1,871 matches
-
construiască o carieră de succes. Strânge din dinți, fato, cum ar spune Jaylene, și încearcă ții ursul în cușcă. Kara tocmai terminase din nou trucul lui Tarbell cu cele trei batiste. Stingând țigara pe podea, Balzac se încruntă din nou: - Arătătorul de la mâna stângă puțin mai sus. - S-a văzut legătura? - Dacă nu s-ar fi văzut legătura, se enervă el, de ce aș mai fi zis să ridici mai mult arătătorul? Încă o dată. Fșșșș... batistele se separară și fluturară prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
batiste. Stingând țigara pe podea, Balzac se încruntă din nou: - Arătătorul de la mâna stângă puțin mai sus. - S-a văzut legătura? - Dacă nu s-ar fi văzut legătura, se enervă el, de ce aș mai fi zis să ridici mai mult arătătorul? Încă o dată. Fșșșș... batistele se separară și fluturară prin aer precum steagurile unei armate triumfătoare. - Ah, spuse Balzac. O încuviințare aproape imperceptibilă. Nu fusese tocmai o laudă, însă Kara învățase sistemul de comunicare prin „Ah” al lui Balzac. O dată izbăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se tragă într-o parte și închise ochii. Simți o atingere aspră pe ureche. Când deschise ochii, văzu patru lame de ras între degetele Magicianului. Își închise pumnul, iar cele patru lame deveniră una singură, ținută între degetul mare și arătător. Nu, te rog... Dincolo de durere, Rhyme se temea să nu fie privat de încă unul din simțuri. Criminalul începu o mișcare continuă de apropiere și depărtare a lamei de ochiul lui Rhyme. Apoi zâmbi și se retrase. Privi spre zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Rhyme nu avu timp să-și ferească fața. Era o bucată de bandă adezivă, care îi acoperea acum gura. Închise apoi toate luminile din cameră, lăsând doar o mică veioză aprinsă. Se întoarse apoi lângă patul lui Rhyme, ținându-și arătătorul ridicat. Îl atinse cu degetul mare și o flacără de câțiva centimetri îi apăru pe primul deget. - Observ că ai transpirat, spuse el apropiind flacăra de fața lui Rhyme. Focul... Nu e oare fascinant? Este probabil cea mai frecventă imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe armă. Se rostogoliră la podea, iar ochii lui în care se putea citi disperarea se apropiară la doar câțiva centimetri de ai ei, iar țeava pistolului se îndreptă încet spre ea. Cu un geamăt, Weir încercă să-și pună arătătorul pe trăgaci. - Nu, te implor, nu, nu! se lamentă ea. Prizonierul zâmbi cu cruzime, în timp ce ea privea gaura neagră a țevii, așteptându-se dintr-o clipă în alta să se declanșeze. Văzându-și copiii, văzându-și soțul, văzându-și propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și moale a lui Stacey. Senzația neașteptată la atingerea ei, caldă și docilă ca o nalbă, mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bine, stai să-ți spun eu cum. Nu doar și-a tras-o cu ea — poate că m-aș împăca cu chestia asta. Nuuuu, nu Duncan al meu. “S-a îndrăgostit” de ea. Emmy puse ghilimelele în aer cu degetele arătător și mijlociu de la ambele mâini și-și dădu peste cap ochii înroșiți de plâns. — “O așteaptă”, citez, “până va fi pregătită”. E VIRGINĂ, fir-ar să fie! Am acceptat cinci ani de înșelăciuni, minciuni și sex pervers pentru ca el SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi ca Will și Grace. Cred că ar fi fantastic. — Da, Adi, dragă, dar pot să întreb ce câștig eu la afacerea asta? Uiți că fac toate chestiile astea și fără să fiu însurat... — Ce câștigi? Hmm. Adriana își apăsă arătătorul pe buze prefăcându-se că se gândește. — Ia să vedem. Oh, știu și eu... poate acces nerestricționat la fondul meu de întreținere nelimitat? Ar merge așa? Gilles se lăsă într-un genunchi și îi duse mâna la buze. — Adriana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea e de acord. — Sută la sută. Avocat, prietenul surorii tale, probabil cel mai simpatic