1,720 matches
-
bucurie (2); copilărie (2); Dumnezeu (2); încredere (2); înger (2); înțelept (2); legătură (2); liniște (2); mama, tata (2); minunat (2); model (2); om (2); papă (2); părinți (2); sacrificiu (2); scumpi (2); tati (2); adevărat; alinare; amic; amintire; apărare; aproapele; apropiați; ascultare; a avea copii; babă; baby; barbă; best friend; buni; bunic; bunică; cald; calm; călăuză; ceartă; chin; cicălitor; consolare; conștient; copil în brațe; creator; credincios; creștin; cuminte; cumsecade; fără cuvinte; darnic; diriguitor; discipol; divinitate; divinități; dominator; cel mai drag
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
portmoneu (2); problemă (2); ratează (2); rău (2); renunță (2); repede (2); scapă (2); singurătate (2); sînge (2); suferi (2); tragedie (2); ură (2); din vedere (2); viață (2); abandon; acceptare; aduce; adună; ah; aiurit; amar; amărît; amintire; anii; animale; aproapele; n-are; arunca; ascunde; atenție; aur; a nu avea; a nu avea nimic; nu avea; averea; BAC-ul; bătălia; bătălie; bijuterie; buletin; cade; cap; casă; cazino; cădea; cămașa; cămătari; căscat; căuta; căutare; cercei; cercel; ceva drag; fără chef; cheie; pe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
logodnic(2); mariaj(2); nevastă(2); par(2); partener de viață (2); povară(2); prieten de viață (2); responsabilitate (2); sex(2); siguranță (2); suflet pereche(2); vecie(2); acasă; ajuta; alături; alesul inimii; aliat; amabil; antic, antichitate; apărare; aproape; aproapele; armonie; așteptare; atențiune; bani; bărbăție; bătaie de cap; binevoitor; blestemat; bou; bucuros; calm; calvar; capul; ceas; cel iubit; certuri; chin; cicălitor; ciorapi; cîndva; coarne; companie; companion; completare; concept; concubinaj; consoartă; credincios; credință; cununie; de treabă; destin; deștept; devotament; dobitoc; dorință
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
întemeieze pe calitățile larg răspândite în rândurile poporului român: toleranța, „derivată din simțul moral” și moștenită din acea humanitas a culturii latine, ospitalitatea, echilibrul moral „moștenit de la străbuni și alcătuit din cumințenie, omenie, înțelepciune, modestie, respect de noi și de aproapele, respectul dreptului propriu și al altora”. Educația trebuie să dezvolte la copii și sentimente de solidaritate națională, să-i orienteze spre o cultură a neamului. Iar idealul național, împlinit o dată cu Marea Unire de la Alba Iulie, va trebui să se răsfrângă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
într-o schemă neobișnuită de ritmuri: un coriamb, doi dactili și un troheu. Poemul e un ansamblu imagistic și simfonic în același timp. Floare albastră Inclusă în tema naturii și dragostei, poezia Floare albastră dezvoltă și idei filosofice: cunoașterea terestră (Aproapele) și cunoașterea infinită, absolută (Departele). Fiind considerată o meditație asupra cunoașterii și fericirii, această poezie sugerează condiția geniului care caută fericirea între "norocul" terestru și nemurirea rece. Eminescu a preluat motivul literar al "florii albastre" de la romanticii europeni, pentru a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
semnifică aspirația spre iubirea ideală, dar și imposibilitatea împlinirii cuplului. Titlul poeziei este alcătuit din două cuvinte cu valoare de simbol: floare (frumusețe, gingășie, sensibilitate) și albastră (infinitul, cosmicul, absolutul). "Floarea" este viața cu frumosul terestru, ființa dornică de fericire (Aproapele), iar "albastrul" reprezintă infinitul rece (Departele). În folclorul românesc floarea albastră (floarea-de-nu-mă-uita) proiectează amintirile în infinit. Tema poeziei o constituie aspirația poetului spre iubirea ideală, spre perfecțiune, care nu se poate împlini, și poetul este nefericit: Totuși este trist în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care geniul "...n-are moarte, dar n-are nici noroc". Cele 392 de versuri sunt distribuite în 98 de catrene, având menirea să reliefeze două planuri: universal-cosmic și uman-terestru. Planul universal-cosmic (macrouniversul sau Departele Luceafărului) și planul uman-terestru (microspațiul sau Aproapele fetei de împărat). Exegeții au stabilit o relație între "dat" și "dorit". Luceafărului (geniului) îi este dată