2,138 matches
-
în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva redării cu mijloacele limbii, argumentarea este o relație dintre enunțuri, reprezentate de unul sau de mai multe argumente și de o concluzie, care se unesc într-un discurs ce corespunde unui raționament din punct de vedere cognitiv. Teoria
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
punct de vedere cognitiv. Teoria argumentării a fost dezvoltată îndeosebi în a doua jumătate a secolului al XX-lea de către J.-Cl. Anscombre și O Ducrot, care au cercetat principiile și regulile (sau legile) cărora se supun enunțurile în interiorul unei argumentații. Discursul este domeniul de aplicare al acestor principii și reguli care produc orientarea argumentativă a frazelor în argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-lea de către J.-Cl. Anscombre și O Ducrot, care au cercetat principiile și regulile (sau legile) cărora se supun enunțurile în interiorul unei argumentații. Discursul este domeniul de aplicare al acestor principii și reguli care produc orientarea argumentativă a frazelor în argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
evident însă că o asemenea întrebare nu trebuie formulată din perspectiva existenței și activității gîndirii și vorbirii, ambele posibile numai prin cooperare. A n a l i z a d i s c u r s i v ă a argumentației este în fapt analiza unui tip de organizare a discursului, în care se disting, într-o primă etapă, argumentele și consecința (concluzia) și, într-o etapă ulterioară, elementele care asigură unitatea, coerența și distinctibilitatea. Desigur, acest tip discursiv are numeroase
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textelor orale. Prin aceasta, ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile argumentației. Funcționarea morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de text. Textele descriptive conțin mai puțini conectori argumentativi atunci cînd trimit la un univers preconstruit decît atunci cînd construiesc o reprezentare nouă sau insolită. În acest caz, ele conțin aproximativ tot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de respingere a unor afirmații sau opinii, urmînd modelul logic de trecere de la argument la concluzie. Potrivit specialiștilor, există patru modalități de a realiza contraargumentarea: 1) negarea argumentului, 2) contestarea valabilității sau certitudinii lui, 3) punerea la îndoială a completitudinii argumentației, 4) inversarea orientării argumentative. Indiferent de tipul ei, contraargumentarea realizează structuri discursive extinse la o sumă de enunțuri, structurate linear în discursul replică sau cu intercalări în discursul dialogic. V. argumentare, contraargument, replică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO CONTRADICȚIE. Sub aspectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
retorica a revenit în a doua jumătate a secolului al XX-lea, sub forma unei "noi retorici", orientate spre forma enunțului și spre conținutul comunicării. Cea mai cunoscută lucrare de retorică a antichității, realizată de Aristotel, conține o teorie a argumentației, o teorie a elocinței și o teorie a compoziției discursului. Aici se disting trei genuri de discurs, deliberativ, judiciar și epidictic, iar genul deliberativ, specific guvernanților care sfătuiesc pe membrii unei adunări publice, urmînd criteriul utilității în raport cu cetatea, recurge frecvent
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentare, s-a încercat uneori departajarea conceptuală a lor, considerîndu-se că demonstrația ține de domeniul cognitiv, iar argumentarea de cel discursiv, opinie în mod evident inadmisibilă, de vreme ce latura cognitivă este întotdeauna corelată cu cea lingvistică (discursivă). Din perspectiva logicii elementare, argumentația ar fi o formă "slabă" (din punct de vedere logic) a demonstrației, căci pleacă de la premise probabile articulate prin forme deductive considerate valabile. În această perspectivă, argumentarea ar fi orice susținere prin argumente a unei opinii, în vreme ce demonstrația este o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentări predominante din punct de vedere social și redate în limba obișnuită, a căror valoare de adevăr este incertă. Potrivit lui Aristotel, există idei admise de (aproape) toți oamenii și, prin aceasta, învestite cu autoritate, folosite în raționamentele dialectice și retorice. Argumentația dialectică are însă datoria de a le verifica, iar argumentația retorică de a le trata în cadrul unui conflict particular, fiind folosite pentru conciliere sau pentru apărare. V. autoritate, dialectică, retorică, stereotip. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DUBLA CONSTRÎNGERE. Un concept fundamental
