9,641 matches
-
am găsit la margine de soartă,și n-am bănuit unde iubirea ne poartă.Nu poți să fii un vinovat și condamnat,dar mă iubești-ntr-a nopții-nsingurare,încă-aștepți să revin din lunga rătăcireși mă cuprinzi cu brațele minții, însetat.Anotimp de dor, primăvară fără floare,cu tinerețea pierdută-n a vieții vâltoare,ți-am rămas pentru suflet dulce alinare,o minune agățată la rever, cu candoare.12 Martie 2015... XII. FERICIREA, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2271
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
dincolo de cer și zilele mele,iar fericirea poartă chipul omului iubit.20 Martie 2015 - MIT... XIII. EMOȚIE DE PRIMĂVARĂ, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017. Mustește pământul, adie-a primăvară, încă, simt încleștarea anotimpului dalb, dar tot acest freamăt de viață primară, încolțește-n gând și scriu negru pe alb. Emoția mă strânge ca și-o cingătoare, zbaterea fluturilor nu se lasă așteptată și curge ca apa de munte, clipocitoare, iar în cădere-nalță
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
curge ca apa de munte, clipocitoare, iar în cădere-nalță ritmuri ce freamătă. Sunt ca o salcie pe un mal de poveste, mă-nvăluie lumina din mugurii-cuvinte și meditez la-cest început ce-nflorește, căci primăvara nu se anunță cuminte. Adulmec miresmele anotimpului etern și visez deja, la primul puf de păpădie, pe care să-l strivim într-un sărut-stern, pân' ce firavul puf se va topi în poezie. 10 Februarie 2017 - MIT Citește mai mult Mustește pământul, adie-a primăvară,încă, simt
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
și visez deja, la primul puf de păpădie, pe care să-l strivim într-un sărut-stern, pân' ce firavul puf se va topi în poezie. 10 Februarie 2017 - MIT Citește mai mult Mustește pământul, adie-a primăvară,încă, simt încleștarea anotimpului dalb,dar tot acest freamăt de viață primară,încolțește-n gând și scriu negru pe alb.Emoția mă strânge ca și-o cingătoare,zbaterea fluturilor nu se lasă așteptatăși curge ca apa de munte, clipocitoare,iar în cădere-nalță ritmuri
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
așteptatăși curge ca apa de munte, clipocitoare,iar în cădere-nalță ritmuri ce freamătă.Sunt ca o salcie pe un mal de poveste,mă-nvăluie lumina din mugurii-cuvinteși meditez la-cest început ce-nflorește,căci primăvara nu se anunță cuminte.Adulmec miresmele anotimpului eternși visez deja, la primul puf de păpădie,pe care să-l strivim într-un sărut-stern,pân' ce firavul puf se va topi în poezie.10 Februarie 2017 - MIT... XIV. 8 MARTIE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr.
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-i trează,zboară pe corn de dor să te-ntâlnesc.6 Ianuarie 2015 - MIT... XXV. NOUL AN, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016. Timpul macină în tăcere, ultima lună, un alt an grăbit, anotimpurile adună, lumea se pregătește, ca de sărbători, să primească după datină colindători. Sărbătorile adună oamenii împreună, iar la sfârșit de an, clopoțelul răsună, anul vechi își leapădă cojoacele grele și nerăbdător, cel nou, sună goarnele. Pe-ntreg pământul lumea se
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
nou, sună goarnele. Pe-ntreg pământul lumea se zorește, Noul An să-l întâmpine dumnezeiește, cel vechi s-a ponosit, vrea schimbare și va rămâne-n brazde de plugușoare. Prin Noul An se trage brazdă-adâncă, chiar dacă cel vechi mai petrece-încă, anotimpurile se împart în luni-parcele și bine semănate ne vor ocroti de rele. 30 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Timpul macină în tăcere, ultima lună,un alt an grăbit, anotimpurile adună,lumea se pregătește, ca de sărbători,să primească după
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Noul An se trage brazdă-adâncă, chiar dacă cel vechi mai petrece-încă, anotimpurile se împart în luni-parcele și bine semănate ne vor ocroti de rele. 30 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Timpul macină în tăcere, ultima lună,un alt an grăbit, anotimpurile adună,lumea se pregătește, ca de sărbători,să primească după datină colindători.Sărbătorile adună oamenii împreună,iar la sfârșit de an, clopoțelul răsună,anul vechi își leapădă cojoacele greleși nerăbdător, cel nou, sună goarnele.Pe-ntreg pământul lumea se zorește
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
cel nou, sună goarnele.Pe-ntreg pământul lumea se zorește,Noul An să-l întâmpine dumnezeiește,cel vechi s-a ponosit, vrea schimbareși va rămâne-n brazde de plugușoare.Prin Noul An se trage brazdă-adâncă,chiar dacă cel vechi mai petrece-încă,anotimpurile se împart în luni-parceleși bine semănate ne vor ocroti de rele.30 Decembrie 2016 - MIT... XXVI. POVEȘTI DE CRĂCIUN - MOȘ GERILĂ & MOȘ CRĂCIUN, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016. În calendar se schimbase
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat, deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri, făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat. Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâine și vor colora frunzele toamnei, devenite trecut, un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece, la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsori și chiar de s-așterne o
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
de mâine și vor colora frunzele toamnei, devenite trecut, un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece, la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsori și chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece, amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori. Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei, culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
altă iarnă, dalbă, rece, amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori. Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei, culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei, sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire. Citește mai mult Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri,gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat,deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri,făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat.Nori de cerneală
