2,251 matches
-
lăsat moștenire tot ce avea, iar ei știu foarte bine că la moștenire copiii au drepturi inalienabile. Dacă vrem să contestăm testamentul, câștigăm la sigur. Michel tăcu, nu avea chef să discute despre asta. Urmă un moment de tăcere destul de apăsător. Nici În camera de alături nu vorbea nimeni; se auzea respirația hârâită și slabă a muribundei. — A vrut să rămână tânără, asta-i tot..., spuse Michel cu o voce obosită și tolerantă. A vrut să trăiască lângă tineri, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se generalizeze. Se putea Încerca o radioterapie, la drept vorbind era singurul lucru care se mai putea face; dar trebuiau să privească realitatea În față, era un tratament greu, iar procentul de vindecări nu depășea 50%. Mâncară Într-o tăcere apăsătoare. — Te vindecăm noi, fetița mea..., spuse mama Annabellei cu o voce care tremura puțin. Annabelle o cuprinse pe după gât, Își lipi fruntea de fruntea ei; rămaseră astfel aproape un minut. După ce bătrâna plecă la culcare, Annabelle mai Întârzie prin salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mult din partea ta. În seara asta vei rămâne acasă și ne vei servi cina. Îmi aruncă o privire otrăvită, ridică o revistă și iese maiestuoasă din bucătărie. Mă uit lung după ea și mă copleșește încet o resemnare binecunoscută și apăsătoare. Mi s-a întâmplat de atâtea ori că m-am obișnuit. O să-mi contramandez întâlnirea cu Nathaniel. Altă întâlnire... altă amânare... Însă, brusc, am o revelație. Nu mă mai aflu la Carter Spink. Și nu sunt nevoită să accept fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cît se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde un sentiment apăsător de vină. Are dreptate. Ar trebui să fiu sinceră. Ar trebui să fiu În fine sinceră cu el, măcar acum. — OK, zic În cele din urmă și mă apropii un pic mai tare de el. Îți aduci aminte chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
amărăciune. Și ea suferea Încă din pricina dispariției lui Ravelstein, omorât de deprinderile lui sexuale nesăbuite. Rosamund nu‑și bătea joc de văicărelile mele - le acorda toată atenția, fără să pară iritată. Pretindea că vacanțele Încep adeseori cu senzații din acestea apăsătoare și dezagreabile. Îmi mângâia fața cu afecțiune și Îmi spunea că trebuie să dorm, să recuperez orele de nesomn. Am ascultat‑o, dar nu m‑am simțit mai bine. Mai târziu, aveam să aflu că toxinele provenite din pește erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cum a fost repatriată - într-un fel, repatriată. N-a fost trimisă înapoi la Berlin, ci la Dresda, în Germania de Est. I s-a dat de lucru la o fabrică de țigări pe care a descris-o cu amănunte apăsătoare. Într-o zi a fugit în Berlinul de Est, apoi a trecut în Berlinul de Vest. La capătul mai multor zile s-a văzut într-un avion zburând spre mine. — Cine ți-a plătit drumul? am întrebat. — Admiratori de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
le sigileze cu plumb, să nu stea în fereastră, să nu facă mișcări bruște, să nu cânte, să nu vorbească decât în româneasca ei stricată, să nu stingă lumina... Și multe alte instrucțiuni primise Burtăncureanu, care mai de care mai apăsătoare. Romancierul stătea în camera lui și o urmărea pe Andromanda prin ușa deschisă. Vidma se cuibărise în pat, cu picioarele strânse sub ea, și urmărea la televizor un reportaj de la Adunarea Generală a Academiei Române, unde Ceaușescu era făcut membru titular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei, atât de diferit de cel al nopții și chiar de cel al căldurii tăcute și apăsătoare a amiezii. În Amazonia, mirosurile se schimbau de la o zi la alta, așa cum se schimba intensitatea luminii sau miile de nuanțe ale celor mai înalți copaci. N-ar fi crezut vreodată că va ajunge să știe clipa din zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât ultimul colț al planetei. Nimeni n-avea nevoie de el și a putut fi lăsat yubani-lor - făcu o pauză dramatică. Dar, cum vă spuneam, vremurile se schimbă. Milioane de făpturi omenești mor de foame, îngrămădite precum șobolanii în spații apăsătoare. Au nevoie de teritoriul acesta și de toate celelate care se pot pune în exploatare și produce mai multe alimente și mai multe materii prime cu care să se despovăreze de atâtea nevoi. Este nedrept ca un pumn de sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stare să recunoască și să clasifice nici un sfert din aceste plante. Verde, verde, verde! Verde ca smaraldul, verde ca măslina, verde ca grâul, verde-albăstrui, verde-gălbui, verde-portocaliu, verde-verde. Închis și deschis, cald și rece, luminos și stins. Verde! Un cer albastru apăsător fără un nor și apa cafenie și murdară care târa o Infinitate de trunchiuri sau de arbuști verzi. Și o căldură de cuptor. Căldură, la soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Își sprijini capul de bord și privi stelele; vocea i se stinse ușor: Nu vreau să mă părăsești... Ești tot ce am... Atât de goală și atât de tăcută, atât de timidă și atât de simplă... Câteodată, singurătatea devenea mai