tip de pe fața pământului. Ei, mă bucur pentru tine, drăguțo. Nu mă surprinde, trebuie să spun, dar mă bucur pentru tine. Totuși — Adriana agită degetul arătător — aș vrea să recunoaștem că eu, ca jumătate a unei relații stabile care promit să se finalizeze cu o logodnă în următoarele șase luni, am câștigat oficial pariul pe care l-am făcut. — Sunt martoră, consimți Leigh. Și e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar refuză să-i dea satisfacție. În loc de asta, se sprijini cu spatele de tejghea, își încrucișă brațele și se uită la Duncan cu ochii mijiți. — Ei, n-ai de gând să spui nimic? întrebă el, după care își vârâ degetul arătător în gură și începu să-și roadă o pieliță. Numărul opt sute optișpe din lucrurile de care nu mi-e dor, se gândi Emmy. — Nu prea am chef de discuții în seara asta, spuse Emmy încet uitându-se lung la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vie nu era menită să hrănească morții. Aceasta era o hrană care Îi va devora pe cei care Încercau să o mănînce. Jim scuipă ultima firimitură În iarba de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soartă stăpână), În frunte cu eroica noastră clasă muncitoare. TU, clasă nemuncitoare. Stai culcat pe spate cu fața spre tavan. De sus te privește, blând, chipul unui bărbat cu barbă frumoasă, cu privirea tristă dar plină de lumină, cu degetul arătător petrecut peste al doilea Într-un semn de binecuvântare. Mâini care te poartă, te scufundă Într-o apă ostilă, dar călduță. Simți că te sufoci. Și mai simți ceva doar de tine știut și pe loc uitat. O dată, de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În București, strada Mexic nr. 1, declar că renunț la plecarea definitivă din țară În R.F.G., la mama actualei mele soții... Din tăietura ghișeului ochii plutonierului se holbează la tine a silă și reproș, ba chiar Își și Înșurubează degetul arătător În tâmplă. Îți bați joc de noi, băi tovarășe? Pleci aproape cântând. „Zori cu noroc ne răsar; tăcere și gânduri curate Zile bune de-acum vorbe de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată cu grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toate forțele împotriva destinului care mă alunga din visurile mele, mă arunca în altă parte. Și într-o dimineață, în toaleta studenților, m-am rănit la mâna stângă, am incizat încet, cu o lamă de ras, mușchiul aductor al degetului arătător. Am simțit rana umezindu-se, începând să curgă. Trebuia să rezist, să deschid ochii și să rezist. Și până la urmă am reușit. Mi-am privit sângele picurând în chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
buzunar și nu găsi decât un duro. Nu era cazul să se ducă atunci și s-o schimbe; ar fi pierdut și timpul, și prilejul. — Spune-mi, femeie dragă - o interpelă el pe portăreasă fără să-și scoată din buzunar arătătorul și policele -, mi-ai putea spune, confidențial și inter nos, numele domnișoarei care tocmai a intrat? — Păi nu-i secret și nu-i nimic rău, domnule. — Tocmai de-aia. Păi o cheamă doña Eugenia Domingo del Arco. — Domingo? Poate Dominga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stare de spirit în care prin față îi treceau, cinematografic, cele mai stranii viziuni. Lângă el, un bărbat murmura rugăciuni. Bărbatul se ridică și dădu să plece, iar el îl urmă. La ieșirea din biserică, bărbatul acela își înmuie degetul arătător și mijlociul de la mâna dreaptă în agheasmatar și-i oferi lui Augusto apă sfințită, făcându-și apoi semnul crucii. Se întâlniră alături în dreptul grilajului. — Don Avito! - exclamă Augusto. — Chiar el, Augustito, chiar el. Dar cum, dumneavoastră pe-aici? — Da, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
