2,478 matches
-
înalt, bine legat, frumos și de voinicie rară. Când dai mâna cu el de te strângea mai tare eșia sânge pe la capetele degetelor. Cum l-a primit Vasile Sofroni Iftimie în gospodaria lui, el n-a stat o clipă degeaba. Arendașul Moșiei Baea era un evreu cu numele de Laba Moșcovici, iar stăpâna moșiei era Luxița Paladi [1], care trăia la Paris. Tata a cerut lemn de la Laba Moșcovici, care i-a dat gratis și cu mare bunăvoință zicând: "Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
al 2-lea din clasă dintr-o sută de elevi și cu suflet foarte nobil, era și foarte deștept și foarte bun la inimă. Și în Antoceni ne-am dus la o curte mare pe moșie unde era Grigore Lateș arendaș și feciorul preotului din comuna Râșca. Am stat mai bine de un ceas, până s-a pregătit fiica sa Maria să iasă la noi, deși ea era frumoasă și așa nepregătită, neparfumată și nepudrată, iar peste un an, la 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
copac căzute în apă” . El demonstra că este bine informat, atunci când afirma că nu departe de Huși „se scoteau odinioară mase mari de silitră din minele de la «Movila Hanului»” („Kan - Tepe”, „Movila Răbîiei”). „După moartea lui Laz Mustafa Aga, ultimul arendaș - menționa dregătorul turc - n-a mai venit altul, astfel că minele au rămas neexploatate câtva timp”. Fiul arendașului turc ar fi reînceput să exploateze și să vândă silitră tarapanei (monetarie) de la Constantinopol și din alte locuri cu câte 14 aspri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scoteau odinioară mase mari de silitră din minele de la «Movila Hanului»” („Kan - Tepe”, „Movila Răbîiei”). „După moartea lui Laz Mustafa Aga, ultimul arendaș - menționa dregătorul turc - n-a mai venit altul, astfel că minele au rămas neexploatate câtva timp”. Fiul arendașului turc ar fi reînceput să exploateze și să vândă silitră tarapanei (monetarie) de la Constantinopol și din alte locuri cu câte 14 aspri ocaua. În aceste mine lucrau 3.000 de oameni, care nu plăteau nici o dare domnului Moldovei. Ei săpau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Poartă de a căuta o altă sursă, „ba rămânea și un prisos”. Anonimul turc sesizează faptul că domnii erau atât împotriva acestei industrii (de exploatare a silitrei, n.a.), cât și adversari ai stăpânirii otomane: „Ar trebui să i se dea arendașului un avans de bani îndestulător și apoi să nu se ia în seamă obiecțiile pe care le ridică domnii împotriva acestei industrii, căci ei sunt și fără de aceasta dușmani ai stăpânirii otomane”. După mulți ani, turcii au aflat că din pricina
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dintre vii” a intrat în veacul al XX-lea. Noile construcții publice și lucrările edilitare din această perioadă au dat o notă urbană Hușilor. 3. Supuși străini (sudiți) în prima jumătate a secolului al XIX-lea Sudiții erau meșteșugari, negustori, arendași și liber-profesioniști. Ei se aflau sub protecția consulatelor străine și beneficiau de privilegii economice (fiscale și vamale), juridice, de privilegii și imunități personale. Scutirea de impozitul personal era unul din cele mai importante privilegii de care beneficiau supușii străini. Meșterii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
meseria doi croitori, doi ciubotari, un bucătar, șase boiangii, un argintar, iar patru aveau alte ocupații. În același ținut (Fălciu) și în același an - 1825 -, își desfășurau activitatea 23 liber-profesioniști (sudiți) și de alte ocupații, din care patru grădinari, un arendaș de moșii, 15 lucrători de pământ, trei ciobani (păstori), un vătaf de moșie, iar opt aveau alte ocupații (vezi Anexa V). În 1826, numărul sudiților din ținutul Fălciu era de 65, asemănător cu cel din anul precedent (vezi Anexa VII
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și de a prelua sau măcar de a participa la viața politică. Semnalăm unele aspecte social-economice: fiscalitatea excesivă (creșterea impozitelor, agravarea obligațiilor de plată etc.), ca urmare a condițiilor interne, abuzurile aparatului de stat, adăugate celor exercitate de proprietari și arendași. La 28 ianuarie 1820, negustorii din Huși au trimis o jalbă Vistieriei prin care cereau să fie scutiți de unele obligații în bani („banii ajutorniței”). Se arăta că s-au oprit numai 2 lei la 10, ceea ce nu se poate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de către unii locuitori. Tabelul următor prezintă în mod comparativ datoriile locuitorilor în anii 1846 și 1847: Aceeași statistică arată, pentru satele ținutului Fălciu, în cursul anului 1848, că o mare parte a datoriilor contractate, mai ales față de proprietari, negustori și arendași, au fost făcute pentru grânele și nutrețul primite. Sunt numeroase cazuri în care țăranii împrumută direct bani, angajându-se să presteze munci sau transporturi. În