apăsătoare și tu mă ajutai să o îndur, așa cum mă ajuta, pe când eram copil, Tom-Tom... Oamenii își bat joc de acei bătrâni care le duc flori câinilor lor și își amintesc de ei ani de zile, dar și eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i fac să păstreze distanța. Scăzuse oare vizibil roșeața lui Patta la replica asta, ori era doar În imaginația lui? Mă bucur să văd că ești de acord cu mine, commissario. După o pauză ce nu putea fi numită decât apăsătoare, Patta adăugă: — Măcar o dată. Întinse o mână bine manichiurată și Îndreptă dosarul din mijlocul mesei sale. — Crezi că există vreo legătură cu Vicenza? Brunetti făcu o pauză Înainte să răspundă, Încântat de ușurința cu care Patta Îi transfera lui responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ucis are legătură cu armata americană sau cu poliția italiană. Și cred că dumneavoastră știți ceva despre motivul pentru care a fost ucis. Aș vrea să-mi spuneți ce știți sau ce bănuiți. Sau de ce vă temeți. Cuvintele Îi sunară apăsătoare și artificiale În propriile urechi. Ea se uită la el când spuse acestea, iar el văzu umbra a ceea că-i văzuse În ochi În seara aceea pe insula San Michele. Ea Începu să vorbească, se opri și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și încerca să adoarmă. O mică lacrima amară îi curse pe obraz. Îi era dor de mine... Sară m-a condus într-o cameră mică și mi-a spus că pot să dorm acolo. Se înnoptase... Liniștea era atât de apăsătoare! Nu puteam să dorm, mă simțeam... captivă! Nu știu de ce, nu puteam să stau treaza toată noaptea, în timp ce în cap îmi veneau o mie de gânduri care mai de care mai rele, așa că m-am strecurat afară. Dar nici n-
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
se rostogolească în straturi subțiri dinspre miazănoapte. Erau nori aducători de ploaie. După încă o bătaie, parcă de adio, clopotul tăcu. Mulțimea de oameni care a venit să o conducă pe ultimul ei drum, copleșiți de durere, într-o tăcere apăsătoare, a început a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să plouă, și vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prezente, ceea ce Îl făcea pe Jesper să fie mai Îngăduitor față de lumea În care se Întorsese; dar asta nu ținea mult; Jesper Își aducea iar aminte de cine știe ce mîrșăvie aflată din ziare ori de la televizor și atmosfera dinainte revenea, mai apăsătoare. Lui Jesper - dintr odată - nu-i mai era de-ajuns sticla lui cu bere. Cerea o ladă. Castor și Pollux În impas. Beau. Dacă Thomas s-ar fi Înrolat, În urmă cu ceva ani, Împreună cu Jesper, În Legiunea Străină, altfel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea Tainicele cărări ale iubirii să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
reușit. „Oare ce se întâmplă? De ce nu mă pot mișca? Nu-mi lipsește nimic și... totuși, nu reușesc. Să strig după ajutor îmi este teamă să încerc. Nu știu de ce am convingerea că n-am să pot... Doamne, ce liniște apăsătoare! Ciudat!! Atâta liniște mă împresoară... dar... nu... Ceva se întâmplă. Parcă este un zgomot de motor în funcțiune.... Da! Sigur! Nu mă înșel! Și voci... voci de bărbați... murmur de mulțime... Unde sunt?... Ce vor? O, Doamne! Iar întuneric... Globul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și celelalte componente ale sistemului de protecție în caz de impact. Iustin era țintuit pe scaunul șoferului, prins de centura de siguranță și „îmbrățișat” de perne protectoare frontale și laterale. A simțit puternică durere în ceafă și un disconfort general apăsător ce-i provoca amețeală. Nu mai putea deschide ochii și avea senzația că pământul se cutremură și că un imens vârtej îl poartă năprasnic spre centrul planetei. „Laura! De ce, draga mea, Laura? Te iubesc...”, au fost cuvintele ori doar gândurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar fi fost posibil să existe dacă acel om era văzător?! Eu cred că nu și, în această situație, îmi pun întrebarea: de ce să stăm pe gânduri, dacă există posibilitatea de a interveni? Marian Malciu S-a lăsat o liniște apăsătoare. Cei prezenți nu se priveau. Ochii lor fixau alarmant de obsedant câte o scamă sau câte o imagine de pe pereți ori ferestre. Într-un târziu, doamna Ionescu s-a adresat doamnei Eftimescu: - Părerea dumneavoastră care este? Se poate face ceva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
donatoare... Este o problemă, cu adevărat, până se vor găsi astfel de persoane, cred... Din nou, liniștea puse stăpânire pe încăpere. Fiecare își îndrepta ochii, de data aceasta, în direcții diferite, ferindu-și, parcă anume, privirile. După secunde lungi și apăsătoare de tăcere, doamna Luiza se ridică, tuși ușor pentru a-și drege vocea și se adresă tuturor cu voce scăzută, dar cu multă hotărâre: - Mă gândesc că acea persoană, donatorul, trebuie să aibă aceeași grupă sanguină cu bolnavul... În cazul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
palat, această fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul intitulat Castelul. În schimb, nouă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]