271,809 matches
-
bănuieli. Nu m-ai văzut niciodată la televizor?" a continuat ea. Nu mai știam ce să cred! Mitocănia întrebării ar fi putut aparține unei femei de serviciu. Pe de altă parte, în această calitate nu ar fi avut de ce să apară atât de des la televizor. Până la urmă bănuiala se adeverise. Era una dintre cele trei sau patru grații care alcătuiau conducerea feminină/ feministă a țării. Așa cum era de așteptat, în zilele următoare am fost chemat la decanat și supus penibilei
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
ceva opus ritmului existenței... care nu sunt virtuoase decât atunci când le e frică de cineva...". Evident, orice asemănare cu locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare. Textul de mai sus nu poate fi interpretat nici rasist, nici denigrator deoarece a apărut pe timpul lui Ceaușescu, mare prieten și admirator al Orientului. În plus, autorul este Vicente Blasco Ibáñez, cunoscut scriitor realist care a făcut vogă în perioada interbelică. Și mai convingător, Ibáñez a fost antimonarhist și activist de stânga (!). În general, în
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
fiecare lucrare în parte și prin întregul discurs expozițional. Preluînd tematici consacrate, cum ar fi cunoscutele peisaje venețiene, dar și toate celelalte repere ale spațiului natural și construit, el pare a se înscrie în parametrii legitimi și previzibili ai genului. Apar, astfel, imagini acvatice, peisaje cretoase scăldate în lumini sudice, alături de repere arhitecturale intrate demult în patrimoniul de imagini al întregii lumi. Dar adevărata preocupare a lui Boca se manifestă dincolo de toate locurile comune și de nenumăratele imagini șablon instituite și
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
blîndețea verde-galbenă a pășunilor, cîrciumi kitchoase la margine de șosea, curiozități, prejudecăți, singurătăți. La fel de repede te zăresc și toate acestea pe tine. Ce rămîne dincolo de grăbitele ocheade? Nimic. Duminica la prînz, după ce ai traversat zeci de sate pustii parcă, deodată apar oamenii. Mulți. Ieșind de la biserică. Eleganți, atît cît cred ei. Merg în grupuri mai mari sau soț-soție, de braț, agale, către case. Cîți cred cu adevărat în Dumnezeu, cîți au acces (sau se străduiesc să-l aibă) la Divinitate? Despre
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
se urcă pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una a esențelor. Astfel comedia apare relativizată, estompată de amplul ei fundal ontologic, pînă la punctul în care gravitatea se poate regenera chiar prin imensa dilatare a temei pe care deriziunea nu mai e capabilă a o ține în șah. Acest echivoc, această apropiere a contrariilor
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Sorina Sorescu Încercările de transparentizare a conținuturilor operelor rezistenței anticomuniste s-au lovit de o mulțime de prejudecăți. Când spun "prejudecăți", mă refer la tendințele de alterare a definiției literaturii, apărute în practica exegetică considerată "de performanță". Acolo sunt ele periculoase, în sala motoarelor, și nu în caietele de teză ale unor bieți elevi de școală profesională, cum crede Ioana Pârvulescu. Și încă o diferență față de Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
dat vreodată forma definitivă, și care a fost inclusă postum jurnalul de călătorie, cu titlul Octombrie 1980. Este mărturia cuiva "tăbăcit de vizionări", care descoperă că nu mai reușește să vadă deosebirea dintre cenzura propriu-zisă și mania căutării de șopârle apărută în paralel, într-o vreme când "toată lumea suspectează pe toată lumea": "Încep să mă sperii de ce am scris. Ia să mai citesc o dată Viziunea. Într-adevăr, la noi unde totul se citește printre rânduri, lumea se poate întreba: cine e Ursul
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
redactorul de carte M. Ciobanu m-a întrebat speriat: Domnule, e unul care mă înnebunește de câteva zile cu cartea dumitale. Cică a descoperit cifrul, că e vorba de ceva foarte grav acolo. Acum i-am dat drumul, cartea a apărut. Spune-mi și mie ca să nu rămân prost: Așa e? Ce-ai vrut să spui?"). Pentru că am debutat cu un volum de parodii, lumea mă citește mereu ca să râdă. Se caută intenții satirice peste tot - și, culmea, acestea chiar sunt
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
