KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului încercând să-l tempereze. Discuția era destul de avansată în momentul în care apăruse Carmina, de aceea continuă aproape spontan, imediat ce fata se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe, lua cu vehemență apărarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe un scaun în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea repede, fără să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe un scaun în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea repede, fără să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era să nu fie mutat disciplinar, i se mai întâmplase, se ducea la școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sânii goi și un pantalon subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
nici o tragedie. Carmina tăcea stânjenită, era greu să se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub învelitoarea de sac, înnădită cu ace, părea a fi un plic albastru, unul dintre plicurile lor, scos cine știe cum din sertare, poate chiar plicul pe care ea refuzase să-l citească, se aplecă apoi renunță să-și mai ducă gestul până la capăt și împinse plicul cu piciorul dedesubt. O igienizare periodică este mai mult decât sănătoasă, spuse. După ce scapi de tot balamucul, și le vezi pe toate, toate puse la locul lor... Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cu voi. Bine, mămică, se alintă Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se chinuia să-și descurce părul. În pat Carmina citea o carte. Stai să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi, auzi tu? Să știi că am să-ți dau numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
infinite precauții. Zăbovi mult până se strecură dincolo de prag. Fetelor le băteau inimile, erau curioase și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și apleca pleoapele ea singură rușinată de suspiciunile sale. Poate din seara aceea începuse schimbarea Elenei, transformarea ei din zi în zi, maturizarea, ori poate toate acele schimbări ar fi avut loc oricum odată cu vârsta, odată cu trecerea de la copilărie la adolescență, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cunoscute. Elena nu se împăcase niciodată cu scrisul, regulile gramaticale erau mult prea complicate ca să le poată pricepe. Învăța o lecție de la prima lectură, avea o memorie formidabilă dar erau un chin pentru ea temele scrise, părea și caraghioasă, stătea aplecată peste caiet, cu degetele cocârjate pe luciul stiloului, icnind din când în când de încordare de parcă i-ar fi trebuit forță ca să caligrafieze. De aceea nici acum nu se obosise să scrie prea mult. Era precisă și sobră: Am plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Poate fac bine, poate nu, dar dacă nu încerc nu știu dacă fac bine sau nu. Să nu vă supărați prea tare. N-am să vă fac de râs, Elena. Spune cu cine? Întrebase bărbatul și, așezat pe marginea, se aplecă să se scarpine între degetele picioarelor. Avea o alergie mai vechi, pe fond nervos, de multe ori Carmina îl surprindea presând-și cu călcâiul piciorul celălalt, până la durere sau frecându-și laba de stinghia mesei, până ce senzația de mâncărime dispărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a unui bărbat îmbrăcat în pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul său e plecat în America

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-o serie de speculații de ordin genetic, ar comenta ultimele descoperiri cu privire la celula vie sau ce se mai știe astăzi despre stadiile de formare a embrionului încercând să stabilească momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
plăcere, sunt sigură și doar așa, fir-aș a dracului, să mai aflu și eu câte ceva despre dânsa. Fiind numai voi două, în intimitate, poate va renunța să mai pozeze. Ei, ce zici? Îi zâmbea și o privea cu fruntea aplecată spre un umăr, surâdea victorioasă, oare ce izbândă a ei, neștiută de nimeni, repurtase? Parcă era o liceană care încearcă să cocheteze cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea să întrebuințeze un limbaj cât mai natural, uneori frazele ei erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
prag. Privirea i-a căzut mai întâi pe masă, s-ar fi așteptat să găsească cartea de anatomie deschisă la capitolul "sistemul osos", apoi pe scaunul cu încheieturile slăbite din pricina faptului că obișnuia să se legene sau să-l țină aplecat pe două picioare, văzu noptiera cu oglinda ovală pe care încă se mai afla o cutie de cremă contra pistruilor, folosită de Elena mai mult ca suport moral și patul larg încadrat de o parte și alta cu două corpuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de obicei, câte o pereche de pantofi uzați. Sidonia și-a luat cu foarte mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru. Pe urmă, când s-a urcat la volan, a dat o importanță deosebită manevrelor de întoarcere, nu a mai aruncat nici o privire către cei doi soți rămași în poartă, încă răvășiți de surpriză. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de ezitările Carminei, de reținerile ei nerostite și-și mobilizase toată vlaga ca să constate că temerile ei sunt cu totul nejustificate și că de la bun început avusese de-a face, nu cu doi adversari, părinții Carminei, ci cu doi învinși. Aplecându-se cu tot corpul în față și-a întins picioarele și a murmurat cu voce groasă: Ehei, mai înainte vreme săreau trei vânzători să mă încalțe, am apucat un magazin renumit, al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de plecare pe teren, ce strică o vorbă bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sfârșitul zilei obosit, cu gândul să-ți umpli cu ceva stomacul ca mai apoi să-ți depui scheletul sub plapumă. Sidonia vorbea aproape neîntrerupt, ca să umple golul, mimica îi era împietrită de oboseala acumulată, nu și-o mai controla, se apleca după cratiță, aducea cartofi, îi spăla cu pântecele sprijinit de chiuvetă, cu spatele la ei, sporovăind, se mișca plină de precizie, tinerește, uneori le arunca peste umăr un zâmbet, știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise cu noaptea în cap, le spălase și le apretase, parcă le și vedea călcate și împăturite frumos, cum o să i le dăruiască cu amândouă brațele întinse, cu acea bucurie ezitantă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]