3,836 matches
-
într-un proces mai lent de organizare politică. Cu atât mai puțin membrii clasei tehnocrate erau tentați să se orienteze spre partidele nou-constituite, care nu prezentau pentru ei credibilitatea necesară și nici măcar un spațiu politic primitor. Fiind forța politică radical anticomunistă, exprimând un program mai mult etic, dar confuz politic, partidele istorice au atras, inevitabil, și un număr important de frustrați moral, din generația vârstnică, dar și tineri, mai ales intelectuali, derutați de confuzia evenimentelor care au urmat Revoluției. Aspirațiile abstracte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cea mai importantă, acceptarea căii dezbaterilor în cadrul unui consens, făcea nenecesară apariția imediată a unei multitudini de partide, puterea rămânând în mâinile tehnocrației. Or, atuul cel mai important al partidelor istorice era revendicarea puterii politice prin contestarea tehnocrației pe motive anticomuniste, fapt incompatibil cu principiul consensului. Din acest motiv, partidele istorice au ales calea rupturii: s-au constituit în partide politice, revendicând puterea politică nu pe baza unui program clar de schimbare și a unei competențe de realizare a lui, ci
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Relansarea societății românești urma să se realizeze printr-o vastă reconstrucție instituțională, tehnocrații fiind percepuți ca fiind singurii specialiști în această privință. Neașteptat însă, a fost o primă luptă între două principii de organizare a procesului politic democratic. Aspirația populară anticomunistă înclina de la început spre principiul democrației consensuale: metoda politică a identificării direcțiilor de dezvoltare trebuia să fie cea a discuțiilor publice, fundate pe existența unui larg consens, utilizând știința și expertiza ca surse esențiale. Obiectivul urma să fie adoptarea deciziilor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pentru partidele istorice au prezentat-o unele segmente ale intelectualității. Intelectualii care s-au apropiat de aceste partide nu făceau parte, de cele mai multe ori, din tehnocrația propriu-zisă, ci din alte zone ale intelectualității: literați, eseiști, jurnaliști, filozofi. Cei mai mulți erau intelectuali anticomuniști marginalizați de vechiul regim. La aceștia se adăugau tineri susținuți masiv de burse. Neimplicați în funcționarea propriu-zisă a economiei și administrației, nemulțumiți de evoluția societății românești atât în regimul comunist, cât și după Revoluție, este de înțeles că unii intelectuali
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
confiscase Revoluția”, accesul ei la putere trebuind să fie blocat. Partidele istorice susțineau transformarea în lege a celebrului punct 7 al „Declarației de la Timișoara”, conform căruia le este interzis foștilor comuniști accesul la funcții de conducere în noul stat. Radicalismul anticomunist reprezenta un avantaj competitiv. Alături de trecutul tehnocrației, discutabil din punct de vedere ideologic, lipsa de apetit pentru atitudini anticomuniste violente accentua punctul ei vulnerabil. Neconsiderându-se nici responsabili de crimele vechiului regim și nici „infestați” de ideologia comunistă, „tehnocrații foști
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
7 al „Declarației de la Timișoara”, conform căruia le este interzis foștilor comuniști accesul la funcții de conducere în noul stat. Radicalismul anticomunist reprezenta un avantaj competitiv. Alături de trecutul tehnocrației, discutabil din punct de vedere ideologic, lipsa de apetit pentru atitudini anticomuniste violente accentua punctul ei vulnerabil. Neconsiderându-se nici responsabili de crimele vechiului regim și nici „infestați” de ideologia comunistă, „tehnocrații foști comuniști” se simțeau amenințați de radicalismul anticomunist al partidelor istorice. Partidele istorice au reușit în mare măsură să mențină
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tehnocrației, discutabil din punct de vedere ideologic, lipsa de apetit pentru atitudini anticomuniste violente accentua punctul ei vulnerabil. Neconsiderându-se nici responsabili de crimele vechiului regim și nici „infestați” de ideologia comunistă, „tehnocrații foști comuniști” se simțeau amenințați de radicalismul anticomunist al partidelor istorice. Partidele istorice au reușit în mare măsură să mențină în atenția politică lupta împotriva comuniștilor și securiștilor, teren pe care ele erau ca legitimitate mai tari. Accentuând punerea în centrul politicii sale strategia anticomunistă, au obținut și
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
amenințați de radicalismul anticomunist al partidelor istorice. Partidele istorice au reușit în mare măsură să mențină în atenția politică lupta împotriva comuniștilor și securiștilor, teren pe care ele erau ca legitimitate mai tari. Accentuând punerea în centrul politicii sale strategia anticomunistă, au obținut și un alt avantaj: atragerea suportului politic al Occidentului. O parte din votul obținut în 1996 s-a datorat și promisiunii suportului Occidentului pentru partidele istorice. Indiferența față de problemele sociale: față de complexele probleme sociale moștenite de la regimul comunist
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
