4,707 matches
-
din istoricii cei mai reprezentativi ai acestui curent a fost N. Danielevski, care subsuma problemei orientale lupta lumii germano-romanice cu lumea greco-slavă sau pravoslavonică, prima fiind moștenitoarea civilizației romane, cealaltă a celei grecești. Cu alte cuvinte, susținea Danielevski, pentru Europa apuseană, chestiunea orientală consta în paralizarea și ruinarea forțelor Rusiei, iar pentru lumea greco-slavă evitarea acestei primejdii. Această concepție a fost combătută cu succes de curentul așa numit „occidental” din cultura rusă, în particular de unii istorici cu tendințe liberale, între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmă a invocat, îndreptățit, următoarele argumente: lumii greco-slave, deci ligii ortodoxe, îi aparțin și românii și albanezii și, în parte, ungurii; există slavi care sunt catolici; totodată, lumii romano-germane sau catolice îi aparțin state nelatine (Anglia, Prusia); apoi, din Europa apuseană fac parte state fără nici o legătură cu chestiunea orientală. Nu se poate opune - continuă Jigarev - lumea greco-slavă celei romano-germane, ca două civilizații total deosebite, deoarece civilizația este una și în continuă dezvoltare; cele așa-zise două civilizații sunt strâns legate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la sistemul european, de unde și creșterea rolului funcției de dragoman (creată în 1660). Vremea generalilor viteji trecuse: „la cîrmă veneau acum oameni capabili să mențină Imperiul pe linia de plutire. Ei erau recrutați din patriciatul greco-lavantin [...]. Cultivați, cunoscători ai gîndirii apusene, instruiți în mai multe limbi, capabili să negocieze cu reprezentanții puterilor străine, de care soarta Porții era mereu mai mult condiționată, acești oameni domină viața politică a Imperiului pînă la prăbușirea lui definitivă”. La cumpăna veacurilor XVII și XVIII, resursele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
producție, care, prin întrebuințarea de capital și forță de muncă, ar obține o nouă producție. Această țară este Austria, în parte datorită ei însăși, în parte ca reprezentantă a capitalului și a muncii germane care se îndreaptă spre răsărit”. Civilizația apuseană nu poate să se oprească la granițele Austriei. Cucerirea economică a țărilor române urmează să se producă - după părerea lui Stein - conform unor legi economice, care sunt „absolute și cosmopolite”. Ele își fac loc cu o „forță irezistibilă și își
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
legi economice, care sunt „absolute și cosmopolite”. Ele își fac loc cu o „forță irezistibilă și își ating scopul lor”. „Potrivit acestor legi, nu este timpul îndepărtat când Ungaria și Transilvania își vor satisface pe deplin nevoia lor de capital apusean, de spirit de întreprindere. Prea mare influență au puternicele elemente care au fixat epocii noastre această misiune, este prea necesară o reînnoire și lărgire a pieței pe care își pot găsi o nouă patrie forțele și prisoasele Apusului devenite pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ideologie, școala critică a fost o școală în sensul unei solidarități de metodă, ea atingând, la sfârșitul secolului XIX, pragul deplinei maturități, corespunzând, „în linii mari”, cu școala creată de G. Monod pe lângă „Revue Historique”, omologându-se perfect cu istoriografia apuseană. Prin școala critică, istoriografia „câștigă în precizie și rigoare, însă pierde în aceeași măsură din cutezanță și fantezie”. A. D. Xenopol și N. Iorga sunt „cazuri” aparte. Primul va edifica un sistem propriu, cel de al doilea, greu calificabil, a făcut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
importanță mobilurilor politicii externe țariste dictate de necesitatea contracarării politicii externe a marilor puteri europene. Pornind de aici, el acuză pe acei istorici occidentali care scot în relief numai agresivitatea politicii ruse și pretinsul rol de apărare jucat de puterile apusene. În această din urmă privință, istoricul sovietic ține în mână atuuri justificate, numai că s-ar cuveni să nu piardă din vedere că, în epoca la care ne referim, orice înfrângere a țarismului echivala în Europa cu o defecțiune a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trimisă spre litoralul otoman. Cum egiptenii nu și-au oprit înaintarea, iar Muraviev a oferit în mod oficial sultanului ajutor, acesta din urmă s-a văzut constrâns să accepte oferta Petersburgului. În ciuda revenirii sultanului asupra acestei decizii sub presiunea Puterilor apusene, rușii nu și-au retras escadra, invocând faptul că cererea sultanului ar fi fost tardivă sau pretextând direcția nefavorabilă a vântului pentru mișcarea navelor. Fapt este că răscoala