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ieri,gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat,deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri,făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat.Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâineși vor colora frunzele toamnei, devenite trecut,un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine,unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut.Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece,la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsoriși chiar de s-așterne o altă
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
tăcerile de mâineși vor colora frunzele toamnei, devenite trecut,un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine,unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut.Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece,la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsoriși chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece,amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori.Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei,culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire,iar dincolo de
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
altă iarnă, dalbă, rece,amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori.Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei,culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire,iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei,sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire.... XXXIII. POVARA GÂNDURILOR, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. Purtăm povara unor gânduri îngălbenite, ce dorm la tâmplă, ca nerostită întrebare, când se trezesc n-acceptă să fie dojenite, dar inima
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
o ruga Glasul codrilor cum cântă, Iar când noaptea o să fugă Va cădea lumină sfântă. Căci în brațele durerii Omenirea mai oftează, Tu alunga teamă serii Dacă cerul lăcrimează. Un izvor săruta timpul Și alinta taină morții, Tu renaști în anotimpul Care-ngenunchiază sorții. Cand vuiește nepătrunsul Mai avem o datorie, Tu ne lasă-n ploi răspunsul Și te-mbracă-n veșnicie. Glia ta soarbe lumină Din a bolților ferestre, Însă-a vremilor rugina Se așterne peste crește. Nu mai știm ce
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri și punți .Casele de chirpici majoritatea asemănătoare prin arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul trece peste încălțăminte în anotimpul ploios.Duzii erau pomii pe care îi vedeai orișiunde ți-ai fi aruncat privirea și din care vara se auzeau glasuri cristaline. Distanța mare față de cel mai apropiat oraș era un motiv temeinic pentru care nu părăsem satul ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri și punți .Casele de chirpici majoritatea asemănătoare prin arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul trece peste încălțăminte în anotimpul ploios.Duzii erau pomii pe care îi vedeai orișiunde ți-ai fi aruncat privirea și din care vara se auzeau glasuri cristaline. Distanța mare față de cel mai apropiat oraș era un motiv temeinic pentru care nu părăsem satul ... XXIV. REMEMBER
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
niciodată; doar a ta! dospită între catafalcuri de crengi fecioralnice, mângâiată în flămânzirea gurilor de vânt,argint prins la urechile primăverii, voluptate și tremur pe fiecare arcuș ce mă sorbea pe coapse, pulbere de iubire pârguită în amurgul unui singur anotimp, și țipăt prelung, și bocet sugrumat în cearșafuri de floare, și cânt în fânarul cosițelor de rouă care-mi spălau arșița buzelor,însetate de săruturile tale de lemn mirosind a pudoare, o trecere dezvelită pe sanctuarul nestatorniciei nicicând... Autor Doina
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
de dor, câte-o floare, un nor, aripi pentr-un nou zbor... Te ascult , fremătând și te-ador când alergi prin cuvinte... De la tine primesc orice! chiar și o viroză strecurată febril, printre urări de sănătate în ultima dimineață din anotimpul acesta pustiu... Știu că ți-ai face o îndatorire din a mă înveseli servindu-mi un ceai cald și o strofă din Nichita... M-ai alinta cu degete de Lună nouă și mi-ai prinde de suflet un surâs tandru
DARURI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385295_a_386624]
-
de-ajuns.Dar mângâierea o să mi-o găsesc,Printre petalele de tandafiri,Voi învăța să uit și să iubesc, Chiar dacă inima bate printre spini,... XXIII. PRIMĂVARA, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Primăvara E anotimpul dragostei și-al tinereții, Și-al învierii domnului Isus, Natura renaște în strălucirea dimineții, Șoapte divine se aud de undeva de sus. Și unde e zăpada mai subțire, Un ghiocel, suna din clopoțel Și deodată, se trezesc din adormire, Încă
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Citește mai mult PrimăvaraE anotimpul dragostei și-al tinereții,Și-al învierii domnului Isus,Natura renaște în strălucirea dimineții,Șoapte divine se aud de undeva de sus.Și unde e zăpada mai subțire,Un ghiocel, suna din clopoțelși deodată, se trezesc din adormire,Încă doi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
umplu Și să-ți spun: Îmi ești dragă! Brațul meu cel imens, Te va pierde gemut Prin adâncu-mi cel cald Doar de tine știut. Să-ți picur dorințe Mângâiate de timpuri, Eu primul să-ți fiu, Tu să-mi naști anotimpuri. Să te lunec în mine, Să te beau dintre stele, Să mă-mbeți cu dorința-ți, Să mă umpli de vrere. Vreau să tremuri cu mine, Să mă plângi de plăcere, Să-ți strivesc răsăritul Între buzele mele. Să te
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
-și defectele peste care toarnă fetișuri. Nimic nu ating fără să se transforme în muză, inima absoarbe lumina și aprinde focul viu, arde neîncetat la marile strâmtori prin care trece timpul în corăbiile nopții, spre diminețile pline de melancolie traversând anotimpurile, noi trecem nepăsători și uituci. Referință Bibliografică: Amândoi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AMÂNDOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385304_a_386633]
-
sunt cele mai eficiente. Ca elev, privești, asculți, admiri și tragi singur concluziile pe care ți le notezi în minte. Natura nu-ți cere carnetul de note, nu-ți controlează maculatoarele, nici temele pentru acasă. Mediul clasei se schimbă în funcție de anotimpuri, reorganizându-se zilnic. Primăvara, sevele vieții ies la suprafață din pământ. Pomii, florile, grădinile, păsările devin părinți și cu excepția cucului nu-și abandonează copiii niciodată. Copiii lor cresc liberi: în aer curat, în case aerisite, fără monitoare și desene animate
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]