120,922 matches
-
bucurai de cunoștința dvs. Avui plăcerea! Îi spusei și doctorului... Fetița mea plînse mult, dar acum e bine... De cînd femeia a căzut, după șocul nervos, a început să scrie zi și noapte. A fost ca un declic. Declicul unui aparat stricat, dar care, fiind zdruncinat zdravăn, începe deodată să meargă, să funcționeze. Ea scrie povești numai despre mozaicuri, sau în formă de mozaicuri, frazele, capitolele fiind mozaicate. Pictînd, - pentru că a început și să picteze, - are o teorie a ei, zicînd
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
1984, adică la un veac de la ediția princeps din 1883/1884. Nu e, mă grăbesc să menționez, o investigație bogat analitică ci, mai curînd, o trecere în revistă a tuturor edițiilor (chiar cele mai puțin semnificative), însă cu un minimal aparat critic, relevîndu-se, de fiecare dată, ce aduce nou o ediție sau alta, erorile și insuficiențele ei. Știind bine cîtă energie și migală presupune o astfel de cercetare (pentru că, de fapt, o cercetare este!), nu avem decît să-i fim recunoscători
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
s-au produs numeroase inadvertențe, determinînd obiecțiile îndreptățite ale specialiștilor. De menționat, în această ediție, corpul de Note și Variante de care are parte fiecare piesă din sumar. Totuși Perpessicius considera că ediția Botez propune un text aproape ilizibil iar aparatul critic e un laborator anarhic. Dar, crede dl Pericle Martinescu și are dreptate, e un moment important în editarea liricii eminesciene pentru că editorul a cercetat minuțios cele 43 caiete Eminescu de la B.A.R. (Inițial, ediția trebuia să poarte și
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
Eminescu e o imposibilitate pentru că originalele s-au pierdut. De altfel, o ediție critică Eminescu se poate înfăptui numai pe temeiul criteriului estetic. Rar și în subsolul paginii sînt incluse succinte comentarii strict utile, ediția avînd deci parte de un aparat critic. Ediția Ion Crețu, cu atribut de integrală, din 1938-1939, în patru dense volume (poezie, proză, articole politice și de alt fel, culese din presă). Ediția aceasta masivă nu prea aduce nimic nou în materie de editare a liricii eminesciene
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
declarațiile martorilor colaterali și ale istoricilor invitați lasă, uneori, impresia de lipsă de relief și de plasticitate, un aer de terna prolixitate planează asupra unor porțiuni). Dar, dincolo de toate, Strumă fascinează prin formidabilă substanță (umană, ficționară, filosofica) a poveștii. După ce aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci un băiețandru brunet, surîzător, cu ochi vii, acum un bătrîn și distins om de afaceri britanic - rostind, cu o tristețe
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
de un spirit ludic "postmodern"), Al. Cistelecan le face cititorilor săi o surpriză de proporții: a doua sa carte - după culegerea de eseuri critice Poezie și livresc din 1987 - este un studiu sistematic și doct, strict întemeiat teoretic, cu tot aparatul critic cerut de regulile academice ale unei teze de doctorat. El e dedicat, pe deasupra, unui scriitor de frecventarea asiduă a căruia criticul atras de mișcarea literelor actuale era greu de bănuit - adică unui "tradiționalist" precum Ion Pillat. Obligațiile universitare (căci
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Marceau. Dovadă Fidelitate (produs de prolificul Paulo Branco, omagiat în festival). O talentată și excentrică fotografă nu-și respectă decît pasiunea pentru meserie, acordînd infinit mai puțină atenție celor care o iubesc sau pe care ea îi iubește. Sclav al aparatului video despre care afirmă sentențios " Camera nu minte", unul dintre protagoniștii poveștii duble din Rîul amărăciunii al chinezului debutant Lon Ye declanșează o aventură voyeuristică la care este asociat și spectatorul. O călătorie printre amintirile și obsesiile a doi bărbați
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
ochiul... Iar inginerul de atîta singurătate și gîfîind de urcușul abrupt, roși de efort la amintirea aventurii ciudate... Fagii strîmbi, dramatici, răsuciți de impulsurile neprevăzute ale maladiilor lor fitologice anevoie învingînd mediul muntos, ostil, totuși ușori în aparență ca aluminiul aparatelor de zbor, rătăciți în pădurea de brazi negri plini de mătreață, cheliți, bolnavi de o suferință necunoscută, copleșiți de solitudinea lor, ca de îngîndurarea mută a unor sihaștri. Soarele ce bătea pe sus, pe deasupra ringului de creste ale munților, gata