același sânge pompând în inima ei frântă - urmăreau degetul care se tot deplasa până se oprea pe un anumit punct. Greensboro. Cleveland. Detroit. Apoi unul dintre ei lua funda roșie sau albă sau albastră atașată punctului între degetul mare și arătător și o ducea până la una dintre imaginile corespunzătoare prinse de perete de jur împrejurul hărții. Atunci începea cearta. Ca toate tangourile, cel pe care îl dansau în holul de la Marseilles era încărcat de pasiune. — Aduce prea mult a Lodz. —Ce tot spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la numărul meu la spațiul de deasupra capului meu. —Un tatuaj pe partea interioară a brațului. Își ridică mâna dreaptă spre subsuoara brațului său stâng pentru a indica locul. —Cam atât de lung. Își ridică mâna cu degetul mare și arătătorul depărtate câțiva centimetri. —SS, cred. Uitasem că și acesta era tot pe brațul stâng. SS sau prizonier, cu toții purtam semnul pe aceeași parte. Cunoștințele mele de latină din copilărie îmi amintiră că îl purtam pe partea numită „sinistra“. Doctorul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
imediat după umărul meu, și gura ei se curbă într-un zâmbet nostalgic. Deci știa că tata o plăcea. Ochii ei reveniră asupra mea. Nu am văzut niciodată un nas atât de inteligent. Și își lovi ușor nasul cu degetul arătător. — Nu era nici o mirodenie pe care nu o putea identifica. Cea mai slabă adiere de miros de cârnați, a oricărei mâncări și putea să îți spună. Paprika, cimbru, rozmarin, nucșoară. Nu conta cât de multe erau și cât de exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime, dintre care una era infectată. Începu să le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase Într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima Îl prinse cu atenție Între degetul mare și arătător, de parcă ar fi fost contagios, și Îl aruncă În găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se rostogoli și reuși să-și găsească adăpost printre recipientele și sticlele vechi, pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Alexandria. În 1946. N-au găsit nici o scrisoare. Aveam cinci ani și jumătate, aproape că nu mi-l mai amintesc. Țin minte că fuma niște țigări ce se numeau Simon Arzt. Și mai țin minte ceasul lui: galben, pătrat, cu arătătoare fosforescente, din acelea care străluceau În Întuneric ca ochii unei fantome. Am o fotografie În care apare În uniformă britanică, dar nu prea arată a soldat, atât e de dezordonat. Și obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
perfect rotundă, ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară striație și avea culoarea unui albastru nocturn saturat. Acum era rândul meu să-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică de sticlă și atât - asta e nouă. Și o aruncă. Dar mișcarea fusese atât de dirijată și de bine stăpânită, încât îi simțisem intenția, iar privirea i se făcuse chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pipăi de la distanță articolul 323 combinat cu 324 din codul penal. Numai întâmplarea a făcut să-mi scape călușul din gură, în noaptea când el însuși, răsfoind codul, a rostit ca un crainic radiofonic, sancțiunile legale, subliniind cu vârful degetului arătător, textele paragrafelor care indicau ani de pușcărie. - Vreau să-mi vărs tot focul, izbucni paraliticul din mine și porni ca o morișcă: Cu femeile se poartă ca un măcelar, le miroase ca un câine și le aruncă după întrebuințare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urâtă, avea patruzeci de ani și un copil de doisprezece. Dar Robert vedea lucrurile cu totul altfel. - E smintit! Spunea, liniștit, tatăl său. Parcă-l văd și acum pe bătrân cum își ducea mâna la cap, își ciocănea tâmpla cu arătătorul îndoit, după care își vedea mai departe, de treburi. Robert gândea și ciripea ca o păsărică, ciugulea din belșugul recoltelor și se așeza apoi, senin, așa cum vrabia s-ar așeza să se odihnească, după ospăț, chiar pe pălăria sperietoarei înfiptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]