2,449 matches
-
probleme de dicție, se așter-nea o liniște profundă cînd vorbea. Prima întîlnire cu Leroi-Gourhan a fost centrată pe cartea sa Le geste et la parole (Gestul și cuvîntul). Ne-a prezentat un punct de vedere care ne plăcea mult: viziunea antropologică. A vorbit despre locul omu-lui în istorie, pe care îl vedea într-un mod foarte social: Omul este întotdeauna, în primul rînd o ființă socială". Discuțiile cu el ne-au adus mari satisfacții. André Leroi-Gourhan a venit la mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de l'Allemagne (Anul zero al Germaniei). În aceeași perioadă, face parte din grupul de pe strada Saint-Benoît, în casa Margueritei Duras, unde îi întîl-nește pe Albert Camus, Raymond Queneau și Maurice Merleau-Ponty. La sfîrștul anilor '40, se consacră unor investigații antropologice și își pe-trece timpul la Biblioteca națională pentru a pregăti cartea care va apărea în 1951, L'homme et la Mort (Omul și Moartea). Pasiunea lui pentru ci-nema îl determină să scrie Le cinéma ou l'homme imaginaire (Cinematograful
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a primit repede porecla de "Grupul de la Palo Al-to", avea drept obiectiv aplicarea teoriei tipurilor logice a lui Whitehead și Russell despre paradoxurile logice la comportamentele de comuni-care. Bateson a început să studieze comportamentul tinerilor schizofreni. A folosit o metodă antropologică în domeniul psihiatriei și s-a întrebat în ce sistem uman, în ce context putea avea sens acel comportament. Plecînd de la acest tip de interogație, Bateson și-a dezvoltat teoria "dublei cons-trîngeri" ("double bind"), care implică relații in-tense între două
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
inspiră astfel, nu din natură, ci din descoperirile și conceptele dezvoltate în cadrul biologiei, mai ales al celei moleculare. Inginerii își în-sușesc vocabularul folosit în biologie pentru a-l aplica unor entități artificiale. Stefan Hemlreich (1995), care a realizat o cercetare antropologică în mediul cercetătorilor în domeniul vieții artificiale de la Institutul Santa Fe, discută despre felul în care savanții care creează simulări sînt capabili să-și gîndească modelele în termeni de lumi artifi-ciale60. El analizează îndeosebi sistemul lui John Holland, Echo (Ecou
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Ideologia". Din el făceau parte medici pre-cum Cabanis, Philippe Pinel sau Moreau de La Sarthe; filosofi, precum Destutt de Tracy; naturaliști (Cuvier, Jussieu); exploratori, istorici etc. Ideologia, definită de Destutt de Tracy ca știință a ideilor, se voia simultan un proiect antropologic, științific și educativ. Ideologii acordau un rol important răspîndirii științei și s-au aflat la originea creării Marilor Școli (Grandes Écoles). A înțelege cum se construiește treptat ființa umană prin educație și cultură era unul dintre obiectivele acestei Societăți pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care Foucault a făcut o istorie a comportamentelor față de nebuni și, totodată, a problematizat anumite practici în tratarea nebuniei de către psihologi și psihiatri. Nebunia se fundamentează pe o diferență de limbaj și de comportament în spațiul social și în cercul antropologic. Despre Istoria nebuniei..., Foucault avea să spună după mulți ani de la apariția ei că "definește mai degrabă referențialul, gama enunțiativă, rețeaua teoretică, puncte de alegere care au făcut posibile în chiar dispersia lor enunțurile medicale, regulamentele instituționale, măsurile administrative, textele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a trata cunoașterea, istoria și scrisul, prezent în secolul XX, în scrierile filosofico-lingvistice, în reflecțiile postmoderne, în dorința arzătoare de a depăși lumea istorică. Pe terenul acestui limbaj imemorial s-au putut întemeia o reflecție aistorică (prezentă în studii antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este o iluzie a filosofiei, a antropologiei, a lingvisticii și a politologiei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să spună un limbaj, dacă e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este calmul său adevăr antropologic, ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a înălțat până la o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de azi este lipsită de Divinitate, de firesc și de plăcere... Sexualitatea occidentalizată devine absența plăcerii și a unui firesc în relațiile interumane încă de la vârsta copilăriei. Dispare firescul dialogului, al relațiilor de prietenie, al solidarității interumane. Sexul ca adevăr antropologic sau ca secret universal (sexografia de care vorbea Foucault) este însăși intensificarea sexuală, dar și transgresiunea plăcerii actului sexual, devenit un mecanism care nu simte și nu trăiește, ci doar produce intensificări și dorința bolnăvicioasă de mai multă plăcere. Relațiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