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limba obișnuită, a căror valoare de adevăr este incertă. Potrivit lui Aristotel, există idei admise de (aproape) toți oamenii și, prin aceasta, învestite cu autoritate, folosite în raționamentele dialectice și retorice. Argumentația dialectică are însă datoria de a le verifica, iar argumentația retorică de a le trata în cadrul unui conflict particular, fiind folosite pentru conciliere sau pentru apărare. V. autoritate, dialectică, retorică, stereotip. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DUBLA CONSTRÎNGERE. Un concept fundamental enunțat de Școala de la Palo Alto (care s-a ocupat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a n a l i z ă a d i s c u r s u l u i (discurs politic, jurnalistic, literar etc.), de analiză a conversației sau a schimburilor verbale, la care se alătură studiile în domeniul argumentației, precum și cercetările de etnografie a comunicării, de microsociologie sau de etnometodologie. Din perspectiva analizei conversației, partenerii implicați în acest proces valorifică în permanență un fond comun de informații (acțiuni, gusturi, principii, valori sau reacții habituale ș.a.), ceea ce orientează în permanență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alte propoziții. Înlănțuirile avute în vedere de logică se definesc pornind de la valoarea de adevăr a propozițiilor, făcînd abstracție de sensul lor și de condițiile lor de întrebuințare. Aceeași schemă implicativă (dacă P, atunci Q) corespunde primului moment al unei argumentații și se aplică în aceeași manieră discursului publicitar, discursului religios, discursului propagandei politice și discursului din rețetele culinare (dacă veți cumpăra acest produs, veți face economii; dacă veți face binele, veți ajunge în rai; dacă mă veți vota pe mine
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relevă că practica discursului obișnuit presupune o competență logică și silogistică și, în același timp, o competență aritmetică și una geometrică, căci, pînă la un anumit nivel, este posibilă realizarea de demonstrații cu limba obișnuită și cu discursul obișnuit. V. argumentație, demonstrație, implicație, inferență, silogism. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LOGOS. După Aristotel, logosul este mijlocul de a convinge prin argumente, ceea ce implică o identificare a argumentelor necesare de către orator, o selecție a lor din perspectiva scopului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existenței unui conflict și al cooperării în vederea eliminării lui. Pornind de la această schemă însă, negocierea conversațională prezintă configurații foarte diversificate, plecînd de la obiectul negocierii, de la durata și dificultățile ei, de la maniera de desfășurare și de la procedeele antrenate de parteneri. V. argumentație, conversație, etnometodologie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN NEÎNȚELEGERE. În înțelesul obișnuit, neînțelegerea este o "diferență de interpretare a persoanelor care cred că se înțeleg". Uneori, cuvîntul neînțelegere este folosit însă și într-un sens extins, care integrează fenomenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rezolva problema. O. Ducrot a opus concepția semantică a argumentării viziunii "tradiționale sau naive" a argumentării. Pentru teoriile clasice, discursul argumentativ se poate evalua pentru a fi valid sau greșit, în vreme ce pentru "argumentarea în limbă", ideea unei evaluări critice a argumentației nu are sens decît pe plan gramatical (o astfel de construcție poate fi (in)corectă gramatical), dar forța de constrîngere argumentativă este în întregime o chestiune de limbă. Astfel, a înțelege ce semnifică enunțul "E frumos" nu înseamnă referirea la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în măsură însă să confirme că prezența lor într-o construcție articulînd o pereche de enunțuri nu este întotdeauna pertinentă pentru a releva existența unei reformulări și de aceea prezența lor este, de cele mai multe ori, facultativă. Mai mult, din perspectiva argumentației, trebuie avuți mai degrabă în vedere acei conectori și operatori argumentativi ce reprezintă manifestările forței argumentative cu care locutorul aplică un cîmp topic sau asigură legătura argumentativă în reformulare, marcînd o relație de tip ascendent sau descendent (de ex., chiar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
impus în discipline practice, precum etica și politica, unde deciziile și controversele necesitau recurgerea la argumente, și astfel retorica a devenit indispensabilă în educația cetățeanului și a omului politic. Nu au lipsit însă criticile care scoteau în evidență faptul că argumentația retorică, prin orientarea ei persuasivă, pornește de la premise nedemonstrate și numai admise de public, în vreme ce demonstrația pornește de la premise adevărate, astfel încît retorica produce o emoție, iar nu o convingere proprie cunoașterii. În Retorica sa, Aristotel a susținut utilitatea retoricii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gînditorii antici au recurs sistematic la sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi de atunci, în primul rînd Platon, le-au imputat deformările pe care le-a cunoscut în anumite momente gîndirea filozofică. Sofismele au rămas unele dintre structurile formale privilegiate ale discursului atunci cînd acesta este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