celor care reglează schimburile de informație la nivelul celulelor. Celulele, explica semioticianul italian la un congres de imunologie (prelegerea e publicată în Limitele interpretării), "se recunosc" între ele printr-un mecanism stimul-răspuns, nemediat de nimic de felul conștiinței, unde să apară posibilitatea unor răspunsuri alternative sau a refuzului de a răspunde. Fiind un reflex, ca și interacțiunea nucleotidelor, șopârla funcționează în regim de necesitate oarbă. Interpretantul, specific doar gândirii umane, deschide un interval al opțiunii (și al creativității, adaug eu). Ca
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
pe care, în schimb, altora le-o contestă). Și în ce ar fi constat viteaza șopârlă? Două personaje, tată și fiu, numite Nicolae și Nicu... Ei, cum ar fi dacă am lua toată literatura la bani mărunți să vedem de câte ori apar prenumele cu pricina și să "decriptăm" fiecare ocurență ca pe o trimitere la Ceaușescu? În felul acesta procedează, de altfel, câțiva critici nouăzeciști, care cred că Roșu vertical de Nichita Stănescu (în toate volumele lui un extraordinar colorist) e un
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
să examinăm și alte apariții din lista de forme destinate acestei funcții. Putem astfel observa că, în vreme ce dumneasa a ieșit practic din uz, celelalte pronumele compuse, formate cu genitivul pronumelui personal, se mențin destul de bine: în primul rînd dumnealui, care apare cu 1.690 de atestări în Internet, dar și dumneaei (476 de atestări) și dumnealor (662). E drept că unele apariții din rețeaua informatică nu reflectă situația din limba actuală, pentru că aparțin unor texte vechi (de la inscripții votive - "dumnealui dohtoru
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
nu reprezintă pronume de politețe, ci simple folosiri ale substantivului domnie cu un deteminant genitival sau posesiv: "domnia lui Carol", "domnia ei plină de teroare", "domnia sa a durat între anii..."). Diferențele statistice nu sînt totuși lipsite de semnificație: domnia ei apare doar de 6 ori, domnia lui de 577 de ori (dar în majoritatea cazurilor nu e vorba de pronume de politețe), domnia sa are 5.440 de atestări (o verificare prin sondaj dovedind că majoritatea aparițiilor sînt chiar pronume de politețe
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
imprimat "imperativ și impudic", după aprecierea rezultată din studierea severă a imixtiunii cenzurii în textul călinescian,2) de Șt. Cazimir. Ediția din 1998, a Editurii Teșu, specifică: "Pentru prima oară după 60 de ani, această operă fundamentală a culturii românești apare așa cum a gândit-o autorul, adică neciopârțită de cenzura comunistă." După cum am mai arătat, ediția din 2002 reproduce pe cea din 1938. În Addenda I sunt specificate modificările lui G. Călinescu motivate științific, stilistic, politic, în paranteze drepte. Se insistă
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
C. Rogozanu În aprilie 2002, la Presses Universitaires de France (PUF), a apărut o carte care a animat neașteptat intelectualitatea românească. Este vorba despre cartea Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco. L'oubli du fascisme. Cartea propune, pe lîngă documente inedite (pentru lectorul francez, mai ales), o interpretare dură a "tăcerii" celor trei. Nu
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
nici liderii de opinie culturală de după '90 nu s-au grăbit să amintească un trecut nu tocmai "curat" al celor doi, nici editorii nu au dorit să reamintescă texte compromițătoare interbelice. Dezbaterea a izbucnit cu adevărat abia atunci cînd a apărut în Franța studiul amintit mai sus. Tonul impus de Laignel-Lavastine nu era neapărat cel necesar, cel corect - au fost intelectuali români care s-au apropiat cu mai mult profesionalism de aceste subiecte delicate (Zigu Ornea, Adrian Marino, Marta Petreu și
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
era neapărat cel necesar, cel corect - au fost intelectuali români care s-au apropiat cu mai mult profesionalism de aceste subiecte delicate (Zigu Ornea, Adrian Marino, Marta Petreu și alții). Însă a fost nevoie ca un astfel de studiu să apară peste granițe, să aibă cronici în reviste franceze de 700 000 de exemplare, pentru ca această problemă să capete un ecou consistent și la noi. O astfel de explozie mediatică implică, bineînțeles, imprecizie în discuție, multă patimă și prea puțină rațiune
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
lui Eliade. Două sînt modalitățile prin care amortizează orice efect inutil într-o astfel de problemă delicată: privește problema prin ochii lui Culianu sau interpretează texte. în felul acesta își absolvă "eul critic" de prejudecăți... Primul pasaj surprinzator al cărții apare în articolul O crimă perfectă. Autorul își transcrie și analizează notițele mai vechi pe care le pregătise la scurt timp după moartea lui Culianu, în mai 1991. Iată cîteva rînduri din acel text scris într-o vădită stare de tulburare