A. Comte, J. St. Mill, K. Marx, Nietzsche etc.) au contestat acțiunile înguste ale politicienilor, au fost mai degrabă alături de o sferă civică, decât de una politică. Cunoașterea și puterea modernă apropie intelectualii de politicieni. Puterea-cunoaștere nu este un obiect antropologic, ceva gata- făcut, ci un fenomen social-politic, constituit din "procesele și luptele ce o traversează" și "care determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii"95. Foucault, însă, exagerează sau supralicitează funcția puterii-cunoaștere în societățile noastre, atunci când afirmă că aceasta determină
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
in the human sciences"236. Cartea lui Foucault are și o intrigă, pe lângă stilistica sa. Intriga e legată de formarea, de existența modernă și de funcționalitatea politică a limbajului în raport cu formarea cunoașterilor disciplinare moderne (economia, demografia, lingvistica, analiza politică și antropologică, istoria ca disciplină universitară etc.). Foucault nu atacă atât istoria, cât modul politic de constituire a disciplinelor moderne, arătând astfel politica din interiorul cunoașterii moderne. Acest "antiistoric"237, "antirealist"238 și "antiumanist" cu scrisul său "extraordinarily difficult"239 este, în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nonarbitrară) cu nonpersonajul, de redundanță cu mediul, așadar foarte aproape să-și schimbe calificativele cu cele ale mediului (...); b) un sens "psihologic"; anafora, indiciu prospectiv sau retrospectiv, stabilește o coerență între momentele disjuncte ale istoriei aceluiași personaj (...); c) un sens antropologic (...). A descrie mediul înseamnă a descrie viitorul personajului; d) un sens tehnic, literar; a introduce o descriere într-o povestire înseamnă a o face să fie "justificată", "motivată" (...). Raportul între cele două grupuri de trăsături distinctive, ale personajului și mediului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întinsă și mai documentată (Al. Piru). Marii noștri scriitori sunt prezentați ca exponenți. Eminescu, Creangă, Negruzzi, Kogălniceanu sunt prezentați prin ambianța istorică și socială a timpului. Capitolul despre Goga începe cu descrierea Rășinarilor. De multe ori a folosit și metoda antropologică, urmărind ascendența scriitorilor: armean, grec, evreu și totodată psihologia raselor, metoda psihologică, medicală. Tuberculoza i-a sugerat numele unei grupări: tuberculoșii. În ceea ce privește polemica, portretistica sub formă de pamflet are un rol principal. Unele analize sunt de un mare rafinament; cele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a randamentului sportiv, prin obiectivarea în mai mare măsură a selecției, diminuarea în consecință a fenomenului de plafonare, ceea ce conduce la o eficiență sporită a activității prin evitarea investirii unui capital de muncă și material în subiecții lipsiți de calitățile antropologice și genetice necesare atingerii marii performanțe. În ceea ce privește dezvoltarea fizică, urmărind creșterea taliei și a greutății pe vârste, remarcăm că aceste procese nu respectă același ritm să că între ele nu există un paralelism, deoarece apar perioade de încetinire
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Prodan a făcut, la noi, o temă privilegiată din istoria satului, a muncii anonime pe care se sprijină totuși, în toate timpurile, orice creație superioară. La acest nivel, vechile obsesii ale istoriilor dinastice și militare cedează locul abordărilor de tip antropologic și social. Marginalii creatori de contradiscurs în istorie devin subiecte capabile să umple lacune. Satul nu mai e un loc unde nu se întâmplă nimic, ci un spațiu unde întâmplările se lasă citite doar în perspectiva duratei lungi. Istoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
92) și plasând ancheta istoriografică într-o perspectivă ce trebuia să țină cont de orice categorie documentologică, așa cum istoricii admit astăzi fără rezerve. Dincolo de ceea ce se credea a fi tăcere densă, impenetrabilă, se descoperă pe diverse căi (limbă, folclor, "instituții" antropologice) o viață culturală ce rezumă, în fond, "umila acțiune necontenită și obscură a mulțimilor, care nu numai că țin pe umerii lor palate și temple, cu toate podoabele și puterile lor, dar condiționează, fără știrea artiștilor celor mai personali, și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a putut deruta pe mulți și în primul rând pe ambițioșii puterii. Dincolo de tăcerile lui, se aude mereu glasul vieții, adică al muncii, suferinței și bucuriei noastre. Cronica, II (9 februarie 1990), p. 1, 3 ORDINEA ISTORICĂ, ORDINEA MEDICALĂ Direcția antropologică e una dintre cele mai fertile astăzi în istoriografie, pe de o parte ca tentativă de a găsi rezolvări de ansamblu, paradigmatice, iar pe de alta ca interes subliniat pentru aspectele concrete ale existenței umane. Evident, extremele se ating. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se complinește acum cu studiul individual în cele mai diverse ipostaze și aspecte, preferința pentru concret, empiric, verificabil e caracteristica unei prestigioase școli de gândire istorică. În efortul ei spre un discurs global, istoriografia pune la lucru achizițiile oricărei discipline antropologice, de la care împrumută și metode specializate. Ea își extinde astfel interogația și evocă mai nuanțat devenirea omului în timp. Dialogul cu alte zone ale cunoașterii i-a stimulat, fără îndoială, voința de a ameliora instrumentele. E lesne de observat, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dispune astfel de numeroase date, însă și un dezavantaj, fiindcă autorii au fost puși în situația de a se rosti asupra unor personaje care nu și-au încheiat opera. Interesul e totuși legitim și e nutrit fără îndoială de sugestiile antropologice ale istoriografiei. Frederick Cartwright punea declinul puterii grecești pe seama unei epidemii grozave care a răvășit Attica. Epidemii repetate în Imperiul roman au ușurat considerabil, în etapa finală, sarcina invaziilor. Istoria e plină de asemenea fenomene, al căror studiu e departe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fenomene, al căror studiu e departe de a se încheia. F. Braudel a pretins chiar că evenimentul cel mai de seamă din toată istoria ar fi unificarea microbiană a lumii. Era desigur un fel de a citi istoria, o lectură antropologică a ei. O atare perspectivă stimulează și interesul pentru maladiile care au subminat pe deținătorii puterii într-un moment sau altul, mai ales ale celor situați la vârf. Ludovic XVI, Napoleon, Churchill, Nasser, Pompidou, Mao, între alții, au fost marcați
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe care istoria o poate da astăzi despre condiția umană. Nici un tabu, nici o rezervă, nici o restricție programată. Tot ce privește existența cronotopică a omului interesează și la recuperarea ei sistematică, anevoioasă, nedeplină, istoriografia participă cu instrumente proprii, alături de alte discipline antropologice. E un teren de reflecție inepuizabil care ar merita să ne rețină luarea-aminte. Text transmis radiofonic la 12 februarie 1990 O STRATEGIE CULTURALĂ Capitol mereu deschis, fiindcă deschisă rămâne dilema pe care o rezumă pilduitor, Maiorescu cere să fie abordat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
omenesc se poate înțelege rațional"2. Într-o atare viziune, acum familiară, geografia și istoria se îngemănau firesc, participând la efortul sintezei. Între timp, această sinteză a devenit și mai complexă, reclamând colaborarea mai multor științe, a celor din sfera antropologică îndeosebi. Sensul ei a rămas definit de Ranke la jumătatea secolului XIX: "Sarcina istoriei e aflarea acestei vieți, care nu se poate însemna printr-o idee, printr-un cuvânt; spiritul care apare în lume nu e de natură așa de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o reacție în raport cu acesta. Este o atitudine neraționalistă, ceea ce nu vrea să însemne iraționalism. Însă nearticulată destul, ea trimite la conduita romantică față de viziunea iluministă, ca și concluziile impuse de secolul nostru de biologie, psihologie și alte discipline de interes antropologic. Istoria își urmează cursul, iar urmele ei se recunosc încă pe întinderea de nisip vălurită de vânturi. Speranța omului nu se oprește însă la capătul acelei întinderi, ci caută ancore într-un "dincolo" pe care teologia istoriei (în sensul profesat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în virtutea unei concepții. "La théorie précède l'histoire", sesiza R. Aron, atent la relația dintre idee și act, relație a cărei intervertire e responsabilă în fond de criza lumii moderne (Anton Dumitriu). În nevoia continuă de autocunoaștere, alături de alte discipline antropologice și de artă, istoria joacă deci un rol important, ca una ce relevă dimensiunea diacronică a umanității. Un istoriograf poate da seama de aportul cunoașterii trecutului la emergența însăși a ideii de identitate. Dacă se face caz adeseori de estetoterapie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
reclamă o adecvare continuă la realitatea locului. Progrese în acest domeniu s-au făcut, mai ales în ultima vreme, pe seama comparatismului, a istoriei ideilor și mentalităților, ele fiind stimulate în același timp de cercetările sociologizate și de mai noua direcție antropologică. Împlinirea a două secole de la Revoluția Franceză a repus pe tapet marea problemă a influențelor respective, conducând la noi informații, analize, estimări. Am avut prilejul să amintim unele studii de impact, preeminența imagisticii în noile demersuri, vasta lor problematică, o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]