istorice au mizat, pentru obținerea sprijinului popular, nu pe o politică socială accentuată, ci pe cu totul alte teme: pe promisiunea naivă a unei reforme care, cu sprijinul masiv al Occidentului, va redresa rapid situația economică a țării; pe radicalismul anticomunist și pe critica PDSR ca fiind un partid de tip comunist ca mentalitate. Relația dintre partidele istorice și tehnocrațietc "Relația dintre partidele istorice și tehnocrație" De la început, între cele două blocuri politice s-a instituit o relație conflictuală. Membrii fostelor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
realiza decât prin delimitarea netă de tehnocrație. Polarizarea politică pe linia istoric-tehnocratic a fost accentuată și de procedurile de selecție a conducerii. Pentru a-și apăra avantajul politic de a fi moștenitorii democrației precomuniste și de a fi fost consecvent anticomuniști, liderii partidelor istorice au dezvoltat un sistem protectiv închis. Grupul care deținea autoritatea ultimă, de necontestat era compus din vârstnicii proveniți din partidele tradiționale; al doilea criteriu de includere, subordonat primului, era proveniența din familiile foștilor membri ai acestor partide
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
foștii lideri mai supraviețuiseră, fie din cauza vârstei, fie a exterminării în închisorile comuniste. Marginalizați, ei nu făceau parte din tehnocrația constituită în perioada comunistă. Erau însă, după căderea comunismului, singurele persoane care aveau un trecut valid de activitate politică explicit anticomunistă, e drept, îndepărtat în istorie. Pe de altă parte, acești politicieni erau, practic, necunoscuți de către colectivitate, care nu avea încredere în capacitatea lor politică. Experiența vechilor politicieni care, pe atunci foarte tineri, parcurseseră înainte de instaurarea comunismului o perioadă ea însăși
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
social suficient de ridicat. La începutul tranziției, pentru generația tânără și adultă, aceste partide erau pură istorie, fiind lipsite de relevanță pentru viitorul societății românești. În contrast, liderii partidelor istorice pretindeau o autoritate conferită de istorie și de poziția consecvent anticomunistă, și nu de competența dobândită în întreaga lor viață și nici de suportul colectivității. Occidentul a avut față de partidele istorice nou-reînființate o poziție cu totul diferită față de cea a comunității interne. Pentru acesta, credibilitatea partidelor istorice provenea mai puțin din
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
suportul colectivității. Occidentul a avut față de partidele istorice nou-reînființate o poziție cu totul diferită față de cea a comunității interne. Pentru acesta, credibilitatea partidelor istorice provenea mai puțin din experiența politică propriu-zisă sau din suportul popular și mai degrabă din atitudinea anticomunistă dincolo de orice îndoială. Partidele istorice ofereau garanția unei politici anticomuniste intransigente, mult mai sigură decât gruparea difuză a tehnocrației. Investind o încredere absolută în partidele istorice, Occidentul a dezvoltat o suspiciune structurală față de celelalte forțe politice adverse acestora, mai ales
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
poziție cu totul diferită față de cea a comunității interne. Pentru acesta, credibilitatea partidelor istorice provenea mai puțin din experiența politică propriu-zisă sau din suportul popular și mai degrabă din atitudinea anticomunistă dincolo de orice îndoială. Partidele istorice ofereau garanția unei politici anticomuniste intransigente, mult mai sigură decât gruparea difuză a tehnocrației. Investind o încredere absolută în partidele istorice, Occidentul a dezvoltat o suspiciune structurală față de celelalte forțe politice adverse acestora, mai ales față de cea mai puternică dintre ele - FSN/PDSR. Este probabil
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mare măsură, fusese deja realizată. Un efect neașteptat al apariției partidelor istorice: izolarea internațională a Românieitc "Un efect neașteptat al apariției partidelor istorice\: izolarea internațională a României" Partidele istorice au fost percepute de către Occident ca prezentând singura garanție a atitudinii anticomuniste și prooccidentale. În consecință, ele au fost puternic susținute de către Occident în vederea consolidării schimbărilor considerate a fi esențiale pentru orientarea noului climat internațional, în ciuda deficitului lor de suport social. Complementar, Occidentul s-a alăturat luptei acestora cu segmentele politice majoritare
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de clasă”. Vechii comuniști nu vor renunța așa de ușor la comunism. Revoluția comunistă a utilizat obsesiv schema luptei de clasă, care, dincolo de un anumit grad de corectitudine, avea trei funcții ideologico-politice: 1) explicarea dificultăților regimului comunist, 2) explicarea atitudinilor anticomuniste de masă și 3) mijloc de luptă pentru putere. Și regimul comunist invoca necesitatea vigilenței față de rămășițele fostelor clase sociale „infiltrate” în pozițiile de conducere ale noului regim. Presupoziția existenței unor noi forme ale luptei de clasă este greu de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