cunoașterea universală, fericirea rece și dorește "o oră de iubire", iar fata de împărat (omul de rând), înzestrat cu noroc, aspiră pentru un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ci plante cu mult mai bune și mai înalte: dragostea lui Dumnezeu, lauda oamenilor, slava adusă lui Dumnezeu, bunăvoința tuturor, pieirea păcatelor, încredere multă, disprețul bogățiilor; prin milostenie este hrănită planta dragostei, căci nimic nu hrănește, de obicei, dragostea față de aproapele ca milostenia<footnote P. G., LX, 643. footnote>. A condamnat cu duritate avariția (în omiliile despre Lazăr și bogatul rău) și s-a făcut panegiristul milosteniei. Elocința sa este inepuizabilă în a relua această temă fără încetare. A da unui
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
a înțeles chintesența învățăturii creștine, faptul că această învățătură este rezumată în iubirea față de Dumnezeu și față de om. Sfântul Vasile cel Mare a știut a împleti în sufletul său, ca nimeni altul, iubirea și mila creștină, sacrificând totul dragostei de aproapele aflat în lipsuri și suferință. Sfântul Vasile căuta o aplicare practică a adevărurilor de credință, traducându-le personal în opere de caritate pentru cei nevoiași și suferinzi. De fapt, această mare dragoste a sa față de oameni s-a concretizat, mai
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
păduchi pe deplin: "larve de păduchi". Utilizat la plural, "celălalt" nu este opusul lui "același", ci același în cadrul speciei umane. Conform dicționarului Petit Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe deplin: "larve de păduchi". Utilizat la plural, "celălalt" nu este opusul lui "același", ci același în cadrul speciei umane. Conform dicționarului Petit Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
același", ci același în cadrul speciei umane. Conform dicționarului Petit Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm la el ca la "aproapele" nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm la el ca la "aproapele" nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor rus", Elegiile de la Duino, "Elegia a opta"), "doar animalul trăiește în univers; noi, ceilalți, stăm în fața lui, din cauza conștiinței noastre, care a luat o turnură și o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ci plante cu mult mai bune și mai înalte: dragostea lui Dumnezeu, lauda oamenilor, slava adusă lui Dumnezeu, bunăvoința tuturor, pieirea păcatelor, încredere multă, disprețul bogățiilor; prin milostenie este hrănită planta dragostei, căci nimic nu hrănește, de obicei, dragostea față de aproapele ca milostenia<footnote P. G., LX, 643. footnote>. A condamnat cu duritate avariția (în omiliile despre Lazăr și bogatul rău) și s-a făcut panegiristul milosteniei. Elocința sa este inepuizabilă în a relua această temă fără încetare. A da unui
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
drept o persoană reală care își iubește copiii, oamenii, și pe care acești copii ascultători ar trebui să-l iubească mai mult decît pe ei înșiși. Din acest sentimentalism oarecum infantil decurge altruismul sentimental, impunerea moralizantă de a-ți iubi aproapele mai mult decît pe tine însuți. Este vorba despre dragostea-datorie, motiv principal al tuturor raporturilor denaturate dintre om și simbolul Dumnezeu, temă centrală a cercetării actuale, care ar rămînea incompletă fără abordarea acestei teme deosebit de importante, deoarece constituie motiv zilnic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în fața profunzimii misterioase a existenței și a legalității acesteia. Simbolistul mitic al expresiei "a-l iubi pe Dumnezeu" înseamnă a te iubi pe tine însuți nu numai ca eu aparent, ci și ca manifestare a misterului, și a-ți iubi aproapele ca manifestare a misterului. A ne iubi unul pe celălalt deoarece sîntem uniți în mister pînă la motivațiile perverse ale subconștientului, dar uniți și prin imperativul supraconștient de a lupta împotriva lor. Imaginea unui Dumnezeu unic întrupat aparține metafizicii simbolice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