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
său lucrînd la o întreprindere petrolieră din Moinești. După legiuitele patru clase primare, a fost ucenic la diverși meșteri. La 15 ani devine ucenic electrician la întreprinderea din Moinești unde lucra și tatăl său, după aceea montator de mașini și aparate electrice la Societatea de tramvaie din Galați, apoi, după stagiul militar, este angajat la Atelierele C.F.R. Galați. Aici, din 1930, va intra în contact cu organizația ilegală a P.C.R., care era o filială românească a P.C.U.S. S-a căsătorit, a
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
mize în cel mai bun caz iluzorii? După cum merg lucrurile, singurii turnători care-ar putea fi arătați opiniei publice sunt cei care, cu o ultimă tresărire de demnitate, au refuzat după 1989, în libertate, să facă ceea ce făcuseră constrânși de aparatul represiv al lui Gheorghiu-Dej ori Ceaușescu! Toate acestea se întâmplă pentru că s-a pornit nu doar cu stângul, ci și cu josul în sus. Fără o lege a lustrației, care să stipuleze limpede cine, de ce și pentru cât timp pierde
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
edificat asupra faptului că pierderea legitimității sistemului comunist, chiar în ochii celor, puțini în România, ce luptaseră sincer pentru "implementarea" lui, se datora desăvîrșitei sale ineficacități, în toate domeniile vieții, și că supraviețuirea lui se explica nu atît prin imensul aparat represiv care-l apăra, ci prin frica instinctivă și subconștientă a milioane de oameni cărora spiritul natural de competiție le fusese înlocuit cu mincinoasele "întreceri socialiste", de riscurile libertății, în fața unor certitudini mizerabile, dar totuși certitudini". Iar prin introducerea dictatorului
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să șocheze, nu polemizează cu textul. Ample mișcări de aparat rimează cu analitice prim-planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily Bart - inteligentă, ambițioasă, orgolioasă, independentă, dar săracă - nu e foarte originală și nici neașteptată. Distrugerea ei de către o lume - înalta societate newyorkeză de început de secol - pe care a vrut să
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am împușcat pe nimeni, chițcăi el. N-am fost în viața mea în Polonia. Dar nimeni nu-l auzea. În jur se porni un pîrîit de aparate de emisie-recepție și se auzi o cerere urgentă de întăriri cu forțe polițienești. Afară, Supraviețuitorii din Siberia cedaseră în fața celor de la mișcarea pentru drepturile homosexualilor, care luptau pe cont propriu. Cîteva namile de muieri între două vîrste pătrunseră prin cordonul
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
de atmosfera unor descoperiri importante. De aceea, această misiune ar trebui dusă până la capăt, pentru a restitui cum se cuvine întregul fond documentar Coșbuc. Nici cel de până acum, așa parțial cum a fost restituit, nu e însoțit de un aparat critic corect și suficient de lămuritor. În volumul III al ediției de Opere alese (Ed. Minerva, 1977), Gavril Scridon plasează impropriu toate poeziile pe care le selectează din revista "Muza someșană" în categoria postumelor, numai din considerentul că versurile au
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
ca sursă revelatoare de interpretare. După Gavril Scridon, au răscolit documentele din nou Constantin Catalano și Mircea Popa (și nu numai ei), dar tot fără a încheia subiectul. Regretabil este că antologia lui C. Catalano nu are nici un fel de aparat critic. Postfața se referă mai mult la societatea de lectură "Virtus Romana Rediviva" a elevilor liceului din Năsăud, unde a activat Coșbuc din prima clasă (1876-1877), și la calitatea de președinte a poetului, dobândită în clasa a opta de liceu
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în casă), derutat, perplex cînd vedea că, în timpul discuțiilor, se punea o pernă pe telefon și aparatul de radio se deschidea la volum maxim. Așa cum am mai arătat în unele interviuri, făcuse o psihoză, avea impresia că tot timpul e urmărit pe stradă de agenți ai securității și că pretutindeni e impresurat de microfoane. Toate trăirile bucureștene
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în casă), derutat, perplex cînd vedea că, în timpul discuțiilor, se punea o pernă pe telefon și aparatul de radio se deschidea la volum maxim. Așa cum am mai arătat în unele interviuri, făcuse o psihoză, avea impresia că tot timpul e urmărit pe stradă de agenți ai securității și că pretutindeni e impresurat de microfoane. Toate trăirile bucureștene