antiotomană din Smirna și apropierea flotei egiptene de Dardanele l-au obligat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trimis întăriri escadrei lui Lazarev și au așezat un puternic desant militar pe malul asiatic al Bosforului. Poarta, spunea un domnitor otoman, s-a agățat de Rusia ca înecatul de pai. Grație situației disperate a Porții și a temporizărilor diplomației apusene, țarul dobândea pe cale politică ceea ce nu obținuse vreodată Rusia pe calea armelor. Firește punctul culminant al momentului l-a constituit tratatul de la Unkiar Iskelessi (8 iulie 1853) pentru care țarul a accedat din următoarele considerente: tratatul îi va oferi lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
egipteni; în felul acesta se va prelungi câtva timp în Turcia europeană o stare, de pace a neputinței politice, care convine cel mai mult intereselor directe ale Rusiei; principiul conservării Imperiului Otoman, principiu ca bază a tratatului, va liniști Puterile apusene în privința intențiilor Rusiei; tratatul va forța Turcia în momentele de criză să se abandoneze protecției Rusiei și va îndepărta înrâurirea Franței; tratatul va justifica, la nevoie, prezența și uzul forțelor militare ruse și va permite Rusiei să se plaseze, din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
articol ușor moderat în „Journal de Saint Petersbourg”. Nesselrode preciza că manifestul nu însemna încă intenția de război a Rusiei, că aceasta din urmă va lua o poziție de apărare, că nu se va amesteca în transformările interne din Europa apuseană, dar că nu va admite modificări de graniță care să schimbe echilibrul politic. Neîndoielnic că țarul și diplomația sa intraseră în derută. Le era teamă, după revoluția din Viena și Berlin, că Imperiul Habsburgic se va prăbuși, că se va
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a redevenit pe plan internațional una dintre principalele zone de confruntare a intereselor divergente, când criza Imperiului Otoman - s-a adâncit ca urmare a agravării slăbiciunilor statului otoman și a intensificării luptei popoarelor pentru eliberare socială și națională, când puterile apusene și-au întărit aici înrâurirea politică și economică, iar rolul Rusiei a suferit o eclipsare vremelnică, în vreme ce statele germane și Austria și-au sporit într-o măsură neegalată în trecut interesul pentru regiunea Dunării de Jos în particular. După înfrângerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Constantinopol înspăimânta Petersburgul în ideea că ieșirea din Marea Neagră va trece din mâinile slabei Turcii în cele ale unui stat european puternic. La motivele de ordin economic se adaugă cele de ordin politic țintind la dominație, expansiune, eliminarea concurenților apuseni din „zona slavă și ortodoxă”. Așa cum a demonstrat-o, într-o manieră perfect convingătoare E. V. Tarlè, țarul credea că revoluțiile din 1848-1849 au slăbit toate statele, cu excepția Angliei. De aceea, el s-a gândit să cadă la înțelegere cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Gorceakov avansează ideea strâmtorilor închise, Poarta având libertatea să le deschidă fie Rusiei, fie altei puteri dacă va socoti că securitatea sa este amenințată; de asemenea, Gorceakov excludea, în această variantă, limitarea forțelor navale rusești și baze permanente pentru puterile apusene. Contrapunerile rusești puneau în cauză și angajamentul lui Francis Iosif, care găsește subterfugiul de a propune Rusiei nu o limitare a flotei sale prin tratat, ci o declarație spontană a țarului că-și va menține flota la nivelul statu quo
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce este, pentru a fi perceput de celălalt. Pe de altă parte, și celălalt este interesat să cunoască și să se raporteze permanent la alteritatea de lângă el. Este evident că ortodoxia românească stârnește un interes din ce În ce mai mare În spațiul spiritual apusean. În ciuda unei aparente „Înțepeniri” În trecut, Ortodoxia este descoperită de alte confesiuni creștine ca o Biserică ce a păstrat enorm de mult din etosul primar al comunităților creștine, miză care a fărâmițat Într-atât creștinătatea occidentală - tocmai din dorința valorizării
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
