1,827 matches
-
lui Larry L. Watts, Theodor Codreanu analizează mișcările din politica externă postbelică susținând că, de fapt, căderea lui Ceaușescu nu se datorează doar amestecului serviciilor străine, ci și abordării greșite a naționalismului: "Și asta fiindcă n-a înțeles niciodată grozăvia antitezei monstruoase dintre comunism și naționalism. Nedesprins de comunism, naționalismul rămâne o formă de imitație a internaționalismului moscovit." (p. 212) Invocându-l pe Mircea Eliade, Codreanu vorbește despre hibridarea culturală și etnică a Basarabiei, hibridare care astăzi funcționează din plin în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lauda sa, Theodor Codreanu merge până la capăt cu explicitarea asumțiilor sale, preluând "contradicția" lui Hegel (p. 21) și, mai ales, viziunea lui Stefan Lupașcu (p. 17). El aspiră să depășească modernitatea printr-o viziune "transmodernă", apelând la "doctrina echilibrului între antiteze, a lui Ion Eliade Rădulescu, preluată și îmbogățită de Eminescu, apoi continuată în secolul al XX-lea, de Mircea Eliade și Stefan Lupașcu, creator nu atât al logicii dinamice a contradictoriului..., ci al antiteticii (Basarab Nicolescu), și tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să surprindă într-o formulă consacrată gândirea efectivă a lui Eminescu și ajunge la o soluție pe care o redăm în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă, aparent paradoxal, pe pământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la o soluție pe care o redăm în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă, aparent paradoxal, pe pământ. Despre ce este vorba? Indiscutabil, Theodor Codreanu aparține istoricilor și criticilor literari care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă, aparent paradoxal, pe pământ. Despre ce este vorba? Indiscutabil, Theodor Codreanu aparține istoricilor și criticilor literari care își expun cu claritate ideile și argumentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă, aparent paradoxal, pe pământ. Despre ce este vorba? Indiscutabil, Theodor Codreanu aparține istoricilor și criticilor literari care își expun cu claritate ideile și argumentele, care sunt gata să accepte, la nevoie, failibilitatea tezelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le au față de colegi sau colege, prin intermediul unor scrisori nesemnate, deocamdată. Multe dintre scrisorile de dragoste păstrate în Arhivele Statului impresionează prin eleganța exprimării, folosirea unui stil metaforic care pune în evidență și valoarea conținutului, dar și bogăția limbajului. În antiteză cu succinta înșiruire valorică a scrisorilor ce vin din trecutul neamului nostru, în prezent minuțioasa activitate de căutare, cumulare și studiere a întregii corespondențe < care circulă > nu mai este de imaginat. Avalanșa corespondențelor prin poștă dar mai ales prin e-mail
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
La nivelul județului au fost constatate probleme în aplicarea reformei agrare. Instituțiile care s-au opus la predarea terenurilor expropriate au fost Serviciul Agricol Județean, Casa Pădurilor și Administrația Pescăriilor Statului, toate aflate în subordinea Ministerului Agriculturii și Domeniilor. În antiteză, coloniștii din sudul Dobrogei, deși au primit 5 ha. de teren, trăiau „într-o grea mizerie” din cauza lipsei de unelte agricole, animale, semințe sau mijloace materiale adecvate. În pofida nemulțumirilor mocnite din cauza situației economice grele, Inspectoratul General de Siguranță Constanța nu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
situația lor socială sau personală, s-a decis transferarea lor în alte compartimente profesională. La întâlniri, ofițerul avea obligația să vină primul și să plece ultimul, dar în nici un caz nu era permisă întârzierea, punctualitatea fiind literă de lege. În antiteză, s-a cerut renunțarea la informatorii universali sau profesioniști, preferându-se un muncitor de la „periferia” unei organizații în defavoarea unui intelectual informat din presă sau din surse subiective indirecte. Întâlnirile au fost interzise în localul Poliției, la domiciliul funcționarului sau al
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
categorică minoritate” față de celelalte grupuri etnice s-au dovedit „cei mai bine organizați”, prin directivele de la Budapesta și prin promovarea unor elemente ajutătoare (hărți cu Ungaria Mare, prezentarea câștigurilor teritoriale din ultimii ani, insigne cu coroana Sfântului Ștefan etc.). În antiteză, propaganda românească „este ca și neexistentă”, iar românii se plângeau că nimeni nu-i protejează. Începutul lunii noiembrie 1941 nu a adus nimic nou în privința unității românilor din Serbia. Marele Cartier General a trimis la P.C.M. o serie de informații
