1,488 matches
-
întregii colectivități.[11] Disertația lui Petre Popescu, unul dintre legendarii prezentatori ai Telejurnalului - foarte apreciat de către crainica Delia Budeanu[12] - prezintă devenirea politică - dar și morală, iată - a programelor de televiziune românești de-a lungul anilor 1970, din perspectiva unui animator de emisiuni de actualități. Vom insista de altfel asupra importanței eforturilor puse în slujba realizării utopiei mediatice a difuzării « trăirii » ideologice. A insista pe trăire nu reprezintă nici un accident (în raport cu propaganda din țările blocului comunist), și nici reluarea identică a
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
Primele mărturii mai importante despre competiții și rezultate ale unor întreceri sportive, precum și despre organizarea unor sporturi prevum volei, tenis de masă, handbal, atletism, fotbal, șah ne vin dintr-un raport școlar din anul 1954, în care este evidențiat ca animator același profesor - Gheroghe Nedelcu. Existența în Slobozia a Depozitului de armăsari, devenit apoi ICZ, a atras în mod foarte semnificativ practicarea în localitate a unui sport de mare frumusețe - hipismul, care a afirmat sportivi slobozeni și în numeroase competiții naționale
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
cupe precum "Hermes", "Felix Țopescu", "Samsung"]. După înființarea raionului (1950), o nouă viață economică și socială la Slobozia a atras și înființarea a numeroase cluburi sportive, unele foarte active, care au promovat sporturi, sportivi, antrenori și animatori: "Voința CMP", cu animatorul Gogu Arapu, Jan Buzoianu, animator de excepție la Slobozia Nouă, Ion Puia la asociația "Spicul Bora", CS "Energia", cu o bună echipă de fotbal. Au apărut și alte sporturi, precum popicele și boxul, s-au remarcat în epocă profesori precum
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Samsung"]. După înființarea raionului (1950), o nouă viață economică și socială la Slobozia a atras și înființarea a numeroase cluburi sportive, unele foarte active, care au promovat sporturi, sportivi, antrenori și animatori: "Voința CMP", cu animatorul Gogu Arapu, Jan Buzoianu, animator de excepție la Slobozia Nouă, Ion Puia la asociația "Spicul Bora", CS "Energia", cu o bună echipă de fotbal. Au apărut și alte sporturi, precum popicele și boxul, s-au remarcat în epocă profesori precum Ecaterina Mărăcine (Iorga), Petre Nicolae
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
T.C.R. Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931. Tot atunci este organizat și primul campionat regional masculin. În această perioadă nu existau mai mult de 150-200 sportivi legitimați, baschetul trăind mai ales din insistențele și pasiunea unor animatori. După 23 august 1944, odată cu instaurarea regimului comunist acest sport începe să aibă caracter de masă, ca de altfel majoritatea activităților sportive din acea vreme. Sunt organizate campionate republicane (începând cu anul 1947), se participa la primele Jocuri Balcanice (1946
Baschet () [Corola-website/Science/300780_a_302109]
-
special în biserica "Santa Croce". Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - în generația următoare cu Petrarca și Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renașterii. Împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia și Brunetto Latini devine principalul animator al noului stil literar, "„Dolce Stil Novo”". Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul caracteristic epocii istorice, după care providența este determinantă pentru evenimentele din viața oamenilor, pe calea ce duce la mântuire. Prima operă importantă a lui Dante, "„Vita
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
1915. Fiind învinuit de spionaj, a fost arestat din nou în decembrie 1916 și închis 7 luni la Brașov și 7 luni la Cluj, apoi internat în orașul Sfântu Gheorghe, până în noiembrie 1918. La întoarcerea de pe front, un alt mare animator al vieții românești din localitate a fost primarul Cristifon Purecel, care împreună cu pr. Gheorghe Burlea a organizat Gardă Națională românească din localitate. Maghiarii și-au format și ei gardă lor (condusă de Ioan Hartzig). Într-o dimineață cețoasa, gardă maghiară
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
un zid de piatră, precum și porțile și gardul de fier. Cimitirul parohial a fost împrejmuit cu un gard de scânduri. Pentru biserică s-a primit donație o icoană mare a Mântuitorului. În timpul slujirii primului preot titular, Gheorghe Burlea, un mare animator al vieții naționale, s-a construit și casa parohiala în fața bisericii din sat. În anul 1911, românii au strâns bani pentru a cumpăra și ridică un clopot pentru catolici și reformați (a fost turnat de un meșter ceh la Timișoara