meleagurile noastre; nu întâmplător strămoșii traci au fost menționați de HOMER în "ILIADA", cu referire la vitejia, ca și la bogăția lor. Întinderea lor acoperea și pământul Basarabiei (Republica Moldova), însă cuibul statal se afla în centrul Transilvaniei, în apropierea Munților Apuseni, în zona cunoscută sub numele de Țara Moților, vechea Țară a Aurului. Din acest cuib transilvan, devenit DACIA ROMANĂ, cu începere de la 11 august 106, peste 1000 de ani, "urmașii urmașilor lor", ai celor de atunci, aveau să pornească și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cu multă căldură, pe Al. I. Cuza. Devenit ministru al Afacerilor Străine în Moldova, are de îndeplinit, în 1859, ca trimis al domnitorului, o misiune delicată, de mare răspundere. Se achită cu brio, obținând adeziunea și sprijinul unor personalități politice apusene, precum Napoleon al III-lea, Victor Emanuel al II-lea, Cavour și alții. Acasă, în guvernul prezidat de Ion Ghica, primește și portofoliul de ministru de Externe al Munteniei. Brusc, A. ia hotărârea, neașteptată, de a părăsi arena politică. Se
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ireductibil adversar, critic acerb al Revoluției franceze și al influențelor carteziene. Contextul pune în valoare, prin contrast, discernământul, moderația cu care procedează la emanciparea școlii ierarhii moldoveni, admiratori mărturisiți ai „adâncului Montesquieu”, mai toleranți și receptivi în fața unor „bune” modele apusene. Urmează, nu întâmplătorl, în ordinea priorităților lui A.H., o prelucrare a geografiei lui Claude Buffier (Géographie universelle), text completat cu date inedite referitoare la Țările Române și nu numai, cu o cronologie a domnilor Moldovei (din care se va
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor dispreț pentru filfizonii români, pentru felul „de suprafață”, „găunos” În care a fost preluat un model apusean ce Își avea locul și rostul său În „civilizațiuni bătrâne”. Nu Într-o cultură atât de tânără ca a noastră. Dar În anii care au urmat? Mai putem Întâlni manifestări ale dandysmului În România de imediat după Unire? În perioada
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
hune, ei se vor cere la romani ca niște oaspeți și supuși. Nu este de uitat nici aceea că, în Dacia, n-a fost ruptă legătura cu Marea și cu Imperiul".5 În Dacia, ca și în alte provincii (cele apusene), găsim dualitatea între un Imperiu, de caracter universal, care nu poate abdica de la nici unul din drepturile sale, și o puternică viață populară față de care orice invazie isprăvește prin a da un nou contingent de barbari, spre a fi amalgați cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tradiționale: torsul, țesutul, olăritul, mineritul, fierăritul. Agricultorii cultivau grâu, mei, legume, viță de vie, pomi fructiferi. În privința mineritului, se extrăgeau și prelucrau mai ales arama și fierul, dar extragerea aurului n-a mai fost organizată sistematic, vechile mine din Munții Apuseni fiind lăsate în paragină, iar o producție locală de aur nu se cunoaște, însă un minerit rudimentar continua să se practice. Sarea din vechile ocne romane Cojocna, Praid, Ocna Sibiului a continuat să fie exploatată și folosită pentru nevoile umane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
morminte din epoca romană, demonstrează continuitatea de viață și tradiții a populației daco-romane, latinofonă și creștină. Dacii liberi și Dacia romană Pe teritoriul fostei provincii, îndată după retragerea administrației romane, se instalează dacii liberi veniți din regiunile extra-carpatice și părțile apusene ale Daciei. Comunitățile de daci liberi s-au așezat, în mod pașnic, pe teritoriul fost roman. În istoriografia românească, înainte de 1989, s-a susținut că dacii liberi, în speță, carpii din Moldova, au fost colonizați de romani și au întemeiat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt foarte vechi, din epoca luptelor cu păgânii, precum crăciunul, sărbătoare, altele amintesc, prin formele lor fonetice, de secolele IV-V, ca preot, creștini, păresimi, iar cuvântul "biserică" (vezi mai sus) se dovedește mai vechi decât ecclesia, frecvent în limbile apusene. O caracteristică a terminologiei noastre religioase este aceea că limba română a conservat termeni latini creștini, diferiți de cei ai limbilor romanice apusene: românii spun biserică (basilica) față de ecclesia apusenilor, sărbătoare-faste, crăciun (creatio)-dies natalis, rugăciune (rogatio)-prière, credință-foi. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștini, păresimi, iar cuvântul "biserică" (vezi mai sus) se dovedește mai vechi decât ecclesia, frecvent în limbile apusene. O caracteristică a terminologiei noastre religioase este aceea că limba română a conservat termeni latini creștini, diferiți de cei ai limbilor romanice apusene: românii spun biserică (basilica) față de ecclesia apusenilor, sărbătoare-faste, crăciun (creatio)-dies natalis, rugăciune (rogatio)-prière, credință-foi. Însă, din limba română, lipsesc unele cuvinte, precum religio (în limba română, avem lege, din latinescul lex). Deosebirea dintre cei doi termeni se explică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]