te realiza, a te iubi esențial pentru a obține cît mai multă bucurie posibil de la viață, înțeleasă conform esenței și sensului ei autentic, dragostea este realizarea celui mai pătrunzător adevăr pe care l-a putut formula viața mitică: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". Nu se spune deloc să-ți iubești aproapele mai mult decît pe tine însuți, așa cum pretinde sentimentalismul altruist. Formula aceasta este definiția bunătății: să iubești esența din cel de lîngă tine, deși aceasta este tulburată, așa cum
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bucurie posibil de la viață, înțeleasă conform esenței și sensului ei autentic, dragostea este realizarea celui mai pătrunzător adevăr pe care l-a putut formula viața mitică: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". Nu se spune deloc să-ți iubești aproapele mai mult decît pe tine însuți, așa cum pretinde sentimentalismul altruist. Formula aceasta este definiția bunătății: să iubești esența din cel de lîngă tine, deși aceasta este tulburată, așa cum ar trebui să iubești esența din tine, cu toate că aceasta este tulburată. Numai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de lîngă tine, deși aceasta este tulburată, așa cum ar trebui să iubești esența din tine, cu toate că aceasta este tulburată. Numai omul sanctificat și purificat de orice perversiune se poate iubi pe sine fără restricții; doar el poate să-și iubească aproapele fără restricții, fără să fie esențial tulburat sau tîrît spre ură de nedreptatea îndurată din cauza perversiunii celorlalți. Efortul de a ne apropia mai mult de semnificația simbolului "Divinității" cu ajutorul definițiilor succesive ale funcționării deliberante intime a dus în cele din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de a înțelege care sunt nevoile profunde ale Celui-lalt, această simpatie și această înțelegere nefiind reductibile nici la un altruism pur, nici la o formă deghizată de egoism. El atașează în mod explicit această aptitudine la comandamentul iudeo-creștin: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". "Pentru a regîndi economia, trebuie deci reînnodate legăturile cu tradiția sa inițială, profund filosofică și profund umană. Cu toate schimbările ce au intervenit în contextul social, principiile de bază rămîn aceleași."12 Așa cum arătau Bernard Perret
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă” (Rom. 5, 5). În comuniunea de iubire cu semenii, creștinul devine un instrument al harului iubirii dumnezeiești. Sfinții Părinți recomandau fiecăruia să ia asupra lui ceea ce îl privește pe aproapele său, să îndure suferința împreună cu el în orice împrejurare, să aibă aceleași simțăminte ca Și cum ar avea același trup Și ar fi mâhnit el însuși, când urmează o încercare pentru aproapele, sau după cum este scris în Scriptura sfântă: „... un trup suntem
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
recomandau fiecăruia să ia asupra lui ceea ce îl privește pe aproapele său, să îndure suferința împreună cu el în orice împrejurare, să aibă aceleași simțăminte ca Și cum ar avea același trup Și ar fi mâhnit el însuși, când urmează o încercare pentru aproapele, sau după cum este scris în Scriptura sfântă: „... un trup suntem în Hristos” (Rom. 12, 5) Și: „Iar inima Și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fap. 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât să suferim
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
5) Și: „Iar inima Și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fap. 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât să suferim cu multă râvnă pentru „mădularele noastre”. Prin aceasta se înțelege de fapt suferința pentru aproapele Și ajutorarea lui, căci creștinii sunt mădulare ale Trupului lui Hristos (I Cor. 12). Dragostea activează pornirea de dăruire fără rezerve în slujba semenilor și face pe cel ce o cultivă și o dezvoltă perpetuu să fie cuprins de o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
singur”<footnote MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ, Viața, boala, moartea, trad. de monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf.Siluan, 2010, p. 44-46. footnote>. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând astfel, îndemnul unui scriitor postapostolic („Să iubești pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău”<footnote BARNABA, Epistola, cap. XIX, 5, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]