macrostructură, suprastructura nu determină un conținut global, ci mai degrabă o "formă" globală a unui discurs. Propozițiile, cele de la nivel înalt, vor organiza, prin categoriile schematice ale suprastructurii, schema narativă. Acest cercetător vorbește de suprastructuri atît în cazul povestirii și argumentației, cît și în cazul sonetului sau planului unui articol, încît noțiunea cuprinde unități textuale foarte diferite. De aceea, sînt necesare alte concepte (precum "plan de text" și "secvență") pentru a realiza clasificările necesare. V. plan de text, schemă, secvență. CHARAUDEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
populară oscilînd între cognitiv și lingvistic și avînd grade diferite de generalitate. În logică și filosofie, toposul reprezintă o schemă discursivă caracteristică unui tip de argument. Astfel, din punct de vedere logic, toposul este o schemă care formalizează și generează argumentații concrete (ex. toposul a fortiori: "dacă profesorii nu știu totul, cu atît mai puțin vor ști elevii"; toposul contrariilor: "dacă A este B, atunci non-A este non-B"). Teoria aristotelică asupra toposurilor sau locurilor impune toposul drept categorie care facilitează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bazele ei sunt adevărate"42. În metoda sa, Pannenberg îl urmează pe Leibniz, care găsea în criticismul istoric un ajutor necesar în fundamentarea logică și epistemologică a Revelației. Pentru a demonstra Învierea lui Hristos pe baze raționale, Pannenberg construiește o argumentație solidă care include: delimitarea așteptărilor eschatologice ale evreilor de învierea generală a morților, o analiză istorico-critică a tradițiilor referitoare la Înviere, exegeza textelor despre Înviere, reflecția filozofică asupra posibilității învierii lui Iisus și considerații antropologice privind viața de apoi. Ucenicii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
LA LOC teleCOMANDA Votați PUPCNVR! Alex SAVITESCU Un cetățean român al zilelor noastre revendică teritoriul Moldovei. Este cea mai crocantă poveste pe care am citit-o în ultimii ani. Hazul istorioarei nu stă în rândurile de mai sus, ci în argumentația reclamantului și în răspunsul Tribunalului București. Domnul în cauză susține că are drept de proprietate asupra provinciei istorice pentru că Ștefan cel Mare ar fi declarat - probabil, între știrile hard de la ora 17.00 cu turci trași pe roată și serialul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și teoretic, în grandoarea proiectului de ansamblu al societății comuniste, iar viitorul luminos în grandoarea proiectului de ansamblu al societății comuniste, iar viitorul luminos al umanității își potrivește pasul cu concretul vieții cotidiene 60. Nu este nevoie să construim niște argumentații detaliate, nici să investigăm arhivele pentru a afirma că regimul comunist român, de la instaurare până la dispariția sa, și-a definit propria reprezentare în termeni holistici: partidul, poporul, masele muncitorești și țărănești, societatea socialistă, colectivele muncitorești sunt termenii care invadau discursul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
des dictatures dans les années 90, Fayard, Paris, 1993, p. 58. 48 Dezbaterea, care n-a început cu adevărat în Germania decât în anii '60, a fost deschisă prin cartea armonică a lui Karl Jaspers, apărută în 1946. 49 Vezi argumentația lui K. Jaspers, Die Schuldfrage. Für Völkermord gibi es keine Verjährung, Piper Verlag, München, 1946, pp. 19-59. 50 E.g. M. Waller, The End of the Communist Monopoly, Manchester University Press, Manchester și New York, 1993. 51 A.O. Hirschman, Exit, Voice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
reper identitar major al acestor partide, împiedicând dezvoltarea unui proiect identitar care să corespundă distincțiilor sociale, economice, religioase și așa mai departe. Aceasta chiar dacă în spatele consensului aparent se agită niște conflicte rău marcate. În jurul acestor două provocări ne vom construi argumentația pentru a verifica ipoteza noastră principală, și anume imposibilitatea aplicării ca atare a noțiunii în spațiul partidelor românești, ținând cont de o arhitectură specifică a proiectului politic care evită circuitul clasic ilustrat de Daniel-Louis Seiler, "contradicții→lupte→conflicte→clivaje→consens
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]