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
din U.R.S.S.), iar prin punctele de triere din Iași, Constanța și Treblecea au revenit în România 37.645 evrei originari din Basarabia și Bucovina, 8561 români de naționalitate germană și 38 de supuși germani cu domiciliul în țară. În antiteză, de la 6 martie 1945 și până la 31 decembrie 1947 au părăsit România 449 polonezi, 537 germani și 1742 armeni, care au fost repatriați în Armenia Sovietică. După preluare puterii de către guvernul dr. Petru Groza, acțiunea informativă a D.P.S. a fost
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Serviciului Special de Informații S.S.I., principalul organ informativ/contrainformativ al statului, a fost una din primele ținte ale noilor guvernanți după 23 august 1944, atât în privința subordonării, cât, mai ales, sub aspectul identificării rețelelor informative din anumite domenii/obiective. În antiteză, unele structuri informative au defectat, alegând să urmeze trupele germane în retragere și utilizând resursele împotriva Armatei Roșii. Șeful Centrului de Informații nr. 2 Chișinău, colonel Gheorghe Balotescu, împreună cu șapte funcționari, a ales această cale, fiind dat în urmărire de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
e zi de audiență, joia pune oamenii la rînd, e un pic dă treabă! biserică, șî casa de la vale, aia mare, el stă în sus, partea din sus pe deal, șesul treptat se distanțează în pustiu, în capăt retorica geologie, antiteza celor omenești cele originare, să nu fie otrăvit, Doamne ferește! acum, ies la șase, la șapte jumătate e trenul, Dumbrăvioara, ce să faci de la șase? hai să schimbăm la șapte! eu, cînd face Marinel, cînd fac eu! clima, e avansat față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pledează pasionant trebuie să pulseze de iubirea necondiționată pentru patrie. "Iubirea de patrie" figura deja, fără să fie însă principiul axial, printre țelurile majore urmărite de educația morală a românilor și în educația sentimentală a româncelor. În paginile Echilibrului între antiteze, I. Heliade Rădulescu (1916) [1859-1869] definea patriotismul ca datoria de a-ți "amà și respectà Patria și însuși cu defectele ei" (II, p. 55). Tributar spiritului vremii, patriotismul este conceput în termeni exclusiv masculini: Patria este un obiect moral prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
independența: "românii vor fi foarte mândri de această contribuție militară [la înfrângerea Imperiului Otoman de către Rusia], care a costat mii de victime, deoarece doreau să arate că și-au câștigat independența prin forțele proprii" (Mitu et al., 1999, p. 48). Antiteza dintre cele două versiuni ale războiului de Independență este evidentă: dacă în varianta naționalistă românii joacă rolul principal în "războiul româno-ruso-turc", prin prisma opticii deconstructiviste, același conflict este un război ruso-turc în care rolul României este redus la acela de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
București: Imprimeria Statului. Goldiș, V. (1976). Despre problema naționalităților. București: Editura Politică. Haret, S. (1907). Școala Naționalistă. Extras din "Revista Generală a Învățământului", Anul II, No. 6. București: Inst. de Arte Grafice "Carol Göbl". Heliade Rădulescu, I. (1916). Echilibru între antiteze. București: Minerva. Ionescu, N. (1930). A fi "bun român". Cuvântul, 30 octombrie 1930. Iorga, N. (1936). O școală nouă istorică. Conferințe ținute la "Liga Culturală". București. Iorga, N. (1972). Bizanț după Bizanț. București: Editura enciclopedică română. Kogălniceanu, M. (1837). Histoire
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că o produce ca atare, cea dintâi este concepută de Kant după schema celei aristotelice, pornind de la terminologie ("paralogism", "antinomie", "teză" etc.) și sfârșind cu structura logică a argumentelor dialectice (structura paralogismului și circumscrierea sa local-epistemică; structura logică aporematică: teză antiteză etc.). E drept că dialectica transcendentală nu poate lucra regulativ decât dacă își asumă, "critic", anumite limite și își recunoaște capcanele în care își poate trimite operațiile, adică raționamentele. Paralogismul, antinomia și idealul rațiunii pure exprimă tocmai operațiile raționale prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de