ținutul Fălciu, situația este alarmantă deoarece, pentru banii împrumutați în anii 1847-1848, locuitorii erau încărcați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lor”. Isprăvnicia va interveni pentru ca locuitorii satului să lucreze „zilele boierescului după așezământ”. Litigiile se vor rezolva, în mare parte, în favoarea proprietarilor. În cursul anului 1846, au fost înregistrate cazuri de violență, în care reprezentanții autorităților locale, oamenii boierului și arendașul au fost amenințași și chiar molestați. Vornicul satului Epureni-Fălciu, deplasându-se în satul Râpile, pentru a încasa birul de la fugari, relata că „un căpitan ... s-au pus împotrivă ... care m-au și bătut ... pe urmă au ridicat țiganii boierești ca să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fugari, relata că „un căpitan ... s-au pus împotrivă ... care m-au și bătut ... pe urmă au ridicat țiganii boierești ca să mă ucigă ... și noi de frică am fugit”. În 1847, locuitorii satului Boțești (ținutul Fălciu) s-au revoltat împotriva arendașului și au refuzat să-i are pământul, ceea ce a determinat o nouă reclamație către autorități, la 24 noiembrie 1847: „luând o obraznică îndrăzneală și slobozenie, calcă peste legiuitele lor datorii ... și nu se supun cătră nici una din acele”. Nesupunerea țăranilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să-i are pământul, ceea ce a determinat o nouă reclamație către autorități, la 24 noiembrie 1847: „luând o obraznică îndrăzneală și slobozenie, calcă peste legiuitele lor datorii ... și nu se supun cătră nici una din acele”. Nesupunerea țăranilor aduce mare supărare arendașului: „lasând locurile de arătură s-au apucat de arat pe a unele și pe unde le tună în cap fără să aibă vreo voie sau să mă întrebe pe mine”. În anul următor, la 22 martie 1848, locuitorii din Bumbăta
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lucru”, încât „pâinea se scutură pe pământ și iarba se usucă ... rămâind necosită”. Postelnicul Iancu Costache făcea cunoscută Isprăvniciei Fălciu, printr-o jalbă trimisă din Mălăești, la 4 iulie 1848, nesupunerea locuitorilor la îndeplinirea uneia din îndatoririle boierescului: strângerea grânelor arendașului, care se scutură pe câmp. Postelnicul solicita Isprăvniciei să intervină pentru a obliga locuitorii să-și îndeplinească îndatoririle potrivit Așezământului (să îndeplinească un anumit număr de zile de „boieresc”): „i-au chemat astăzi înaintea mea [...], întru toată obrăznicia și sumeția
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un anumit număr de zile de „boieresc”): „i-au chemat astăzi înaintea mea [...], întru toată obrăznicia și sumeția au venit, încât las că au rămas neînduplecați, dar, totodată, ca niște bontușncici s-au atins și chiar de cinste mea - arată arendașul - cu feluri de cuvinte îndestul de atacarisitoare și cu sumeții”. La 27 noiembrie, căminarul Gh. Săulescu semnala Isprăvniciei Fălciu starea de profundă nemulțumire a răzeșilor din Spârcoceni, care putea genera revolta: „de un duh de revoltă, de nesupunere și de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
anarhie, se înfățoșează astăzi [...] între locuitori și mai vîrtos între răzăși”. Locuitorii consideră „că ar fi sosit timpul când să se ridice în contra proprietarilor, să împartă moșiile sau cel puțin să încalce proprietățile lor”. Față de nesupunerea la muncă, proprietarii sau arendașii răspundeau cu izgonirea de pe moșie, lucru îndrituit de Regulamentul organic (art. 126), ceea ce avea consecințe grave asupra gospodăriilor țărănești. Astfel, proprietarii își măreau rezerva feudală prin includerea loturilor țăranilor izgoniți. Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu seamă în Rusia, devenise o deprindere pentru locuitorii satelor de lângă graniță. Ei fugeau în masă de pe moșii, ceea ce a determinat guvernul, în ținuturile Fălciu, Iași și Dorohoi, să suspende aplicarea legii clăcii, mai întâi până în 1844, apoi până în 1848. Arendașul moșiei Ivănești, Cârligați și Rusca cerea Isprăvniciei Fălciu, la 11 ianuarie 1847, să aducă înapoi pe cei șapte fugari: „Noi prin contractul de posesie suntem îndatorați ca numărul locuitorilor pe care l-am găsit pe moșie, să-i dăm la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din satele de pe malurile Prutului. Comunicația, relativ ușoară, între cele două maluri permitea realizarea unor strânse legături între locuitori. Așa, spre exmplu, în satul Vicoleni-Fălciu, încă din anul 1846, erau semnalate treceri ale locuitorilor peste Prut. La 6 august 1848, arendașul moșiei își manifesta dezabrobarea față de cei 34 oameni care au fugit din sat. Deși s-au luat măsuri de asigurare a unei paze mai severe a graniței și a satelor din zonă, în septembrie 1847, locuitori din Pogănești (ținutul Fălciu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