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
mai târziu în volumul de debut, "L'enchanteur pourrissant" (1909, cu xilogravuri de André Derain). Atras de pictură, îi aduce în atenția publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse și Georges Braque. Asista la nașterea cubismului și devine unul dintre animatorii și teoreticienii curentului, fapt consfințit în 1913 de eseul "Leș peintres cubistes", apărut în revista de sub conducerea lui ""Leș Soirées de Paris"". Apollinaire propune termenul de ""orfism"" pentru a descrie tendința către abstracția absolută în pictură lui Robert Delaunay, termen
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
proeminente ale științei și oratoriei universitare. În 1900 vechiul comitet se completează cu nume noi, provenind din domeniul științelor naturale. Nume noi se amestecă cu altele noi, mai puține nume din sferele literare, mai multe din cele savante și universitare. Animatorul comitetului este Ioan Bogdan care, în 1903, devine directorul revistei până în 1907, când revista trece sub conducerea lui Simion Mehedinți. Dacă până în 1900 revista își păstrase în primul rând tradiționalul ei caracter literar și filozofic, o dată cu intrarea lui Ioan Bogdan
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
-l pe Fernandul ei!”, în pronunția franceză Fernandel), si asa adopta acest pseudonim cu care se va identifica până la sfârșitul vieții. După terminarea serviciului militar în 1926, este remarcat de Jean Faraud, directorul francez la "Paramount", care-l angajează că animator în pauzele filmelor de cinematograf. În 1930 se mută la Paris, unde are un angajement în revistă "Nu" sub regia lui Henri Varna, înregistrând un adevărat triumf, hotărâtor pentru viitoarea-i carieră. Astfel primește din partea regizorului Marc Allégret primul său
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
figurile pictate de el prezintă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc. Operele sale, inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, animator al "Academiei Florentine", atestă sensibilitatea deosebită și bogata viață lăuntrică a artistului. s-a născut la 1 martie (?) 1445, în Florența, al patrulea fiu al soților Mariano și Esmeralda Filipepi. Ognissanti, locul unde locuiește familia Filipepi, este o parte a
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
anumită oră pentru a face posibilă "apariția": se intercalează între o sursă de lumină și un ecran semitransparent din mătase o marionetă (o reprezentare amorfă a unui om, zeu, animal, a unor obiecte, etc.), care prin mișcare imprimată de un animator (persoana care face ca o marionetă să miște) cu ațe sau paiete, pare pe ecran o umbră mișcătoare. Sursa de lumină a acelor vremuri de început,era de obicei un foc mare, foc ce degaja multa lumină pentru a asigura
Teatru de umbre () [Corola-website/Science/299663_a_300992]
-
ardelean”. Până la Unire, în fruntea ASTREI au fost ca președinți personalități politice și culturale proeminente: Andrei Șaguna, Vasile Ladislau Pop, Iacob Bologa, Timotei Cipariu, George Barițiu, Ioan Micu-Moldovan, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca-Șuluțiu, Andrei Bârseanu, inițiatori de mari înfăptuiri, ideologi și animatori înflăcărați. După ani de muncă laborioasă a ASTREI (conferințe, editări de cărți, înființări de școli), Cipariu declara în 1867 următoarele: "„Simțul național s-a deșteptat în toată românimea. Națiunea română a venit la cunoștința poziției care i se cuvinte între
Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român () [Corola-website/Science/299054_a_300383]
-
cărei scop este să fabrice filmul războiului de independență... Asemenea întreprindere merită să fie aplaudată”". Inițiatorii erau un grup de actori, C. Nottara, Ar.Demetriad, V.Toneanu, I.Brezeanu, N. Soreanu, P. Liciu, precum și tânărul Grigore Brezeanu, producător asociat și animatorul întregii acțiuni. Fiind nevoie de o sumă mare de bani pentru realizare atrag în această acțiune și pe "Leon Popescu" un om bogat și proprietar al "„Teatrului Liric”". Din partea autorităților au primit un sprijin deosebit prin punerea la dispoziție a
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Pascal Vidrașcu?). S-au adus aparate, operatori străini, prelucrarea peliculei s-a făcut în laboratoare parisiene. Va fi fost Gr. Brezeanu regizorul filmlui? Din relatările timpului nu găsim vreo informație care să corespundă acestei ipoteze. Dimpotrivă, ele îl prezintă ca „animator”, producător al filmului, alături de societarii Teatrului Național și de Leon Popescu. Mai mult, se pare că el a fost cel care l-a atras pe finanțatorul întregii întreprinderi. În anul 1985, criticul de cinema Tudor Caranfil descoperă printre actele lui
