3,180 matches
-
12. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, fărădelegile noastre sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. 13. Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase; 14. și astfel, izbăvirea s-a întors îndărăt, și mîntuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15. Adevărul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cei ce se apropiau, căutând, parcă, să-i facă să se oprească. — Prea târziu, strecură Odolgan printre dinți. De-acum, sunt ai noștri. 10 Trăgând adânc în piept aerul rece al dimineții, Waltan încerca să nu se lase cotropit de apăsarea pe care începutul sumbru al acelei zile căuta să le-o strecoare în suflet lui și tovarășilor săi. întunecat, cu privirea țintă înainte, Waldomar se legăna alături, pe spinarea armăsarului său alb spaniol. De când urcaseră în șa, nu schimbaseră decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el, aruncând o privire plină de înțeles spre Sebastianus, aflat în picioare, în primul rând - în ajutorul împăratului creștin. în realitate, situația dădea puține motive de speranță. întreaga regiune cuprinsă între marele cot a Rinului și Alpi era ca sub apăsarea unui veșmânt greu de spaimă și toți locuitorii ei, de la cel mai încercat războinic până la servitorul cel mai mărunt de la grajduri, de la proprietarul unei mari villa până la ultimul dintre țăranii săi, trăiau cu perspectiva a ceva îngrozitor. Veștile funeste curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ducă la șamani atunci când conținutul lor îi apărea deosebit de enigmatic. Dar dacă și în noaptea aceea îi transmisese vreun mesaj, el nu-l putuse primi, fiindcă somnul îi fusese întrerupt pe neașteptate. Simțind atingerea unui corp și o oarecare apăsare în jurul taliei, se răsuci să se ridice și se lovi de cineva care stătea lungit în spatele lui. Auzi un geamăt de copil, apoi simți că brațul care îi încinsese mijlocul aluneca de pe el și intui în întuneric că persoana ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apoi niște lumini orbitoare, o cameră mare plină cu mașini. Se mai aflau acolo uși spre alte încăperi și imagini chinuitoare ale unor scări care coborau - chinuitoare deoarece sugerau alte etaje, mai jos. De pe creierul lui începu să se ridice apăsarea convingerii că el și Peters și ceilalți n-au nici o șansă de scăpare. Aici, în această lume subterană, era în siguranță! Mintea lui evadă din captivitatea disperării. Începu să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate!" În urma acestui act "posesiv", Emil Codrescu rămâne strivit sub apăsarea propriei "realizări" erotice. Imaginea dispare ("I-am chemat imaginea, dar imaginea n-a venit"), rămân doar simple urme insignifiante (un degetar, un ac de siguranță, o mănușă...), materie moartă într-un timp mort. Faptul este consecința acelei "cunoașteri" mereu amânate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Orice suflet are un preț al său... E și el un bănuț În mâna sorții. Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar fi așa, de ce am simți atâta apăsare În piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind În vârtejuri Întunecate peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit. - E timpul, repetă oaspetele, sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un vârtej de praf, care zgâlțâi gemurile și ușile, izbindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era și peruca, un amestec de păr de iac și de babuin cu fibre sintetice. Shula, ca toate doamnele, poate, avea nevoi - avea nevoie de gratificare a numeroase instincte, avea nevoie de căldura și apăsarea bărbaților, avea nevoie de un copil de alăptat și Îngrijit, avea nevoie de emancipare feminină, avea nevoie de exercițiul minții, avea nevoie de continuitate, avea nevoie de interes - interes! - avea nevoie de măgulire, avea nevoie de triumf, de putere, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era alb. Devenisem mici puncte mișcătoare într-o lume care părea că abia începe să se definească așa cum o poezie dă să se nască pe o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să se definească așa cum o poezie dă să se nască pe o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu și mă întorsesem acolo pentru a mă regăsi. Așezat pe acea scândură înghețată, îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă mai credeți nici dacă vă spun adevărul... Dar vă rog să mă credeți... Zău că mi-e rușine... Am un secret teribilă care mă nelinișteșteă Spun minciuni pe care n-ar trebui să le spun, Încercînd să scap de apăsarea lor. Dacă reușesc să găsesc pe cineva care să le creadă, simt că vor deveniadevăruri. Am obosit, Însă..... Vreau să mărturisesc totul... pe onoarea mea! Vă rog să-mi Înapoiați fotografiile... N-au nici o legătură cu domnul Nemuro, sînt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de drum, dacă nu mi-e somn să-mi pregătească de culcare. - Nu, îți mulțumesc, îi răspunsei. Am vrut să mai spun ceva, dar ea se sprijini în momentul acela de umărul meu, în dezechilibru, plecă apoi spre antreu, însă apăsarea mâinii i-o simții încă multă vreme după miezul nopții, când mă culcai, ca mângâiere a vechii case. Și Lung povestea, povestea... A doua zi mă sculai prea dimineață și însoțit de Lung străbătui cele câteva uliți în amintirea preumblărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ei bine? a întrebat Jacqui când am ajuns acasă. Alt nebun? — Nu. E întreg. —Viorrr? M-am gândit puțin. — Da. Cu siguranță simțisem un fior. —Mângâieri? — Oarecum. —Cu limba? Nu. Mă sărutase pe gură. Doar o senzație de căldură și apăsare și apoi dispăruse, lăsându-mă să tânjesc după mai mult. —Îți place? — Da. —Pe bune? (Deodată interesată.) În cazul ăsta, ar fi mai bine să-l văd și eu. Am strâns din maxilar și i-am susținut privirea. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Capitolul 54" M-am spălat și m-am îmbrăcat ca în fiecare zi. Aveam gura uscată de parcă înghițisem câlți, așa că am băut un pahar cu apă, dar mi-a venit înapoi și, când am încercat să mă spăl pe dinți, apăsarea periuței pe limbă mi-a dat o senzație de vomă. Nu știam ce să fac. Până la sosirea lui Kevin, totul era suspendat. Am făcut un pact cu mine însămi: dacă dădeam peste vreun episod din Starsky&Hutch la TV, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe creștet, ca o binecuvântare, și a dispărut. Apoi m-am trezit și trecerea de la somn la starea de veghe a fost nespus de lină. O liniște adâncă, plină de bucurie, domnea înăuntrul meu și în jur și simțeam încă apăsarea și căldura mâinii lui pe creștet. Fusese cu adevărat aici. Eram sigură de asta. Am stat nemișcată, simțind sângele care îmi curgea prin vene încet ca molasa și miracolul propriei mele respirații, inspirând și expirând, inspirând și expirând, în cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pot lupta și la pământ, spre deosebire de tradiționala orthepale, ce are loc numai în picioare). Este o disciplină spectaculoasă, în care luptătorii încearcă să-și învingă adversarul prin knock-out (în latină eversio) sau prin abandon în urma strangulării, sufocării, blocării articulațiilor și apăsărilor dureroase. În ciuda potențialei sale violențe, pankration-ul se dovedește mai puțin periculos decât pugilatul. Ca și în pugilat, timp de douăsprezece secole s-au desfășurat campionate de pankration pentru copii (de peste doisprezece ani) în cadrul jocurilor de la Olympia. Pannonia: corespunde aproximativ teritoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-un singur punct cât un vârf de ac, un ac în care să înfigă număr după număr, mintea îi devenea din ce în ce mai confuză; era silit să o ia din nou de la început până când, odată cu după-amiaza, care apăru cu umflăturile și apăsările ei, cu căscatul ce înflorea ca un tampon între el și paginile prăfuite, își concentră atenția asupra corespondenței din ziua respectivă. Domnul D.P.S. dispăruse pentru un comision la bijutieri. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se tachinau iar. Sampath examină cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un lucru esențial de care ai neapărată nevoie, ca mișcarea socială, mișcarea ascendentă. — Se mișcă? Ce vrei să spui? am bolborosit eu. — Aș putea să văd dacă mai e viu. Roger a dat drumul turbinei. Simți ceva? — Ce anume? — Vreo apăsare? — Pe măsea? Nu. — Vreo jenă? Nu prea mai are viață în ea, murmură Roger. Când am auzit-o și pe asta am scuipat sârmele care îmi țineau dinții și sprayurile și am sărit în picioare. — Ce tot îndrugi acolo? Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și pentru prietenia noastră, pe care nici toate valurile istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară în picioare și ciocniră. Vultur-în-Zbor se așeză iară și își aminti descrierea orașului K făcută de Virgil Jones: Valhalla. Simți o apăsare pe coapsă. Uitându-se în jos, văzu o bucățică de hârtie. Fără s-o ridice la nivelul mesei, citi mesajul contesei: NU PUNE îNTREBĂRI ACUM. URMEAZĂ-MĂ îN GRĂDINĂ MAI TÂRZIU. I. Irina și Elfrida tocmai făceau o încercare curajoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la pensie, constată ce s-a ales din munca sa de o viață: „Conștiința îmi spune că pe urma muncii mele, satul n-a făcut nici un pas pe calea progresului; neamul meu stă pe loc și simte tot mai greu apăsarea concurenței altor neamuri, mai bine pregătite pentru viață. Am trăit în iluzia că-mi fac datoria și azi constat că toată munca mea, tot entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a așezat-o pe marginea unei cărămizi. O ușă din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat reliefurile din lemn, ca și cînd ar fi citit niște hieroglife. Ușa s-a deschis sub apăsarea mîinilor sale. Un Întuneric albastru, dens și gelatinos, emana din partea cealaltă. Ceva mai Încolo se ghicea o scară. Niște trepte din piatră neagră coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și i-am Întîlnit privirea. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate acestea declanșează râsul grotesc. “Nu se mai râde aici de vreo comportare ce contrazice normele ideale ale măreției eroice, evocare prin contrast; cauza directă a râsului grotesc este destinderea efemeră de sub apăsarea tabu-urilor morale, a căror presiune se conștientizează tocmai prin acest act sărbătoresc de eliberare a râsului și trupului.”(Jauss) Rabelais își asumă deliberat rolul nebunului de curte, al clovnului care poate râde de orice, care are libertatea de a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
artilerie, fiindcă toți suntem artileriști cred. Nu? Da’ vorba ceea: nu-i mult până departe... Așa că să fim sănătoși și om ajunge noi... ― Pentru un așa răspuns cred că ar fi nevoie de o dușcă de rachiu, ca să putem învinge apăsarea așteptării - s-a pronunțat cel care a pus întrebarea, ridicând garafa cu un lichid colorat. ― Dacă ne spui ce drăcovenie de rachiu bei dumneata, te-om urma și îi fi prietenul nostru. Altfel... ― Știam eu că o să vă facă cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]