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu adevărat inedite, căci sunt preluate dintr-o revistă manuscrisă, "Muza someșană". Altfel, volumul îngrijit de Mircea Popa reunește "poezii regăsite", risipite în diverse surse și aflate pe punctul de a fi uitate. Aparatul critic e deficitar, informațiile sunt uneori insuficiente sau chiar absente. Nu știm care sunt argumentele pentru care poeziile nesemnate (p. 132, 133, 134 etc.) sunt atribuite lui Coșbuc. Destule greșeli de corectură afectează lectura. Există riscul de a perpetua confuzii
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
unele inteligențe deosebite, cari să dea expresie monumentală acelor nevoi, simțiri și gânduri proprii? (...) De ce? Am spus-o de la început. Statul are aici greaua sarcină de a forma o societate. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, el are nevoie de un puternic aparat politic... * Post-scriptum. S-ar putea obiecta că, de când a fost scris acest text, trecu peste un secul... Adevărul e că, dacă în zilele de progres presupus ale României de azi, am asista la t.v. la o dizertație între Vanghelie
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de bufnița policandrului, rotindu-și impasibilă capul mecanic. Cavalcada cailor este preluată de învârtitul unor roți de biciclete, multiplicate la nesfârșit, cu ritmuri amețitoare. Și ritmul sacadat al mișcărilor tuturor. Aparatul și operatorul de demult par să fi imortalizat istoria călcând pe jăratec, țopăind și grăbindu-se să iasă cât mai repede din scena-cadru. Iureșul cadranelor de ceasuri. Ora revoluției la Sankt Petersburg, Moscova, Berlin, Paris, Londra, "Niu Iork". Ritmul revoluționar
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
încercării de a reforma partidul. Ei și?! Cine are, cu adevărat, nevoie de reformă în PSD? Ponta? Daciana? Vă înșelași profund. Astfel de exemplare nu sunt decât variante cu păr mai des, respectiv, blond, ale lui Iliescu însuși: oameni de aparat interesați doar de exercitarea puterii. Dacă n-ar fi fost așa, ar fi optat pentru oricare alt partid, nu pentru cel care le putea satisface instantaneu poftele. Formula spre care se îndreaptă acum PSD-ul nici măcar nu e una croită
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
șpagă, adevărații păzitori ai templului bolșevismului românesc, decât de el însuși. Situația e atât de grețoasă încât Iliescu a devenit scutierul propriilor slugi! El intuiește că-și va putea păstra neatinse prerogativele numai dacă-și asigură sprijinul unor oameni de aparat cu experiența și încăpățânarea celor menționați. Sunt cu atât mai surprins că actuala putere nu sesizează enorma derută - una structurală, și nu de conjunctură - a pesedeilor și nu încearcă să capitalizeze în folos propriu starea de fapt. Mai mult ca
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
intitulează Witwe im Wahn (ceea ce ar echivala cu Văduvă în delir), este semnată de Oliver Hilmes și a fost elogios întîmpinată de critica de specialitate. Editurii Siedler îi revine meritul de a fi publicat această excepțională lucrare cu un copleșitor aparat bio-bibliografic. în prefața volumului de aproape 500 de pagini, care se lasă citit ca un roman palpitant, biograful afirmă că nu-și propune să netezească, să atenueze ci dimpotrivă să releve contradicțiile, ambivalența personajului datoria lui fiind tocmai aceea de
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
să le cauți nu în convingerile lui politice, care se modificau odată cu linia partidului, ci în adâncurile naturii lui umane. După toate probabilitățile, tocmai această trăsătură a personalității sale avide de sânge a neliniștit, în ultimii lui ani de viață, aparatul birocratic represiv, care nu avea nevoie de asemenea stimuli fervenți și echivoci, cu atât mai mult cu cât păreau a venit de la o voce, din exterior, neautorizată. întrebarea liberală pe care și-a pus-o intelectualitatea post-stalinistă dacă Maiakovski însuși
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
o imagine retușată a scriitorului, așa cum ar vrea el să se reprezinte în fața posterității. Le-ar fi vrut dedicate lui Ion Iliescu (vol. I, p. 1262). O putem numi foarte bine o ediție testamentară, deși nu rezultă de nicăieri, în aparatul critic, exprimată cu exactitate, selecția dorită de autor. Era cu atât mai necesară această precizare, cu cât Ecaterina }arălungă afirmă că a făcut o "extensie", pentru a pune în valoare conexiunile cu alte texte "nemenționate de autor". Iată cum arată
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]