era în România mult mai redus decât în celelalte țări foste socialiste europene, nemaivorbind de Rusia. Cu toate acestea, în țara noastră pericolul lor pare să fi fost invocat mult mai frecvent. De altfel, multe persoane la vârf din partidele anticomuniste au fost și ele membre ale Partidului Comunist, unele dintre ele chiar ocupând poziții de conducere. Factori extrinseci 3: securiștiitc "Factori extrinseci 3\: securiștii" Instituția Securității a fost privită constant ca instrumentul cel mai solid al menținerii regimului ceaușist, temut
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
inevitabilitate impusă de istorie, uneori însă și cu speranța schimbării sale „pas cu pas”. Securitatea a devenit și ea relativ tolerantă, în contextul unei siguranțe ridicate a regimului, ea intervenind cu brutalitate mai ales în suprimarea tentativelor de organizare politică anticomunistă sau a protestelor demonstrative. În al doilea rând, o parte a Securității a îndeplinit funcții necesare oricărui stat. În fine, mulți dintre foștii securiști, datorită „capitalului social” considerabil dobândit în regimul comunist, au devenit în noul sistem oameni de afaceri
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
contestate pe temeiul unei mentalități colective deficitare. Eticheta foarte des utilizată de „duminica orbului” pusă pe ziua alegerilor a devenit o acuză standard a caracterului conservator al populației. În primul rând, un grup intelectual elitist care, dezvoltând o ideologie intransigent anticomunistă, a acceptat fără rezerve autoritatea strategiei tranziției și a instituțiilor internaționale care o promovează, fiind în dificultate să dea o explicație a eșecurilor acestei perioade. În al doilea rând, un mic grup „elitist” (filozofi, eseiști, analiști politici) constituit dintr-o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
experimental. Sensul mișcării din Valea Jiuluitc " Sensul mișcării din Valea Jiului" Pe bună dreptate s-au temut liderii comuniști ca mișcarea din Valea Jiului să nu primească coloratura unui „Gdansk polonez” (Barbu și Chirvase, 1997, p. 25), dat fiind faptul că mișcările anticomuniste muncitorești din Polonia făcuseră carieră și risipiseră mitul unității dintre Partidul Comunist și clasa muncitoare. Sensul grevei din Valea Jiului a devenit limpede, însă, mai ales ca „exercițiu democratic” într-o țară dominată de totalitarismul comunist. Pe platforma de la Lupeni, timp
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
finalul întâlnirii cu minerii indică faptul că el nu era pregătit pentru disensiunea cu minerii și că greva din Valea Jiului îi demonstrase că regimul comunist român era departe de a funcționa perfect. Inițial, greva minerilor nu a fost o mișcare anticomunistă, nici măcar una anticeaușistă, ci o revoltă de ordin economic și sindical, o revoltă spontană legată de noua lege a pensionării, care îi persecuta pe mineri. Așadar mișcarea nu a avut, la început, caracter politic, ci socio-economic: nu era criticat comunismul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
duminica înapoi!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!”, „Vrem pâine fără cartelă!”. Coloanei inițiale de protestatari i s-au alăturat locuitori ai orașului și, treptat, cererile economice (legate de lumină, hrană, căldură, bani) au fost înlocuite cu scandări anticomuniste: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos cu epoca de aur!”, „Jos tiranul!”, „Jos dictatorul!”. Tonul cântecului Deșteaptă-te, române! a fost dat mai întâi timid, căci manifestanții nu-și aminteau prea bine cuvintele, însă în cele din urmă vocile s-au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-i îmblânzi pe milițienii ori soldații care ar fi primit ordin să tragă asupra mulțimii. Ședințele de înfierare a manifestației și de destituire a conducerii IABvtc " Ședințele de înfierare a manifestației și de destituire a conducerii IABv" După violentele manifestări anticomuniste și anticeaușiste de la Comitetul Județean și Primărie, forțele de ordine s-au făcut remarcate și au început primele arestări. Acestea aveau să continue în mod organizat în zilele următoare, după identificarea de către Securitate și Miliție a principalilor protestatari. Până la încheierea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din capitala Moldovei românești. Ipoteza lui Spiridon este de tipul „ce ar fi fost dacă”, autorul însuși numind mișcarea protestatară de la Iași o „revoluție ratată”. Istoria micii mișcări ieșene nu este, firește, lipsită de importanță ca demers teoretic anticeaușist și anticomunist, dar, având în vedere că până la urmă la Iași nu s-a întâmplat nimic, ea este doar un balon de săpun și o ucronie. Cassian Maria Spiridon narează povestea unui grup de protestatari anticeaușiști și conspiraționiști ieșeni care au hotărât
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cheme populația Iașului la revoltă, mobilizând-o să iasă în stradă. Convocarea este gândită pentru 14 decembrie 1989, ora 16.00, în Piața Unirii din Iași, unde, lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, s-ar fi ținut discursuri anticeaușiste și anticomuniste, cu scopul de a mobiliza mulțimea contra regimului. Conspiraționiștii au gândit un întreg lanț de demonstrații ulterioare ritualic momentului 14 decembrie 1989, anume 16 decembrie, 23 decembrie și 30 decembrie 1989. Acțiunea protestatară nu a mai avut însă loc, nici măcar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]