Ideea cosmologică) este prezentată și "criticată" de Kant după formula judecăților aflate în raport de contrarietate (care nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false). Aparența rezultă, în acest caz, din faptul că ambele poziții teza și antiteza, aflate, cum arătam, nu în raport de contradicție, ci de contrarietate pretind existența obiectului lor ca atare, ca lucru în sine, s-ar putea spune; și, mai departe, fiecare pretinde că este adevărată. Judecata (ca formă logică) susține și în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acum în măsură să dăm răspuns celor două întrebări puse la începutul acestui studiu. De ce se dezvoltă personajul lui Moș Crăciun și de ce Biserica urmărește cu neliniște această dezvoltare ? Am văzut că Moș Crăciun este moștenitorul și în același timp antiteza Abatelui Nesocotinței. Această transformare este în primul rînd indiciul unei ameliorări a raporturilor noastre cu moartea ; nu mai considerăm că este de folos, pentru a fi eliberați de obligațiile față de ea, să-i permitem periodic să bulverseze ordinea și legile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fi ceva: roșul, simbolul masculin, arată și vechimea, patriarhală, a obiceiului. În Natură, masculul este un progresist, un veșnic iscoditor, iar femela o conservatoare. Ideatic e la fel: Înainte de a fi pervertit de comuniști, roșul a Însemnat simbolul progresiștilor, În antiteză cu albul conservatorilor. Iar istoria dă câștig de cauză progresistului. Nu Întâmplător, după războiul celor două roze, Anglia a Încăput pe mâna rozei roșii a York-ului, iar nu pe aceea a rozei albe, Lancaster-iene. Adoptând, pentru ceea ce noi definim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
surate, a găsit cu cale să fie o Ea și un El. Și, dacă am zis plantă, mai e ceva de speculat. Căci planta, cu țesuturi oxidante de felul ei, e asemenea femeii; iar ambele sunt conservatoare, apărând stabilitatea. În antiteză, animalul, cu țesuturi reductive, e asemenea bărbatului; ambii progresiști, În veșnică căutare, tentând schimbarea. Și atunci Ea, Întâlnindu-se cu El, nu alcătuiesc altceva decât o biocenoză. Biocenoză? Prefer prototipul ei, lichenul, unde Ea, planta, e o algă, iar El
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două ori este descoperită cu uimire de copilul care Învață să socotească pe degete, iar de trei ori face câștigul, adică chenzina... cam săracă pentru cercetător, dar acceptabilă dacă acela mai visează ca amine acum... Dar arianul 5 e În antiteză cu semiticul 6 și dublul său, duzina - de ouă, de exemplu - adică cheltuiala. În schimb, chinezii au găsit că antiteza e aparentă, căci 5 sunt elementele - filosofice - ce alcătuiesc lumea, dar 12 anii ce rostuiesc ciclurile după care ea trăiește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică chenzina... cam săracă pentru cercetător, dar acceptabilă dacă acela mai visează ca amine acum... Dar arianul 5 e În antiteză cu semiticul 6 și dublul său, duzina - de ouă, de exemplu - adică cheltuiala. În schimb, chinezii au găsit că antiteza e aparentă, căci 5 sunt elementele - filosofice - ce alcătuiesc lumea, dar 12 anii ce rostuiesc ciclurile după care ea trăiește. Vița adoră piatra, În adâncul solului. La fel iedera, dar pe aceea a zidului pe care ea se cațără. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acest efect al vieții plantei respectă o inexorabilă lege a Naturii. Din punct de vedere chimic Însă, vița negentropizează mediul În care trăiește și Încă cu multă râvnă. Nu Întâmplător deci e o plantă cu origine mediteraneeană, căci de o antiteză negentropică - la nivelul viului - are nevoie abioticul entropic mediteranean. Să rămân pe tărâmul entropiei pentru a privi și recipientele tradiționale pentru vin; tradiționale, adică adânc ancorate În specificul locurilor, deci optime. Și acelea sunt burduful - de sorginte animală - În Mediterana
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din priviri subiectul. Întâi, o definiție, incompletă desigur, dar indispensabilă celor care nu mă cunosc: esența devenirii lumii rezidă În jocul dintre negentropie (viața) și entropie (moartea), negentropia Însemnând acum doar spiritual și existența unei polarizări, a unei diversități, respectiv antiteza sa, entropia, material și uniformitate. Istoria, politică și culturală, se supune și ea acestui joc. Acum aproape cinci milenii și jumătate, o seamă de mici principate se unificau, de voie, de nevoie, formând Egiptul de sud și conferindu-i o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]