extindere a târgului Huși, unele sate deveniseră mahalale ale târgului. Cu timpul, Eforia orașului a înglobat pe unii din locuitorii acestor mahalale între orășeni, iar sătenii s-au arătat bucuroși să devină târgoveți și să scape de obligațiile de boieresc. Arendașii moșiei Episcopiei continuau să considere pe locuitorii acestor sate drept clăcași cu locuri de hrană. Țăranii s-au văzut supuși astfel unei duble asupriri: din partea arendașilor moșiei, care îi obligau la boieresc, și din partea Eforiei târgului, în calitate de târgoveți. În ceea ce privește raporturile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-au arătat bucuroși să devină târgoveți și să scape de obligațiile de boieresc. Arendașii moșiei Episcopiei continuau să considere pe locuitorii acestor sate drept clăcași cu locuri de hrană. Țăranii s-au văzut supuși astfel unei duble asupriri: din partea arendașilor moșiei, care îi obligau la boieresc, și din partea Eforiei târgului, în calitate de târgoveți. În ceea ce privește raporturile dintre proprietari și târgoveți, semnalăm Raportul Isprăvniciei Fălciu către Departamentul Dinlăuntru (14 august 1851, Huși), referitor la conflictul dintre locuitorii târgului Huși cu posesorul moșiei, „pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
raporturile dintre proprietari și târgoveți, semnalăm Raportul Isprăvniciei Fălciu către Departamentul Dinlăuntru (14 august 1851, Huși), referitor la conflictul dintre locuitorii târgului Huși cu posesorul moșiei, „pentru obijduirile ce sufăr cu luarea dijmei din cărămida ce fac din acea moșie”. Arendașul a luat prin contract „dijma fabricei de cărămidă arsă după obiceiul urmat din învechime”, dar locuitorii nu voiau să dea dijmă din cărămida făcută pe imașul târgului, iar dijma, spuneau ei, trebuie luată din „cărămida crudă”. Referatul Consiliului de Miniștri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și asprimile ce le-ar face proprietarul”, Ministerul de Interne a ordonat Prefecturii să-l determine pe proprietar să respecte învoiala din 1840 cu târgoveții. Răzvrătirile locuitorilor satelor, proprietăți ale Episcopiei, erau permanente. Intervenția jandarmilor nu a dat satisfacție nici arendașilor, nici Eforiei orașului. Locuitorii au preferat, în cele din urmă, să-și părăsească casele. În 1863, Prefectura de Fălciu constată că mahalaua Corni, de la 100 familii câte existau în 1848, ajunsese „să se depopuleze mai pe jumătate până acum, după
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
secolului al XIX-lea (1889-1900), mișcările țărănești au reizbucnit. Pentru reprimarea răsculaților din comuna Băsești (jud. Fălciu), a fost trimis un detașament de soldați aparținând Regimentului 25 Infanterie din Huși. În comuna Răducăneni (jud. Fălciu), prefectul voia să numească un arendaș în postul de primar, însă țăranii s-au revoltat în masă. Împotriva lor a fost trimis batalionul permanent din Regimentul 25 Infanterie din Huși. 5. Unionismul hușean În perioada premergătoare revoluției de la 1848 și după înfrângerea ei, ideile patrioților români
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au putut aduce îmbunătățirea așteptată de țărani, mulți dintre ei lipsiți de pământ, iar alții având doar suprafețe mici. Pământul era lucrat în condiții grele, cu un inventar agricol rudimentar și cu vite puține, în condițiile în care obligațiile față de arendași erau în continuă creștere. Conform Anuarului statistic din 1906, suprafața totală a proprietății rurale din județul Fălciu era repartizată, astfel: -proprietatea țărănească: 121.820 ha, din care 31.467 ha pământ de clacă și 90.353 pământ răzășesc; -proprietatea boierească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
467 ha pământ de clacă și 90.353 pământ răzășesc; -proprietatea boierească: 98.920 ha. Totalul era de 220.800 ha. Sistemul arendării moșiilor era generalizat în România. Mai mult de trei sferturi din pământul agricol al județului fusese acordat arendașilor, în majoritate evrei. În arendarea pământurilor nu exista nici o reglementare, de aceea arendașii ridicau prețurile, care ajungeau între 12,50 lei/ha și 35 lei/ha. Din presa hușeană aflăm că „pentru arenda unei fălci de pământ se cere între
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
920 ha. Totalul era de 220.800 ha. Sistemul arendării moșiilor era generalizat în România. Mai mult de trei sferturi din pământul agricol al județului fusese acordat arendașilor, în majoritate evrei. În arendarea pământurilor nu exista nici o reglementare, de aceea arendașii ridicau prețurile, care ajungeau între 12,50 lei/ha și 35 lei/ha. Din presa hușeană aflăm că „pentru arenda unei fălci de pământ se cere între 80-125 fr - de unde până eri era 25-30 și bietul țăran trebue să deie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]