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
și "poetul" pur și simplu. Cu studii precum "Insula lui Euthanasius", Eliade a descris excelent opera "poetului". însă în articole din anii '30 intră în scenă acel Eminescu desfigurat, "poetul nației" etc. Cartea se încheie cu o Addenda în care apar cîteva studii la "Noaptea de Sînziene" sau "La țigănci". Deși ingenioase și pline de interes științific, aceste texte vin într-un puternic contrast cu restul volumului. Cu greu ne putem întoarce din lumea fascinantă dar și paranoidă a bănuielii, a
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
a părut de neconceput”. În aceeași ordine de idei, reținem două extrase dintr-o dezbatere a Grupului de Dialog Social, datată 19 februarie 2003, În care Moshel Idel se pronunța În cunoștință da cauză: „Cărțile despre care ați vorbit au apărut fără nici o problemă În Israel. Aproape toate recenziile au fost lungi și pozitive. Nu este o campanie Împotriva lui Eliade. El a Început și a rămas un scriitor și un cercetător de origine română până În ultimul moment, deși a devenit
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
universalele cosmicului, cu filosofia inițială a gândirii formative. Totul cu o condiție - obiectul /lucrul/fenomenul să existe. În consens, după comentariile lui Bryan Rennie (din Reconsiderându-l pe Mircea Eliade) și reluate de dr. Francisc Ion Dworschak, reținem: „sacrul nu apare În scrierile lui Eliade În nici un context independent de percepția umană [...] Sacrul se referă la o structură a conștiinței umane, la o relație cu realul și nu realul Însuși [...] Unica proprietate intrinsecă necesară pe care trebuie să o posede un
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Concluzia e una singură, aceea din titlul mesei rotunde. La toamnă, cînd se vor număra manualele, se va vedea că politica M.E.C. nu doar a falimentat niște edituri importante, dar a lăsat școlile fără manuale. Despre calitatea celor ce vor apărea, la prețuri de dumping, e mai bine să nu vorbim. Dna Andronescu e pe cale să piardă pariul cu manualele. Pe cel cu școala, l-a pierdut de mult. * În același număr din 22, dnii M. Iorgulescu și Ion Vianu reiau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
la bază o comandă politică fermă. Dl. Năstase, ieșit la rampă în persoană, a girat opoziția la reformă a M.E.C. cu toate puterile d-sale de lider autoritar al integrării noastre europene. Un ziar nou și haine noi A mai apărut un ziar în București, GARDIANUL. Publicația ambiționează să devină ziar național, ca răspîndire. Cu ce vrea Gardianul să-i cucerească pe români? Se declară primul ziar de luptă împotriva corupției. Foarte frumos, dar ce ziar cu răspîndire națională nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
ziarelor într-un fapt divers lacrimogen. Dacă nu ar fi fost această dublă tragedie, cîte ziare ar fi publicat pe prima pagină știrea că Ștefan Aug. Doinaș și Irinel Liciu au încetat din viață? Începînd de lunea trecută ADEVĂRUL a apărut în "haine" noi. Mai exact, ziarul a renunțat la capul istoric preluat de la Adevărul interbelic și și-a aerisit prima pagină. Literă mai mare, text mai puțin și titluri mai mari. În noua sa înfățișare, Adevărul pare o copie nereușită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
la capul istoric preluat de la Adevărul interbelic și și-a aerisit prima pagină. Literă mai mare, text mai puțin și titluri mai mari. În noua sa înfățișare, Adevărul pare o copie nereușită a COTIDIANULUI, de pe vremea cînd Cotidianul începuse să apară în culori. Adevărul comite în noua sa haină cîteva greșeli elementare de dozare a paginației în pagina de copertă. Lăbărțează titlurile și mărește corpul de literă în dauna densității de informații de pe prima pagină a ziarului din vechea sa înfățișare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
a fost prin aceasta mai ușoară." "Ediția veche" este ediția princeps, în cinci volume: (1934), avînd reprodusă pe copertă masca mortuară a poetului, opera în bronz a sculptorului O. Han. Volumul a fost publicat la Editura "Cultura Națională". Celelalte au apărut în Fundația pentru Literatură și Artă "Carol II", cu următoarea frecvență: II și III în 1935, IV și V în 1936. La acest proces de rescriere se referă Ileana Mihăilă în Nota asupra ediției din volumul II al ediției academice
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]