2,765 matches
-
de bonificație mai puțin luminoasă. Uneori, ele pun în buzunarul filosofului monede sunătoare! Așa spun gurile rele... VIII NICOLAE și „viața fără opreliști” 1. Gustul altora. Nicolae trece drept unul dintre primii șapte diaconi aleși de apostoli. Lume bună, așadar. Apocalipsa lui Ioan îl prezintă ca fiind un om care trăiește fără nicio opreliște. Detaliul se referă la practicile licențioase, e lesne de imaginat. Nu știm ce anume deosebește sectele între ele, în general ceea ce este valabil pentru un filosof corespunde
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus, Banchetul povestitorilor, Erasmus, Banchetul profan, Erasmus, Banchetul religios, Erasmus, Banchetul sobru, Erasmus, Biblia Scrierile apostolilor, Apocalipsa, Sfântul Ioan, Enoh, Epistole, Sfântul Pavel, Evangheliile sinoptice, Geneza, Pildele, Despre bunăstare, Democrit, Cartea omului de curte, Castigliane Cartea a patra, Rabelais, Catehismul sau adevărata instituție creștină, Ochino, Către creștinii din Anvers, Luther, Căsătoria unică, Tertulian, Cealaltă lume, Cyrano de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Îi permite lui Baskerville să Îl demaște pe presupusul asasin, ea Îi dă ocazia și să Înțeleagă În ce măsură s-a Înșelat În deducțiile sale. Pornind de la analiza primelor decese, Baskerville ajunge la concluzia greșită că asasinul urma cu fidelitate profețiile Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată cu cât Jorge, spionându-l pe Baskerville și văzându-l cum Își construiește acest delir interpretativ În jurul Apocalipsei
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată cu cât Jorge, spionându-l pe Baskerville și văzându-l cum Își construiește acest delir interpretativ În jurul Apocalipsei, decide să-l inducă În eroare, furnizându-i false indicii pentru a-i permite să-și confirme teza. Și, culmea paradoxului, asasinul, tot Înșelându-l pe Baskerville, sfârșește prin a se Înșela pe sine și se convinge că omorurile erau
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
asupra lucrurilor, în marea sa aventură, este cu atât mai poetică, cu cât trăiește și se exprimă la un nivel puțin spus practic: este vorba despre nivelul utilitarismului pur, pus în slujba celei mai absolute necesități. În timp ce lumea burgheză trăiește apocalipsa, De Gaetano se gândește doar cum să facă rost de o bucățică de pâine sau de o zdreanță cu care să se acopere. Inconștient de enormitatea disproporției demitizatoare, el se „descurcă” plin de bunăvoință, aproape cu bună dispoziție, lucru care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de tip „love bombing”, de dragoste revărsată la prima vedere, ulterior se apelează la modalități menite să deterioreze relațiile de familie ale individului, schimbarea locului de muncă și chiar a profesiei, speculații privind climatul actual de așteptare în neliniștite a apocalipsei, amintirea unor catastrofe din istorie (Achimescu, 2002, p. 27-29). Pentru a putea influența, mișcările religioase au pus la punct rețele de activiști care promovează ideile; aproape fiecare cult deține patronajul unor publicații, sunt oferite pliante pe stradă, se organizează cursuri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Mircea Iorgulescu, care scrie despre I. Negoițescu, Fevroniei Novac, care se ocupă de memoriile din copilărie (Din calidor) ale lui Paul Goma, lui Victor Ivanovici (despre Eduardo Mendoza) și lui Marcel Corniș-Pop, care analizează romanul lui Constantin Eretescu, Noaptea, sondând apocalipsa „revoluției” socialiste. Traduceri semnează Gina Minda Grecescu, Andrei Brezianu, Radu Tudor, Gabriela Melinescu (Strindberg, Jurnal ocult). Alți colaboratori: Andrei Marga, Zoe Petre, Gabriel Andreescu, Adriana Babeți. A.S.
AGORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285201_a_286530]
-
de surse locale. Niebo novoie a fost tradusă în românește de două ori: la sfârșitul secolului al XVII-lea și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În afara acestor culegeri, cititorii români mai cunoșteau despre Maica Domnului povestirile din evangheliile sau apocalipsele apocrife. Aceste surse scrise se întrepătrund cu poveștile orale, unele dintre ele reprezentând adaptări ale unor subiecte precreștine. În secolul al XIX-lea Minunile Maicii Domnului din Mântuirea păcătoșilor au fost tipărite la Râmnic (1820), dar într-o altă traducere
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
și romantismul funebru se convertesc în plângeri ale neputinței și agoniei morale; orașul plin de morți, crimele săvârșite pe stradă sau străzile goale pe care defilează doar umbre, oameni scormonind pământul, muntele închis cu sârmă ghimpată sunt imagini ale unei apocalipse absurde, care, treptat, va pierde „tot neamul”: „Liniște. Începutul sfârșitului,/ O groapă adâncă se sapă încet, încet,/ Și din când în când cade pământul pe cineva/ Care moare înăbușit.// Tot neamul scormonește cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
prin toți porii”; „România trece prin istorie ca o Cenușăreasă”), se cheamă una pe alta și se succed într-un ritm aproape sufocant, reușind să creeze o senzație de vertij, de rău existențial dincolo de care nu mai poate urma decât Apocalipsa purificatoare. Revărsare de umoare neagră și furie autodistructivă, România pierdută întredeschide totuși, după parcurgerea tuturor bolgiilor infernului destinului românesc, poarta purgatoriului: „Și totuși, nu pot să cred că am epuizat răbdarea Creatorului care ne-a gândit români pe acest pământ
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
narațiunea apocaliptică (the apocalypse narrative, ilustrată de nume precum A.Burgess, R.Hoban, K.Vonnegut, D.Lessing) fiind una dintre speciile la modă ale romanului contemporan. Sensibilitate orfică, dar în regimul negativului, al deconstrucției și al disoluției, poetul imaginează o apocalipsă universală care coincide cu apocalipsa interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
ilustrată de nume precum A.Burgess, R.Hoban, K.Vonnegut, D.Lessing) fiind una dintre speciile la modă ale romanului contemporan. Sensibilitate orfică, dar în regimul negativului, al deconstrucției și al disoluției, poetul imaginează o apocalipsă universală care coincide cu apocalipsa interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
reper, ba chiar de a-și centra discursurile Într-un arhetip bine cunoscut nouă, transparent. La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cunoscut nouă, transparent. La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o carte citită, cei mai mulți români ai anului 1989 aveau (unii obscur, alții mai clar și mai febril) o speranță atât de patetică, Încât astăzi, văzând-o Înveșmântată În haina cenușie și zdrențuită a acelor zile, ne poate părea ridicolă: că Apocalipsa va veni la timp. Nepregătită de ei Înșiși, nesperată și negândită de cei mai mulți, căderea regimului În 1989 a primit spontan numele de miracol și a fost trăită ca o experiență (aproape) religioasă. Pe durata câtorva (puține) zile, marșul triumfalei istorii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte luate din Vechiul și din Noul Testament, care trebuia să servească drept reper pentru poporul credincios. Culegerea e alcătuită în esență din citate extrase din Scripturi, de la Exod până la Apocalipsă. La origine, aceste citate fuseseră preluate dintr-o versiune biblică anterioară celei datorate lui Ieronim, ulterior însă, în Evul Mediu, au fost corectate în conformitate cu Vulgata. Opera datează din 427. Bibliografie. Ediții: pentru Erezii: Patristic Studies 90, The Catholic University of
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele patru imperii sub stăpânirea cărora trăiseră evreii până în vremea Macabeilor: babilonian, mezic, persan și macedonean. Ulterior, intervenția Romei în istoria evreilor a făcut ca Roma să ia locul macedonenilor și să fie interpretată ca al patrulea imperiu. Chiar și Apocalipsa lui Ioan reia această simbolistică care a durat alte trei secole, până când imperiul a devenit creștin. Astfel, Ieronim, bazându-se pe Demonstrația evanghelică a lui Eusebiu, comentând Cartea lui Daniel în jurul anului 407, a considerat că cele patru imperii erau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorius. Dovada ar fi, poate, un mic tratat Despre doctrinele Bisericii (De ecclesiasticis dogmatibus) care a fost atribuit atât lui Augustin cât și lui Isidor din Sevilia. Ghenadie ar fi scris și un Tratat despre mileniu, cu dovezi luate din Apocalipsa Sfântului Ioan care, potrivit unora, ar putea fi Expunerea despre Apocalipsa Sfântului Ioan, text atribuit lui Augustin, format din optsprezece sau nouăsprezece omilii. În sfârșit, merită amintită o Epistolă despre propria credință trimisă Preafericitului Gelasius, episcop al orașului Roma. Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De ecclesiasticis dogmatibus) care a fost atribuit atât lui Augustin cât și lui Isidor din Sevilia. Ghenadie ar fi scris și un Tratat despre mileniu, cu dovezi luate din Apocalipsa Sfântului Ioan care, potrivit unora, ar putea fi Expunerea despre Apocalipsa Sfântului Ioan, text atribuit lui Augustin, format din optsprezece sau nouăsprezece omilii. În sfârșit, merită amintită o Epistolă despre propria credință trimisă Preafericitului Gelasius, episcop al orașului Roma. Bibliografie. Texte: De viris illustribus, TU 14, 1, Leipzig, 1896; PL 58
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parvină unele din interpretările lui Tyconiu. Comentariul lui Primasius este foarte alegorizant pentru că el are intenția de a face o legătură între textul profetic și Biserica din vremea sa ori cea de la începuturi. Spre deosebire de Tyconiu, Primasius nu descoperă în textul Apocalipsei evidentele referiri la Imperiul Roman. Scriitorul își încheie opera cu un rezumat de teamă să nu se întindă prea mult. Primasius a mai scris o operă care însă n-a ajuns până la noi: aceasta ar fi trebuit să fie o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte epistole; apoi un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunii reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului. Îmbinarea unor preocupări sacre cu activitatea culturală profană, mai ales retorică, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al cincilea, care a fost condamnat însă la sinodul din Orange în 529, așa cum am spus. Recent, i-a fost atribuită lui Cezar o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu aparține acestuia; este Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sunt menite mai ales să atenueze accentele escatologice ale textului sacru și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai interesau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au însoțit moartea Domnului și pe care Dionisie putuse să le observe de la Heliopolis (în Egipt), unde se găsea în acel moment. A zecea este adresată evanghelistului Ioan, exilat în insula Patmos (conform tradiției creștine, bazate pe primul capitol al Apocalipsei): scrisoarea îi prezice eliberarea iminentă și întoarcerea în ținuturile Asiei. Deși autenticitatea corpusului a fost contestată de Hipațiu în 532 și de alții în perioada Antichității târzii, operele lui Dionisie au fost aproape în mod unanim considerate autentice și au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]