvintelor și a afectelor eliberează sufletul de angoasa morții. Ar trebui să facem o topografie a moravurilor și a locurilor, topografie a fizicului și a spiritualului, care să dea seama de această intimă și secretă relație ce există între pluralitatea locurilor și aceea a legăturilor. Împotriva unei morale
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
realizată însă din perspectivă medicală, neuronală și psihiatrică, de identificare și tratare a maladiilor comportamentale. Freud a fost și a rămas întreaga sa viață un medic care a fost nevoit să revină asupra părerilor sale privind natura confuziilor mentale, a angoaselor și nevrozelor de care suferă oamenii. Era o perioadă în care explicarea acestor fenomene era dominată de încercări speculative, oculte. Spre deosebire de acestea, în încercarea sa, Freud face apel la științele naturii, la ceea ce la acea vreme se cunoștea despre activitatea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
investigativă de interferențele dizidenților. În Anglia oferă ospitalitate psihanaliștilor germani și austrieci care au trebuit să se refugieze din fața nazismului. În 1956 reușește să celebreze centenarul nașterii lui Freud. În centrul atenției investigațiilor lui Jones au fost fenomenele de coșmar, angoasele, cele de refulare ale libidoului, toate investigate din perspectivă clinică. El a preluat metodologia simbolistică pentru studierea fenomenelor maladive, nu ezită să se inspire din mitologie, din religie pentru interpretarea acestora. După ce o întâlnește pe Melanie Klein gândirea sa suportă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a se afla sub influența lui Freud, decât că a colaborat îndeaproape cu Edward Sapir și Ruth Benedict, pentru a se înscrie cu investigațiile sale pe linia științelor sociale și nu medicale. Din acest punct de vedere descrie fenomenul de angoasă, raportat la nevoia de securitate, la sistemul defensiv, o nevoie primară comparabilă cu cea a instinctului sexual la Freud. Formulează problematica subiectivă a unui asemenea sistem defensiv al sinelui, de construcție pe această bază a personalității. Exigențele vieții sociale trebuie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sunt cele de a merge, de a evita pericolele, sunt cele care asigură adaptare; dimpotrivă, pe partea cealaltă se înscriu o seamă de interdicții, de tipul atingerii organelor sexuale, de a nu ajunge la împliniri decât cu prețul generării unor angoase ale dezaprobării. Rolul determinant pentru cauza "sănătății mentale" îl joacă integrarea în societate, ajustarea comportamentului în raport cu normele culturale ale acesteia. E. Fromm s-a înscris pe aceeași linie psihanalitică culturalistă, cu o deschidere spre raționalismul marxist, spre cel care omului
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]