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
parte a vieții sale în exil. A avut patru frați, toți intelectuali de calibru români, matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, lingvistul Alejandro Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. S-a stabilit inițial la Paris și apoi la München. A fost animator a numeroase cenacluri și reviste literare ale exilului și redactor șef (1955 - 1957, respectiv 1958 - 1965) la postul de radio Europa Liberă, unde a deținut și funcția de director adjunct al departamentului în limba română (1965 - 1970). A plecat, temporar
George Ciorănescu () [Corola-website/Science/297754_a_299083]
-
revistă de poem și desen", când "revistă ditirambică", editată de Gherasim Luca, nu erau delimitate clar de dadaism și nu au avut un răsunet deosebit. Toate aceste manifestări se integrau în curentul mai larg al avangardei istorice. Un rol de animator dar și de arhivar al mișcării l-a jucat medicul militar Sașa Pană, un autor suprarealist poate la fel de interesant. Odată cu al doilea val, capătă însă o configurație distinctă în ansamblul literaturii românești de avangardă, afirmându-se zgomotos prin lucrarea colectivă
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
director al Institutului Român de Studii Latine din București (1937-1945), președinte al Societății Scriitorilor Români, director al Fundațiilor Culturale Regale Carol I din 1940. Din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franța, unde a fost animatorul mișcării literare din exilul românesc și a funcționat ca profesor universitar de latină, primind recunoașterea unor latiniști de valoare internațională (a coordonat vol. "Ovidiana" - Paris, 1958 - editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea poetului latin Ovidiu).
Niculae I. Herescu () [Corola-website/Science/297904_a_299233]
-
(n. 13 august 1893, București - d. 20 decembrie 1958, Geneva) a fost un compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne. S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
a fuzionat cu Partidul Național Liberal, în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism. Gruparea s-a constituit în jurul revistei Viața românească, apărută la 1 martie 1906, la Iași, sub conducerea lui Constantin Stere și Paul Bujor. Adevăratul redactor și animator al revistei a fost însă Garabet Ibrăileanu. a) 1906 - 1908: subintitulată „Revistă literară și științifică”, publicația apare (1 mart. 1906 la Iași) sub conducerea lui Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu și Paul Bujor, avîndu-i colaboratori pe Dimitrie Anghel, Ștefan Octavian Iosif
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
(n. 1830, București - d. 30 septembrie 1882, București) a fost un actor român, regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist. A fost un animator al vieții teatrale din România. Activitatea lui a fost legată de mișcarea pentru afirmarea și dezvoltarea artei și culturii naționale românești. Prin călătoriile sale în străinătate a ținut legătura cu realizările din arta scenică a timpului. A fost director al
Mihail Pascaly () [Corola-website/Science/307569_a_308898]
-
jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, "Vlaicu-Vodă" de Alexandru Davilla, "Fântâna Blanduziei" de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul "Tudor". Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și "Luceafărul". Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului
George Vraca () [Corola-website/Science/307598_a_308927]
-
2 decembrie 1901 și 29 decembrie 1902, directori au fost George Coșbuc și Alexandru Vlăhuță. Între ianuarie 1905 și iunie 1905, direcția a aparținut unui comitet de redacție sub conducerea lui Ilarie Chendi. Din iunie 1905 până în 17 octombrie 1906, animatorul ei a fost istoricul Nicolae Iorga. Din octombrie 1906 până în decembrie 1908, direcțiunea aparține unui comitet compus din Ștefan Octavian Iosif, Mihail Sadoveanu și Ion Scurtu. După plecarea de la revistă a lui Nicolae Iorga, celor trei redactori li s-a
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
ascuns. A avut o copilărie și o tinerețe solitare, compensate de pasiunea pentru lectură. În 1899 devine institutor, predă câtva timp și exercită și profesiunea de bibliotecar. Din fragedă tinerețe se angajează într-o frenetică activitate de scriitor, publicist și animator cultural și devine cu timpul un erudit autodidact. În 1900, împreună cu Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli, înființează o asociație de "liberi cugetători" ("spiriti liberi"), cu tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute ""Il Leonardo"", cu
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]